cred ca se referea la rugaciune. de aia si-a intins avva Iosif mainile spre cer, asa cum se roaga pustnicii si ascetii. rugaciunea sa fie ca focul. pana nu ajungem acolo sa nu avem liniste, asa cum avea avva Lot cand a cerut un sfat. el a spus ca este de ajuns ce face, insa avva Iosif i-a aratat ca pana nu e rugaciunea ta ca focul, nu te poti opri din nevointa.

multumesc de raspuns, acum am inteles mai bine. si cred ca si avva Lot avea potential, ca sa zic asa, dar si-a fixat un ideal prea jos (scuzati exprimarea), de asta avva Iosif i-a zis "de voiesti".

da, el deja considera ca e de ajuns ce face, asa cum credem si noi de multe ori. Insa Izovrul Vietii este NESECAT. Doamne ajuta!

Cred ca se mai referea la semrenie si la putere.Caci si avva Lot se ruga.Dar niciodata nu poti zice ca este de ajuns cat te rogi.Ruga nu e doar cuvant,ci si putere

eu cred ca in rugaciune se aduna toate virtutile, inclusiv smerenia. imi permit sa spun ca avva Lot, in momentul acela, era putin caldicel.

"Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea."

Apocalipsa III,16

Zis-a iarasi ca precum lihnariul in camera intunecoasa lumineaza, asa si frica lui Dumnezeu cand va veni in inima omului, il lumineaza si-l invata toate faptele cele bune si poruncile lui Dumnezeu.

Se spune despre avva Marcu anahoretul ca locuia alaturi de manastirea Pentucla si ca timp de saizeci si noua de ani aceasta indeletnicire avea: postea saptamani intregi incat unii socoteau ca este fara de trup. Lucra zi si noapte, potrivit sfaturilor lui Hristos. Dadea saracilor tot ce castiga si nu primea de la nimeni nimic. Auzind de asta, unii crestini iubitori de Hristos au venit la el ca sa-l ajute, dar el le-a spus:
- Nu primesc, caci lucrul mainilor mele ma hraneste si pe mine si pe cei care vin la mine pentru Dumnezeu.

In toate supararile si necazurile ce ti se vor intampla, defaima-te si ticaloseste-te, zicand: pentru pacatele mele mi s-a intamplat aceasta scarba si deci multumesc Dumnezeului meu.

Zis-a un Batran: sa stiti ca alt drum catre mantuire nu este decat smerenia, dupa cum scrie Evanghelia vamesului. De va fi cineva neatins de pacate spurcate, sa nu cumva sa se inalte cu gandul sau, socotindu-se pe sine fara de pacate, ci unul ca acela mai vartos sa se smereasca si sa se pazeasca, socotindu-se mai pacatos decat toti oamenii. Iar de se va inalta cu gandul sau, socotindu-se ca este neatins de pacate spurcate pentru ca n-a cazut in nici un pacat trupesc si lumesc, ci este curat tot si pururea gata si vrednic de impartasirea Sfintelor Taine, iar pe altul, pe care il stie el ca a cazut candva in vreun pacat il socoteste nevrednic de Sfintele Taine, unul ca acela cu astfel de gand inalt si fara de smerenie, este nevrednic, necurat si urat lui Dumnezeu si in pieire merge si nu-i va folosi curatenia lui, neavand smerenie. Ca, mult mai placut si mai iubit este de Dumnezeu pacatosul smerit, decat dreptul mandru.