Este vorba de ispitirea lui Dumnezeu, în felul în care Isus este îndemnat de diavol, la una dintre cele trei ispitiri, să se arunce în gol de pe "tâmpla Templului", fiindcă până jos vor interveni îngerii. Răspunsul Lui a fost (reproduc din memorie): "scris este: să nu Îl ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău !"

Aha, am inteles, mersi mult :) Ma gandeam si eu la alt ceva, este doar si rugaciunea de lasare in voia lui Dumnezeui, cam intrau gandurile mele in contradictie deja :)

Încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu , vezi referirile lăsate de Antonie cel Mare ! A miza continuu pe bunătatea lui Dumnezeu şi a ne baza doar pe iertarea lui . . . .

Pricina tuturor relelor sunt PĂCATELE ! ( Sf.Ioan Gură de Aur )
 

"Pricina tuturor relelor sunt păcatele. Din pricina păcatelor vin întristările ; din pricina păcatelor, tulburările ; din pricina păcatelor, războaiele ; din pricina păcatelor , bolile şi toate patimile greu de vindecat , care ne necinstesc ".

Urmarile pacatului pacatului
 

Cuviosul Sofronie Saharov arata ca pacatul, inteles ca indepartare de viata adevarata, are urmari asupra savarsitorului, dar si asupra intregii lumi:

Odata savarsit, pacatul se repercuteaza asupra starii psihice si fizice a omului care l-a comis; el se rasfrange in infatisarea sa exterioara si influenteaza asupra destinului sau personal; se revarsa inevitabil dincolo de limitele vietii individuale a pacatosului, pentru a ingreuna si mai mult povara raului ce apasa asupra vietii intregii umanitati si, prin urmare, afecteaza destinul intregii lumi.

Nu numai pacatul stramosului nostru Adam a avut consecinte de amploare cosmica, ci orice pacat, aratat sau ascuns, al fiecaruia dintre noi se repercuteaza asupra destinului lumii intregi.

Bine venită postarea ta !
 

Un răspuns bun , foarte bun , pentru thread-ul deschis de sophia . Mulţumim !

Cine se teme de Dumnezeu . . .
 

"Cine se teme de Dumnezeu , nu-i place sa ia avutul altuia . Cine se teme de Dumnezeu , nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu , si cu sotia sa traieste in curatie , dupa randuiala bisericii. Cine se teme de Dumnezeu , nu face avorturi , nu-i betiv , nu-i tutungiu , nu-i bataus , nu-i ravnitor de avere straina , nu-i nesupus . . . Cine se teme de Dumnezeu , nu doarme in timpuul Sfintei Liturghii , acasa , Duminica . Cine se teme de Dumnezeu , nu lasa copiii sa creasca in faradelegi . . . " ( Parintele Clleopa )

Amintirea pacatului
 

Amintirea pacatului poate fi prilej de pocainta sau poate duce la repetarea acestuia; in primul caz, pacatul este adus in mintea noastra prin lucrarea dumnezeiasca, iar in al doilea, prin cea diavoleasca.

"Oricand iti vine amintirea sau strapungerea inimii pentru cele ce ai gresitintru stiinta sau nestiinta, ia seama sa nu-ti vina aceasta din lucrarea diavolului spre o osanda si mai mare. Si daca te intrebi: cum sa o cunosc pe cea adevarata si pe cea din lucrare diavoleasca, asculta.

Cand iti vine in minte o astfel de amintire si te silesti sa te indrepti prin fapte, este cea adevarata si prin ea ti se iarta pacatele. Dar cand vezi ca, strapuns de amintire, cazi in aceleasi pacate, sau in ispite si mai rele, cunoscut sa-ti fie ca ea este o amintire dusa de vrasmasul, care ti-o arunca spre osandirea sufletului" (Sfantul Varsanufie).

Cred ca tare mult Il suparam pe Dumnezeu cand staruim in pacate.
Foarte frumos spune Sfantul Isaac Sirul:

"Sa nu ne intristam cand lunecam in vreo greseala, ci cand staruim in ea. Caci lunecarea se intampla adeseori si celor desavarsiti; dar staruirea in ea este moarte deplina.

Iar intristarea cu care ne intristam pentru lunecarile noastre ni se socoteste in loc de lucrare curata prin har. Dar cel ce, in nadejdea pocaintei, aluneca a doua oara, umbla cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia ii vine moartea pe nestiute si nu mai apuca timpul nadajduit ca el sa implineasca faptele virtutii".

Şi Sf Petru vorbeşte despre acest lucru în 2 Pt 2:
Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.