Da, am sesizat asta. Numai că, dacă te referi iarăşi la Dumnezeu aşa cum apare în VT, cred că rămâi cantonat într-o anumită percepţie, deloc duhovnicească (ci din filosofia liberală, poate, care alimentează o anumită interpretare reducţionistă psihologistă), a textului din VT. Nimic din ce e scris acolo nu e fals, contrafăcut. Cred că aici e limita ta de înţelegere, iartă-mă că îmi dau cu părerea.
Îţi propun să dai atenţie următoarei posibile cugetări: Dumnezeu este prezentat exact aşa cum a şi fost de fapt cu evreii din vechime; proorocii nu au fabulat şi nu şi-au închipuit nimic despre Dumnezeu, ci au exprimat pur şi simplu Voia lui Dumnezeu, fiind "vocea" Lui. Ceea ce e de mirare azi, când Hristos S-a întrupat şi a lucrat pentru oameni, e că pe atunci Dumnezeu a spus şi a făcut toate acele lucruri. Noi, care Îl cunoaştem pe Hristos, ne mirăm azi că atunci Dumnezeu S-a manifestat aşa cum găsim în VT. Da, aşa a fost, întrucât (înţelegem noi) numai aşa a găsit Dumnezeu că se cuvenea o cale pe măsura tăriei de cerbice a evreilor. Revezi textul biblic, în VT proorocii insistă mult şi în multe locuri pe acest aspect. O repetă apoi şi Părinţii din Biserică.
Deci interpretarea ar fi nu că Dumnezeu e înfăţişat /interpretatîn mod fals ca fiind rău, răzbunător, gelos şi nici că Dumnezeu este pur şi simplu rău, răzbunător, gelos. Ci doar că atunci, ca şi acum, e o mică problemă cu ...oamenii! Noi oamenii am fost şi suntem mereu cum suntem. Iar Dumnezeu, aflat în parteneriat şi, mai precis, în Legământ cu omul, a lucrat şi lucrează cu oamenii în funcţie de cum sunt oamenii, ţinînd cont de realitatea omului. Precum un croitor lucrează cu materialul clientului, nu face magie, ci îţi face haina din materialul pe care i-l duci sau pe care îl alegi, iar nu altfel. La fel ca medicul, la fel ca zidarul - lucrează cu ce au clienţii, altfel s-ar numi că sunt magicieni. Domnul nu e magician, deşi poate orice. E în contract cu omul, e în Legământ de la bun început, un legământ mereu reluat, înnoit şi respectat, de care Se ţine cu credincioşie deplină, fiind Sfânt. Altfel nu ar ajuta pe nimeni cu nimic.

P.S. Atenţie la încă un aspect legat de Bunul Dumnezeu. dacă reciteşti VT vei vedea că Domnul şi-a încălcat de multe ori promisiunea. Nu S-a ţinut de cuvânt. Iar aceasta într-un singur sens, dezvăluindu-ne prin aceasta că El este Părinte iubitor: a iertat. A şters, a trecut peste abaterile noastre, de şaptezeci de ori câte şapte. Aşadar, dreptatea lui Dumnezeu a fost mereu cumpănită şi drămuită prin Milă. Mila Lui e mai presus de orie altă însuşire, atunci când Se raportează la noi oamenii, copii deloc cuminţi... Tocmai acest aspect al Milei preferă să îl treacă mereu cu vederea fanaticii religioşi de pretutindeni, totdeauna. Ura nu îngite Mila şi e atât de mare încât fumul ei se ridică până la Dumnezeu, cuprinzîndu-L, cred fanaticii, chiar şi pe El. Dar bieţii fanatici se înşală, mereu. Dă-le pace.

Este mesajul oricărui creştin autentic. În sfârşit, după multe bâlbe (care au culminat în perioada alegerilor) Patriarhia noastră reuşeşte să arate cum e de fapt BOR. Nu aveam nici o îndoială că Biserica noastră e creştină. E vie şi dovada imediată e că învaţă din greşeli. Acolo unde lucrează smerenia e şi lumină şi toate virtuţile. Biserica va duce la bun sfârşit şi problema religiei din şcoli, printre altele. Noi să fim sănătoşi!

Amesteci subiectele, discutam despre altceva.
Cine se asociază cu hulitorii lui Dumnezeu?
Despre ce vorbim de fapt aici? Care e subiectul logic al discuţiei, ce citeşti pe monitor, ce găseşti ca asociere în textul meu?
Avem oare vreun subiect? Sau doar slobozim vrute şi nevrute, bolborosind aşazise cuvinte sfinte la nimereală... Păstraţi-vă la oarece coerenţă, vă rog!

-Patriarhia romana trebuia sa se dezica clar de hulitorii Sfintei Treimi si ai Maicii Domnului, zicand in acelasi timp ca nu e de acord cu crima,cu actul terorist

Nu şi titlul ostentativ d'ale lu apologeticum.

Patriarhia a fost doar corecta politic , cu limbajul de lemn specific epocii noastre: ”factor al păcii”, ”cooperare”, ”solidaritate”. Sec și trist.

Această tragedie era și este o ocazie pentru ierarhia Bisericii, de a readuce în discuție mesajul Evangheliei lui Hristos, de a arăta cauzele spirituale care au condus la acest deznodământ printre care și:

”zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.”

sau:

”Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El”

Deci, oare de la cine a pornit ura? De la acești musulmani sau chiar de la victimele lor? Nu cumva victimele sunt ucigași de suflete? Că atentatorii știm că au ucis oameni.

Așa... compasiune de formă , gargară instituțională și nici o învățătură asumată public de patriarhie.

Păcat.

Să nu mai vorbim de interpretarea greşită a mesajului. Sfântul Teodor spune clar "atunci cînd Credinta e primejduită".

De fapt nu e nimic gresit in acel comunicat, pentru cine il citeste cu atentie. Condamna atacul terorist, nu ce scria acea publicatie. Dimpotriva scrie in al doilea pasaj si despre asta: "societatea să respecte demnitatea şi valorile fiecărei religii." Aici de fapt se refera la acele caricaturi, care nu respecta exact demnitatea si valorile unor religii.

Live: https://www.youtube.com/watch?v=VYlQJbsVs48

http://www.tvrplus.ro/live-tvr-news

Patriarhia Romana face foarte bine ce face, probabil ca ai interpretat tu gresit mesajul.

Incearca sa-l recitesti cu atentie:

Patriarhia Română condamnă atacul terorist de la Paris, din 7 ianuarie 2015, care a cauzat moartea a douăsprezece persoane şi rănirea altor unsprezece. Biserica Ortodoxă Română respinge invocarea religiei ca pretext pentru a justifica acţiuni politice extremiste, violente şi ucigaşe, deoarece o crimă comisă în numele lui Dumnezeu este o negare a religiei ca factor al păcii spirituale şi sociale.

De aceea, în societatea pluralistă de azi cultele religioase trebuie să convieţuiască în armonie şi cooperare pentru binele comun, iar societatea să respecte demnitatea şi valorile fiecărei religii.

Totodată, exprimăm compasiune pentru familiile îndoliate şi solidaritate cu poporul francez.

Odrinea celor care-l contesta pe Dumnezeu este aceasta: la inceput sunt contestati preotii sub diverse pretexte, pe urma este contestata Biserica ca institutie si la sfarsit este contastata chiar autoritatea Patriarhiei - cam asa procedeaza ateii si sectarii.

cristirg, nu te mai grabi sa faci judecati de valoare atunci cand vine vorba de Patriarhia Romana, sa fii sigur ca stiu foarte bine ce au de facut.