Nativ, omul se indreapta catre tipul de cunoastere senzorial si apoi deductiv, nu catre cunoasterea data de ortodoxie. Aceasta, este total diferita, opusa chiar. Opusa, in consecinta, dotarilor native ale oamenilor. Oamenii, in marea lor masa (din intreaga istorie), nu par a fi facuti sa-l cunoasca pe Dumnezeu in modul ortodox. Doar putini pot asta.
Este si foarte paradoxala.
Si mai are un atribut: sare peste orice alt tip de cunoastere si se duce direct catre Dumnezeu. Iar asta se intampla de doar 2000 de ani. Nu pare sa fie inscrisa in noi cunoasterea in Duh, ci cunoasterea explicita. Cunoasterea implicita (in Duh), pare a fi apanajul celor care nu au cunoastere explicita.
Ma gandesc la bunica mea, care ii zicea tatalui meu ca imi impuie capul cu prostii despre stele si galaxii, ca mai bine m-ar duce la impartasit.
Desigur, ea avea dreptate, dar hiatusul intre ontologicul si gnoseologicul din noi, pare infinit.

Omul la nastere are ce i-a pus mama lui si ii lipseste ce nu i-a dat mama lui.
Asta este o consecinta a faptului ca Adam a hotarat sa guste din pomul "cunostiintei"
Sa vada cum e sa fie bine si sa fie rau. Adica sa vada cum este sa fii cu Dumnezeu si cum este sa fii fara Dumnezeu.

Vezi in Vechiul Testament facerea poporului Israel.Cu Avraam, Moise, David, Solomon.Vezi si Pentateuhul si Septuaginta.

Omul, in aceasta lume, este o parte fiinta rationala( prin intermediul caruia are loc
cunoasterea rationala) si mai este si o parte fiinta spirituala(prin intermediul caruia
are loc cunoasterea spirituala).
Daca in omul respectiv, partea rationala preia controlul asupra partii spirituale, atunci
acel om devine doar un simplu animal behaitor, care este condus de instincte.
(mai cunoscut si sub numele de om trupesc)

Daca in omul respectiv, partea spirituala preia controlul partii rationale, atunci acel om
devine om spiritual(mai cunoscut si sub numele om duhovnicesc).

Idee e ca in viata asta, omul penduleaza intre starea de animal-rational si starea
de om duhovnicesc.Sigur pana la sfarsitul vietii lui pe acest pamant el va trebui
sa aleaga (prin faptele sale) daca va fi animal-rational sau omul duhovincesc.

Acum vine Dracul si intai incearca sa te corupa pe partea rationala.Daca reuseste
atunci te-a castigat si esti de-al lui. Asa au aparut sectele.Iar cand Dracu te-a
castigat pai nu-ti mai da ispite, pentru ca te lasa pe tine sa mergi din groapa
in groapa spre el. Tampit sa fie Dracu sa te mai ispiteasca, din moment ce
vii tu spre el si nu el vine spre tine.(Astfel il scutesti de un drum si de o lupta in plus).

Daca Dracul nu poate sa te corupa pe parte rationala, atunci iti trimite ispite. In momentul in care ceri ajutorul lui Dumnezeu (adica vrei sa tinzi catre omul-duhovnicesc) Dracu incepe sa bata razboi cu tine. De ce ?
Pai tot Sfanta Scriptura spune ca Dumnezeu i-a zis sarpelui:
"Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele
de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te taresti pe camp;in toata zilele vietii tale
sa te taresti pe pantece si sa mananci tarana
Vrasmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei
Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul " [Geneza]

Din moment ce Dracul se hraneste cu energie negativa, de fiecare data cand omul
face pacate(pacatele sunt generatoare de energie negativa) ii da de mancare la Drac.
Daca omul incepe sa nu mai faca pacate, atunci il pune pe Drac la dieta.

Sfintii Parinti au dus razboi mare cu dracii, deoarece dracii in apropierea lor flamanzeau,
mureau de foame.
Si atunci cand esti drac si ti se face foame si ai langa tine pe om(
despre care stii ca iti poate da de mancare daca face pacate) pai nu ai trage de acel
om in stanga in dreapta ca sa te hraneasca cu energie negativa ?
Iar daca acel om ti-ar da energie negativa nu ai sta langa el ca sa te hraneasca ?
Si daca vezi ca te hraneste omul, de ce sa ramai tu sub papucul omului si sa-ti dea
omul energie negativa cand vrea acesta sau de cate ori tragi tu de el ? Nu mai
bine ii impui tu omului cand sa-ti dea energie negativa (bineinteles fara ca acesta
sa banuiasca) ? Nu mai bine il posedezi si il faci marioneta ta si atunci acel
om iti va da energie negativa la comanda ta ?

Si pentru ca lui Dumnezeu i s-a facut mila de neamul omenesc si n-a suportat sa-l vada
chinuit de diavol( vezi mai sus cum cere de mancare diavolul) a trimis pe Fiul Sau pe
pamant ca sa mintuiasca neamul omenesc, din robia cea amara si grea a diavolului.

Idee e urmatoarea:
daca faci o fapta buna (spre slava lui Dumnezeu) , urci o treapta spre omul-duhovnicesc si flamanzeste diavolul, daca faci o fapta rea, cobori aceea treapta si hranesti diavolul.

Rog pe cineva sa-mi explice cum se poate replica asa cum a facut "oaie cugetatoare", adica sa replic la fragmente partiale din ce a spus interlocutorul. Nu am mai fost pe forumuri pana acum si nu reusesc, spre rusinea mea, sa ma prind cum se face asta.
Vreau sa raspund mai multora in acest fel, deoarece nu pot da un raspuns unitar unei postari neunitare.
"oaie cugetatoare", chiar tie vreau sa-ti raspund, poate ma ajuti tu.

Trebuie sa faci un pic de copy paste adaugand " [ quote=user;numar] la inceputul fiecarei citari si "[/quote ]" la sfarsitul fiecarei citari.

Exemplu : "[ quote=catalois;555403]Rog pe cineva sa-mi explice cum se poate replica asa cum a facut "oaie cugetatoare" [/quote ]"

Sub chestia asta scrii raspunsul

"[ quote=catalois;555403] Nu am mai fost pe forumuri pana acum si nu reusesc, spre rusinea mea, sa ma prind cum se face asta. [/quote ]"

Iar, sub chestia asta scrii raspunsul. Sunt niste spatii goale pe care le-am pus eu pentru a-ti putea arata cum se face, dar tu foloseste doar copy paste.

Dacă în opțiunile utilizatorului (în contul tău) ai bifat modul de editare avansat, atunci trebuie să ai deasupra ferestrei de text (când scrii un mesaj) o bară de unelte.http://www.crestinortodox.ro/forum/d...AAAElFTkSuQmCC Selectezi textul pe care vrei să-l citezi iar apoi apeși pictograma corespunzătoare pentru citare (prima la stânga semnului #). http://www.crestinortodox.ro/forum/d...BJRU5ErkJggg==http://www.crestinortodox.ro/forum/d...BJRU5ErkJggg==http://www.crestinortodox.ro/forum/d...BJRU5ErkJggg==

Proba cu citate..

[quote=CristianR;555455]Proba 2, ca 1 nu a mers..

Hai ca merge. Vad ca trebuie sa si sterg restul.. Mai incerc. va rog suportati stangaciile

Mate, fizica..si romana...

Omul duhovnicesc nu ii este evident omului trupesc. Omul trupesc se naste cu putintelele lui, doar trupesti. Cele duhovnicesti trebuie sa i se spuna, sau sa le intuiasca, in urma experientelor lui cele trupesti. Nu sa le deduca, ci sa le intuiasca.
Aceasta este o ordine care mi se pare foarte in dezordine si se intampla de doar 2000 de ani.

dracul isi conserva energia? Exista posibilitatea sa i se termine aceasta energie, sau sa ajunga la un nivel critic, prea mic? Raspunsul e important!


Asta e inceputul razboiului religios: as putea sa ma sacrific pentru toti viitorii oameni credinciosi si sa ii omor pe cei ce dau de mancare la drac. Voi fi, astfel, un nou Hitler, cu Intifada in mana, numai ca eu voi face un bine omenirii, eliminand pe cei ce dau de mancare la drac, inclinand astfel balanta in favoarea credinciosilor.
Adevarat, pretul va fi posibilitatea celor ce dadeau de mancare la drac de a se mai mantui: poate s-ar fi razgandit, de-a lungul vietii lor, dar iata, acum nu mai pot face asta, caci i-am omorat eu.
Astfel, ajung la problema libertatii absolute, care este total diferita de libertatea crestina, care consta in posibilitatea de a alege sa fii cu Dumnezeu, sau nu, intr-un interval extrem de scurt, nu in posibilitatea de a alege sa nu-mi placa ce a facut Dumnezeu cu lumea si sa nu fiu nici contra nici cu EL.
Asta a facut Lucifer, devenind astfel diavolul cu d mic, asta mi se pare ca fac si eu in acest moment al vietii mele scurte, de aceea am pornit acest topic: ma simt diavolul, desi, am descoperit ca vreau sa fiu cu Dumnezeu.
Am descoperit asta in doua moduri: deductiv, caci daca Dumnezeu a facut toate, nu poate fi rau, ce vrea EL trebuie sa fie, si inductiv, prin experienta rugaciunii si postului si infranarii si ascultarii, care mi-au dat o dulceata infinit mai consistenta decat orice altceva, dar atat de contestabila de semenii mei, de cei din jurul meu, de putinta mea de a le demonstra ca am un comportament de urmat.
Am obosit doar scriind acestea si gandindu-le, dar sa le traiesc zi de zi pana la sfarsitul vietii, care in acest caz mi se pare deja prea lunga, nu insuficienta!