Pentru sophia: În paralel cu acest topic ființează cel numit „Postul Mare”, unde de câteva zile Mihailc ne oferă prețioase fragmente din cartea cu același titlu a lui Alexander Schmemann. E vorba acolo mai puțin despre alimentația propriu-zisă și mai mult despre cum să postim integral (suflet și trup), despre semnificația spirituală, despre post ca o călătorie în și cu Hristos, în Biserică. Se pune accent pe valențele pozitive ale postului, să nu rămânem doar la niște renunțări.
Cred că nu sunt off-topic, întrucât întrebarea care face obiectul acestui topic poate fi rezumată în interiorul următorului citat:

Bine, initial nu era neaparat vb de post cat de patima lacomiei, gastrimarghiei. Am mai gasit odata un topic de demult, unde marturiseau cativa useri propriile experiente. Adev e ca la noi masa imbelsugata e o traditie, mai ales la sarbatori si alte ocazii de bucurie, dar si la pomeni; in toata literatura gasim marturii in acest sens (mai mult in Sadoveanu, mai putin in Zaharia Stancu)

Mi se pare că nevoia, sau înclinaţia pentru mese (mai) îmbelşugate vine şi din frica de foame, de lipsuri, explicată poate printr-o serie de experienţe mai neplăcute... Şi totuşi avem şansa să ne găsim bucuria şi în alte surse decât în mâncare... Apoi, ne-ar fi de folos să medităm la parabola despre grijile vieţii: nu ar trebui să ne îngrijorăm şi, în consecinţă, să muncim peste măsură pentru mâncare... Calitatea vieţii nu stă îndeosebi în mâncare, mai ales că dacă e multă, ba chiar şi prea "aleasă", fie ea şi rafinată, ne face mai mult rău (la sănătate mă refer)... Dar când prin calitatea vieţii nu înţelegem pacea şi liniştea, ci ... "a avea", "a ne asigura viitorul" prin "a strânge"...la ce ne putem aştepta bun?

A nu se înţelege că eu sunt ferită de plăcerea gustului sau de a înfuleca ceva când mi-e foarte foame...

Bine, initial nu era neaparat vb de post cat de patima lacomiei, gastrimarghiei. Am mai gasit odata un topic de demult, unde marturiseau cativa useri propriile experiente. Adev e ca la noi masa imbelsugata e o traditie, mai ales la sarbatori si alte ocazii de bucurie, dar si la pomeni; in toata literatura gasim marturii in acest sens (mai mult in Sadoveanu, mai putin in Zaharia Stancu)

Ai postat de două ori acelaşi mesaj :-) Nu-i bai...

Bine, initial nu era neaparat vb de post cat de patima lacomiei, gastrimarghiei. Am mai gasit odata un topic de demult, unde marturiseau cativa useri propriile experiente. Adev e ca la noi masa imbelsugata e o traditie, mai ales la sarbatori si alte ocazii de bucurie, dar si la pomeni; in toata literatura gasim marturii in acest sens (mai mult in Sadoveanu, mai putin in Zaharia Stancu)

fallen, din păcate cred că n-ai dat de pământ cu telefonul care trebuia.

Totuși, n-o lua ca pe o incitare la violență față de sărmanul care te ajută să transmiți aceste mesaje, chiar dacă ele se repetă, se repetă, se repetă... :)

Repetiţia e mama învăţăturii.

Tot nu va inteleg, sa-mi fie cu iertare, ce aveti cu telefonul meu? Luminati-ma si pe mine!

Dacă te uiţi mai sus, vei vedea că s-a postat ultimul tău mesaj de trei ori. Ne-am închipuit că e o eroare din cauza telefonului...