Fata de acum cateva sute de ani, cand ortodoxul traia linistit (mai mult sau mai putin) inconjurat de alti ortodocsi, nu existau neoprotestanti care sa-i spuna "adevarul" si atei care sa ii arate ca evolutionismul arata ca e gresita Biblia, in zilele noastre nu mai putem avea luxul sa nu avem o pozitie legata de aceste lucruri care tin tot de credinta. Prin internet, televizor, oameni, suntem efectiv bombardati zilnic cu sute de informatii si invataturi diferite si cei care nu isi insusesc macar o mica parte din invatatura ortodoxa ajung sa capete invataturi diferite din alte parti, din aceste informatii si sa isi formeze o invatatura amestecata. Vrea sau nu vrea fiecare isi va forma o parere despre alte culte (pozitia fata de ecumensim), fata de alte religii (pozitia fata de new-age) si fata de ateism (pozitia fata de evolutionism si celelalte).
Printre primele lucruri de care am fost interesat sa aflu dupa ce am devenit credincios a fost evolutionismul. Nu doar ca am cercetat de atunci, dar am purtat multe discutii pe tema asta in principal cu atei. Desi se spunea ca scriu despre ecumenism, despre evolutionism am discutat mult mai mult, nu numai pe acest forum (pe forumul catolic am discutat cu un om de stiinta roman din SUA). Surprinzator este ca tocmai pe forumul ortodox am gasit ortodocsi care sa sustina evolutionismul sau evolutionismul teist, pana acum nu numai ortoodcsi, dar si din alte culte nu prea am intalnit (doar cineva care nu era practicant, iar pe forumul catolic cun catolic ce avea si unele idei new-age -toate religiile sunt bune, dar si acestia nu erau foarte hotarati). In rest doar atei, argumentam impreuna cu ortodocsi, catolici, penticostali si alte culte, ne completam mesajele reciproc impotriva evolutionismului. Si stim ca la catolici au fost si afirmatii favorabile evolutionismului ale ierarhilor lor si chiar a papei (de fapt ultimii doi).
Asadar stiu cate ceva despre acest subiect. Inteleg ca tu crezi evolutionismul teist, e si normal, evolutionismul simplu este ateist, nu are cum sa creada un credincios doar evoutionismul simplu.
Genetica nu e legata de evolutionism, am mai intalnit aceasta conceptie in argumentatiile unora, dar nu numai atat, ea de fapt infirma evolutionismul. Gregor Mendell, parintele geneticii, a fost un calugar catolic, care a facut experimente, deci a avut rezultate stiintifice, nu din imaginatie. Dupa al doilea razboi mondial darwinismul a fost completat cu mutatiile genetice, rezultand neo-darwinismul ce imbina selectia naturala (darwinimsul) cu mutatiile genetice (genetica). Daca la inceput parea sa se fi gasit in sfarsit o explicatie pentru evolutie, dupa 60 de ani in care stiinta a evoluat foarte mult fata de nasterea neo-darwinismului numai e asa. Genetica a evoluat si ea foarte mult, si a evidentiat ca nu e posibila o mutatie genomica (necesara pentru transformarea unei specii) la animalele complexe, s-a reusit doar la unele plante si animale foarte simple. De asemenea, mutatiile mici, ale genelor, raman tot mutatii mici, nu se cumuleaza ca sa duca la o mutatie genomica. Mutatiile genelor erau cunoscute de sute de ani, sunt incrucisarile raselor. Mutatiile cromozomiale deja duc la aparitia bolilor, iar cele genomice la moartea individului.
Asadar genetica din ziua de azi arata ca evolutionismul nu e posibil cu cat creste complexitatea speciei. Si asa sunt toate dovezile evolutioniste, nu exista mai nimic. Iar evolutionismul teist pare si mai bizar din punctul meu de vedere. Ateii s-au chinuit sa gaseasca o teorie care sa o inlocuiasca pe cea creationista si apoi unii credinciosi adopta acea teorie si o combina cu crestinismul.

Subscriu asertiunii tale pertinente frate Ioan Cezar.
Doamne ajuta.

Sunt in asentimentul tau frate Ioan Cezar.

Sustin opinia care afrima ca "nu se poate vorbi" de genetica (ADN) separat de teoria evolutionista, de aceea consider pertinent creationismul in viziunea evolutionismului teist in detrimnetul "inchistarii schizofrenice" a creationismului ad litteram "intelligent design".

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Eugen, cred ca ti-am scris in cinci mesaje ca intelligent design cuprinde si evolutionismul teist. Tu ai preluat argumentia evolutionistilor atei fara sa aprofundezi unii termeni. Intelligent design este opusul naturismului, a evolutiei datorate intamplarii propovaduite de ateism. Poti gasi pe net in orice articol despre design intelligent aceste lucruri, si ca evolutionismul teist e cel care se inscrie cel mai exact in aceasta teorie. E si comic ca tu tuni si fulgeri impotriva a ceva ce tine chiar de ceea ce sustii.
Uite de exemplu dintr-un articol:
" În ce stare lasă aceasta “creatia specială” si evolutionismul teist? Din punct de vedere logic, Design-ul Inteligent este compatibil cu orice - de la cel mai strict creationism (Dumnezeu este creatorul fiecărei specii noi în parte) până la cea mai subtil si de largă întindere evolutionism (Dumnezeu amestecând împreună toate organismele în marele arbore al vietii). Prima întrebare pentru Design-ul Inteligent nu este cum au apărut organismele (cu toate că aceasta este o temă de cercetare care trebuie abordată), ci dacă acestea prezintă în mod clar urme detectabile empriric ale unei cauze inteligente. În principiu, un proces evolutiv poate prezenta astfel de “semne de inteligentă” la fel ca orice act al creatiei speciale. "

Asadar sper ca acum ai inteles ca evolutionismul teist pe care il sustii se incadreaza in inteligent design. Sper ca daca am ingrosat sa si observi, ca sa nu mai repeti acelasi lucru gresit.

Evoluționismul teist nu se poate încadra în inteligent design pentru că acesta din urmă este din pricipiu o concepție ateistă.
Cu alte cuvinte, numitul Dawkins a formulat inteligent design, o concepție ateistă, cu scopul de a combate orice teorie care-L recunoaște pe Dumneze; mai mult, el încearcă să atribuie materiei haruri divine, ca și cum aceasta ar evolua de la sine.
Dawkins nu are convingeri ateiste, ci fobii teiste.


P.S. Caută pe youtube să vezi că relativ la Dawkins găsești doar clipuri ”ateiste”.

Cred ca le-ai incurcat, Dawkins e impotriva Intelligent design, ca orice ateu. E posibil sa confunzi cu altceva, citeste te rog ce este intelligent design de pe internet. De exemplu: http://ro.wikipedia.org/wiki/Design_inteligent

Catalin, sunt om de stiinta, prin formatie... Problema nu se pune "sa cred"... Cum adica sa cred? De crezut cred in Dumnezeu! Atat!
In rest, e absurd sa folosesc acest termen.

Probabil, insa, tu ai dedus in baza analizei textului meu ca as fi de acord cu o schema de gandire specifica evolutionismului teist sau cu unele afirmatii de-ale lor. Posibil... Deocamdata nu ma pronunt, intrucat nu am studiat suficient. Si mai ales, nu sunt implicat subiectiv, NU IUBESC CHESTIA ASTA. Criteriul dragostei e decisiv pentru mine, ca om de stiinta vorbesc. Nu exista cunoastere fara dragoste (fara jertfa vietii tale, macar o vreme) de obiectul/activitatea cunoasterii. (Rautate cu ifose de cunoastere, da. Insa e minciuna. Asa cred ca sunt majoritatea "savantilor" - intelecte seci, fara inimi indragostite, in ciuda performantelor lor de stocare si procesare a informatiei adesea uluitoare. Dar sterili, in fond. Roade care mai mult incurca lumea, decat o fericesc.)

Un om de stiinta:
a) nu se grabeste sa accepte (evident temporar, intrucat mereu apar nuantari noi, uneori rasturnari/paradigme inedite la nivelul unui intreg palier al cunoasterii, asa e in lumea stiintei) o asumptie, oricare ar fi ea, decat dupa multe date suficient de certe (iar aici balciul e mare, ca sunt o multime de criterii dupa care se face judecata);
b) este constient ca pozitia cercetatorului influenteaza rezultatul cunoasterii, subiectivizind-o in cele mai "obiective" cercetari stiintifice (care e imposibil sa fie ...obiective);
c) stie ca logica/gandirea "rationala" nu face doi bani in stiinta (ma refer in special la CREATIA stiintifica, cum ar fi de pilda aparitia unei axiome sau a unui principiu), oricat ar parea de curios, intrucat criteriul tare nu tine de logica ci de observatie, experienta, insight, intuitie si lucruri ff intuitive/imagini/reprezentari dinamice/senzatii inclusiv olfactive si deloc intelectiv-cognitive (de pilda creatorii au creat prin fantezii inconstiente, inclusiv vis - August Kekule cu modelul moleculei benzenului/ si chiar miscari motorii sau senzatii tactile - vezi aici pe Newton cu marul sau incordarea musculara a piciorului lui Poincare (cand a urcat pe scara prea inalta a unei trasuri, surpriza motorie declansindu-i reasezarea cognitiva si strafulgerind intr-o miime de secunda mintea savantului cu INTREAGA teorie in nucce), matematicianul francez care a creat teoria relativitatii in matematica, inainte ca Einstein sa o faca TRIVIAL de populara in fizica, unde mai nimeni nu o intelege de fapt).

Baietii destepti care se screm sute de ani sa evalueze o creatie stiintifica sau alta sunt niste claponi cu ifose. Aroganti sterili, in fond.

Acuma, opinia mea personală este că tot claponi cu ifose sunt şi teologii. În fine, majoritatea lor. Aceleaşi tipuri de erori pe care le văd în ştiinţele particulare le văd şi în teologie şi în filosofie. Aşa cum cercetătorii din fizică ori biologie îşi prezintă modelele drept certitudini, şi teologii îşi prezintă părerile drept sententiae certae, dacă nu cumva drept dogme. Nu recunosc oamenii de ştiinţă subiectivismul cercetării, care adesea demonstrază ceea ce autorul ei vrea să demonstreze ? Ei bine, de exact aceeaşi boală suferă şi teologii. Ei iau "datele primare" din Biblie, din liturgică etc şi le sucesc până ce ajung la "păi vezi, dom'le ? quod erat demonstrandum !" Şi-au creat matematicienii un limbaj al lor ? Păi, să vedeţi la teologi. Ca să nu mai vorbesc de filosofi. Şi treaba se strică tot mai mult. Pe Platon îl înţelege şi un elev mediocru de liceu. Cu Aristotel, deja nu te mai simţi bine, când începe el să le bage pe alea cu categorii, accidente, etc. Dar abia cu Toma din Aquino începe să te doară capul cu adevărat. Când ajungi la Kant, îţi ţiuie urechile. Iar la Spinoza se trece la "limbaj formal" pur şi simplu. Dacă încă nu aţi aflat ce e ăla "limbaj formal" în filosofie, amintiţi-vă de simbolurile de la matematică. Atunci laşi creionul din mână, iei aspirina şi deschizi Cartea. Adică Biblia. Şi te miri cum de nu s-a gândit Dumnezeu să lase oamenilor un manual de religie în limbaj formal, de a lăsat nişte parabole în loc. Mă refer la parabole biblice, nu la alea cu f de x egal x pătrat plus x plus o constantă.

Dragostea este miezul cunoasterii stiintifice veritabile. Multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat sa cunosc aceasta!...

Exista in procesul cautarii "necunoscutei" care il obsedeaza pe cautator (si hai sa ne gandim de pilda la Newton, sau la matematicianul Abel, care mie imi e foarte drag si il consider pur si simplu sfant, sfant in mod categoric - o viata de o curatenie totala, ca a oricarui sfant, o jertfire cutremuratoare a sanatatii, tineretii, casatoriei, operei chiar!, o gingasie si delicatete cum doar sfintii au si multe nevointe - totul pentru o integrala, acolo, din pricina careia l-au injurat generatii intregi de elevi si studenti in matematica...), un timp mai scurt sau mai lung (de obicei sunt ani de pasiune totala, o veritabila nebunie in ochii omului obisnuit, chiar si in ochii psihiatrilor obisnuiti...) cand creatorul este "incercat" cumplit de Creator. Cum vine asta?

Pur si simplu cercetatorul veritabil se afla in lepadare de sine, in asceza inalta, in "lasa toate ale tale"... Nu, nu posteste (decat daca e membru practicant al Bisericii...) in felul in care o facem noi, desi e drept ca uneori uita cu zilele de hrana... NIci nu doarme, tot cu zilele... Nici viata sexuala nu are uneori, cu lunile, cu anii, desi e de obicei barbat sanatos si chiar chipes/dotat (uita inclusiv de ziua nuntii!...), uita si de copii si de toate. Uita de sine si traieste doar in lumea cautarii sale. E posedat domnule, ca sa mai...:) Ajunge deseori sa arate ca un schivnic si daca nu ar fi apartinatorii sa ii poarte de grija, s-ar imbolnavi din pricina neglijarii propriei persoane si ar fi la un pas de moarte. De fapt uneori s-a chiar intamplat...

Care-i poanta? Exista oare un spil undeva? DA! Exista de fapt o multime, cunoscute de cei care au avut vreodata o legatura cat de mica cu creatia sau caer au studiat cartile serioasa din domeniul creatologiei (eventual jurnalele de bord ale creatorilor sau barfele oarecare ale multimii de gura-casca, in care se strecoara mult adevar, deseori).

Poanta e aceasta lepadare... Psihologic se poate aproxima in genul unei teorii a lui Jean Piaget: asimilare si acomodare (mecanismele adaptarii inteligente).
Oamenii sterili (mediocritatile savante ale domeniului cunoasterii, de care ne impiedicam la tot pasul in universitati, sorbone si academii) asimileaza fapte, date, informatii, orice de pe lumea vazuta si nevazuta la PROPRIA LOR IGNORANTA MANDRA, la cateva istete sclifoseli mintale sau traznai de-a binelea (vezi aberatiile New-Age, cea mai buna dovada de pseudo-stiinta, in fapt un terci confuz si aberant de cuvinte si mari stalcieli ale unor idei prost intelese) pe care le-au pescuit din adincul tulbure al mintii lor imbibate cu alcool, droguri si alte ingrediente. EI CAUTA SA ADAPTEZE LUMEA CREATA DE DUMNEZEU LA PROPRIA LOR JUCARICA MINTALA...

Creatorii veritabili fac invers: cauta SA SE LEPEDE DE ORICE PREJUDECATA PERSONALA SI PRIVESC CU OCHI DE COPIL INOCENT SI CU DISPOZITIA TOTALA DE A SE DESPARTI DE SINE INTRU PARTASIA CU ADEVARUL.
Ei nu adapteaza creatia Domnului la ei insisi, ci dimpotriva, se adapteaza pe ei, se modeleaza si se re-nasc (in toata fiinta!, constient si inconstient, pana in fibra ultima a inimii, pana la ultima respirare..., pana la transpiratie, la urina, la saliva...) la TAINA LUMII LUI DUMNEZEU. Sunt curati de orice urma de orgoliu, de orice pretentie, de orice nemultumire. Se supun cu toata fiinta "prazii" pe care o "vaneaza"... Iubesc cu patima de nespus obiectul cautarii lor...

De aceea, numesc acest efort uluitor: dragoste. Iar viata lor e o continua declaratie de dragoste facuta LUI DUMNEZEU prin intermediul pasiunii lor pentru lucrul mainilor Domnului.

Doar in astfel de oameni, vazind totala lor dedicare (unii au fost si mai sunt muritori de foame) si umilinta totala in fata nenumaratelor persecutii, Domnul daruieste Pacea unei picaturi de veritabila cunoastere umana. Ce simt ei atunci... gasim in scrierile din domeniu si, uneori, chiar in marturiile cuviosilor nostri rugatori... Rog a se cerceta/verifica aceasta!



P.S. Stiu de la martori oculari, fosti studenti, ca Parintele Staniloae era considerat pur si simplu nebun, nebun de balamuc, in anii cand lucra intens la Filocalia. Nimeni nu il mai pricepea, era de-a dreptul incoerent, pierdut, dus cu totul in fraze ininteligibile, intrucat CREA SUB OCHII LOR, in amfiteatrul care azi ii poarta numele... Teologhisea, in fapt. Poate acum se intelege in ce sens era "nebunia" minunatului nostru Teolog: Parintele crea! Lucra dumnezeieste, la modul cel mai propriu, in Duh! Traducerea Filocaliei este un act de creatie veritabila, din acelasi aluat ca si "scrierea" Evangheliilor. Sunt convins. "Cred!"...:)

P.P.S. Adevaratii creatori in stiinta sunt, asadar, intimi ai Domnului. Exclus sa nu Il cunoasca pe Dumnezeu, exclus sa nu Il iubeasca!

Apropos de subiectivitate... Am citit demult un text tulburator, pe tema prieteniei dintre fizicianul W. Pauli si Carl Gustav Jung. Nu le cunosc opera, nici macar pe cea a lui Jung (intrucat Jung e cognoscibil prin studiu temeinic si mai ales prin practica psihanalitica indelungata pe care o faci pe pielea ta...). Insa niste sute de pagini tot am rumegat, din fericire... Elementul care l-au tot dezbatut ca liant al prieteniei lor a fost tocmai implicarea constiintei cercetatorului in "destinul" obiectului de cunoscut. Uniunea/comuniunea/intimitatea/interinfluenta dintre subiectul cunoscator si fenomenul cercetat. O mistica indiscutabila a cercetarii "rationale"... Mai mult, o modificare a obiectului cercetarii prin implicarea constiintei umane (e stiut experimentul, indelung repetat de subiecti diferiti, cand comportamentul particulelor subatomice SE MODIFICA IN FUNCTIE de starea constiintei celui care priveste la microscopul electronic...). O stia si Jung, din studiile sale si experientele personale in privinta raportului dintre constient si inconstient, o descoperise si fizicianul universului subatomic... S-au intalnit in adincurile "materiei" (nu exista asa ceva! desi asa ne apare noua, asa e "rezultatul" in urma functionarii instrumentarului psihic), cu spiritul... Calatori in profunzimi, in adincuri, precum rugatorul isihast, in alte dimensiuni (cel putin ca modalitate de modelare sau re-prezentare subiectiva a experientei relatiei cu Harul lui Dumnezeu in planul constientei...)

Iata aici un articol destul de indraznet si informat (autor Adrian Lemeni, care compileaza destul de acurat cateva pagini din cartile paganilor aceia de apuseni, pe care noi ii injuram neobosit): http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ect-72656.html


Apoi, in ce priveste nebunia, portretele acestor oameni par a fi luate din testul de diagnoza psihopatologica (Szondi)... Au ceva in expresia chipului si a privirii care trimite la numitorul comun si nevazut al geniului (nebunia curateniei dragostei, patima/focul care le-a ars treptat ignoranta si a lasat sa se vada in privirea lor semnul claritatii mintii, pasiunea din privirea dusa undeva departe..., maniacalul chiar, uneori obsesionalul, toate vecine cu fanatismul religios... doar ca roadele sunt mereu altele...).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Linus_Pauling
http://ro.wikipedia.org/wiki/Werner_Heisenberg
http://ro.wikipedia.org/wiki/Max_Planck
http://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_Einstein
http://colegiuldecomunicatii.ro/cole...sonalitati.htm