Aceasta afirmatie m-a dus cu gandul la Pildele lui Solomon si la Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah. Aceste doua carti din Vechiul Testament imi merg la suflet. Cine se va ghida dupa sfaturile intalnite acolo, va avea o casnicie frumoasa, caci va pune inceput bun. Redau cateva din sfaturile pline de intelepciune:

"Ca povata este un sfesnic bun si legea o lumina, iar indemnurile care dau invatatura sunt calea vietii./ Ele te vor pazi de femeia vicleana, de limba cea ademenitoare a celei straine./ Nu dori frumusetea ei intru inima ta si sa nu te vaneze cu genele ei./ Ca femeia desfranata umbla dupa o bucata de paine, pe cand femeia-sotie doreste un suflet de mare pret."

Femeia cu purtare buna agoniseste cinstire, iar cea care uraste cinstea e o rusine.

Inel de aur in ratul porcului, asa este femeia frumoasa si fara minte.

Inselator este farmecul si desarta este frumusetea; femeia care se teme de Domnul trebuie laudata!

Nu te abate de la femeia buna si inteleapta, ca harul ei este mai bun decat margaritarele.

Mai bine voiesc a locui cu leu si cu balaur, decat a locui cu femeia cea rea.

Cum este suisul nisipos sub picioarele batranului, asa este femeia limbuta pentru barbatul linistit.

Inima infranta si fata trista si rana inimii este femeia rea.

Darul Domnului este femeia tacuta si femeia bine crescuta nu are pret pe pamant.

Dar peste dar este femeia rusinoasa si nici o comoara nu pretuieste cat o femeie infranata."

Le doresc tuturor barbatilor care inca nu au facut acest pas important, ca mai presus de frumusete sa puna cinstea, intelepciunea, bunatatea si sa-si aleaga sotii cu frica de Dumnezeu!

Multumim din suflet pentru gandul cel bun si pentru minunatele sfaturi si indemnuri,sa aveti rasplata! Ideea e alta,si relatez din experienta proprie:

Sa zicem sunt doua fete, "X" si "Y".

X = credincioasa,evlavioasa,infranata,placuta lui Dumnezeu
Y = o pustoaica normala,frumoasa,aranjata,machiata,credincioasa doar "teoretic",in sensul ca nu e atee,nu-L neaga pe Dumnezeu etc.

1. Ia spuneti,pe care sa o aleg? Da,gandind logic dpdv duhovnicesc si cu intelepciune,atunci "X" ar fi potrivita pentru un crestin. Dar daca (desi e frumoasa) eu nu simt acel "ceva" pentru ea,nu e intru totul pe placul meu (desi ma iubeste,e fata credincioasa,harnica),cum as putea sa o iau de sotie avand inima indoita (nu cu sensul de nesiguranta)? Oare cand voi fi in fata altarului nu trebuie sa zic "DA" din tot sufletul,sa o iubesc din toata inima si sa imi doresc cu adevarat ca ea sa-mi fie jumatatea? Sau sa ma bazez doar pe "teorie" ca stiu ca ea e buna,ca e credincioasa,si sa merg la risc,sperand ca poate cu timpul voi simti ceva mai mult pt ea si voi avea fericirea pe care mi-o doresc? Nu stiu,mi se pare un risc prea mare,caci casatoria este o Sfanta Taina si nu e deloc de joaca. Adica odata ce am luat-o,cu ea raman!

2. Acum daca ascult inima cum se zice,si dau frau liber imaginii ochilor,as alege-o pe "Y",ca e tinerica,frumoasa,de treaba,are totusi un suflet bun,si mai ales ca in prezenta si in compania ei ma simt mereu bine,ma simt fericit,implinit,mor de dragul ei si simt ca as vrea sa fim impreuna mereu. Ce fac,o iau de sotie pe aceasta,doar pt. ca la oficierea Sf. Taine as spune un "DA" din toata inima? Stiu ca trebuie sa gandesc si la alte aspecte,insa atunci m-as intoarce la punctul 1 si n-am facut nimic...

3. Astept cu rabdare,speranta si rugaciune combinatia perfecta intre 1 si 2? Oare nu e prea riscant? Ca s-ar prezuma ca as cauta perfectiunea,ceea ce probabil nu exista (desi am vazut si fete frumoase si credincioase).

Asadar,cei cu experienta mai mare de viata,ce sfaturi puteti da? Scuzati mesajul mai lung,dar este un aspect foarte important pentru tinerii credinciosi.

Incredibil,unele povete sunt atat de hazlii,incat am ras copios! In afara umorului de calitate,au inca o intelepciune valida,sunt inca actuale!
Multumesc

După mai multe încercări eșuate și niște ciomăgeli de încălzire pe marginea spinoasei probleme a ”gustării din tortul miresei înainte de nuntă”, topicul de față începe, încet, încet să se adune în tematica propusă în titlu, semn că era nevoie totuși de el, dincolo de reprizele de divertisment din prolog.

După cum probabil ați observat, suferințele băiatului neînsurat sunt diverse: de la tristețea că nu trece nimeni pe ulița vieții care să-și dorească să rămână, până la angoasa discernământului și dilema selecției dintre mai multe variante fezabile.

Deci Raoul, chiar dacă majoritatea vor vota cu varianta 1, în ideea că și așa căsătoria e doar o afacere ce ține de lumea asta și că-i numai o concesie făcută ”măgarului de trup” cu apucăturile lui pătimașe, pare foarte probabil că nu ești suficient de matur ca să te integrezi într-o asemenea combinație. N-o spun în nume de rău, să nu o iei ca pe o critică. Maturizarea precoce poate fi o cruce anevoie de purtat într-o lume inundată de mentalități și acțiuni debusolate, identificabile de la vlădică la opincă.
Varianta 2 are avantajul articulării cu preferințele tale din acest moment, destul de limpede orientate spre un stil de viață confortabil și fără cheag duhovnicesc. Relațiile astea au un demaraj promițător, chiar spectaculos câteodată, însă rămân fără combustibil pe la mijlocul traseului și tot ce le mai rămâne apoi este doar o inerție chinuitoare orientată spre nicăieri. Problema în situația asta se rezumă la întrebarea: ce ne facem când se termină mierea de la natură? Nu e obligatoriu să se întâmple așa, dar statistica arată că excepțiile sunt rare, iar probabilitatea să alegi un loz câștigător foarte redusă.

Cred că meditația ta ar trebui să se mute de pe ”ce să aleg între două fete?”, în ”ce sens vreau să-i dau vieții?”. Răspunsul la întrebarea a doua îți va releva în ce măsură credința are sau nu importanță pentru tine. Dacă are importanță centrală, atunci nu mai decizi de unul singur ci împreună cu Biserica, prin duhovnic. Dacă are o importanță secundară, atunci alegi după impulsul de moment, și-apoi vezi ce iese. N-ar fi exclus să înveți din greșeli, dar adeseori înțelepciunea, în astfel de cazuri, survine prea târziu pentru a mai salva de la faliment un cuplu.

Nu mă confunda te rog cu Codul Civil.

Nu sunt diferente,Raoul.Chestie de termeni,"concubinaj"se foloseste in vb curenta iar"uniunea consensuala","unuine libera"se foloseste ca termen juridic.
Ambele au acelasi inteles.

Sunt cateva drepturi,in caz de partaj,se pare.Copiii rezultati din astfel de legaturi au drepturi serioase la mostenirea parintilor,si chiar la celelalte rude.

sau mai bine spus, stiu sa joace teatru atat de bine incat sa convinga!

Problema e în inima ta; care nu simte (încă) ceea ce mintea îi spune că ar trebui să aleagă.

După cum bine ţi-a răspuns şi Mihailc, e vorba de credinţă.

Înainte de a te întreba ce fată să alegi, alege-L din toată inima, fără rest, pe Dumnezeu. Încrede-te în El. Iubeşte-L. Apoi vei vedea prin ochii Lui, vei iubi ceea ce iubeşte El şi cum iubeşte El.

Un raspuns demn de toata admiratia!

Corect! Dar, as adauga eu, afirmatia domniei tale e valabila doar pentru femelele (sub)umane de care e plina planeta "civilizata" (= criptodemonizata sau occidentalizata), pe care "baietii destepti" le pot, si efectiv o fac, cumpara la vrac. Eu vorbeam de cu totul altceva: priveste in Sinaxar, ortodox sau nu, si fa o statistica, nici macar de mare precizie aritmetica. Numele de Sf. Parascheva, Maria Magdalena, si de alte sfinte si cuvioase, iti spun ceva? Sunt sigur ca da. ;)