Da, sper să mai vină şi anul ăsta.

Avem destule exemple în Sfînta Tradiţie. Există chiar şi cazul unui tînăr care voia să devină creştin, dar nu era încă botezat. Între timp a fost prins şi dus înaintea celui ce conducea prigonitorii creştinilor, să răspundă dacă e creştin sau nu. Atunci tînărul a înhăţat repede o cană cu apă care era pe acolo şi s-a autobotezat singur în numele Preasfintei Treimi, în faţa lor, înainte de a fi ucis de acei nemernici. Este trecut în rîndul martirilor, dar nu-i reţin numele.

În stuaţii de viaţă şi de moarte şi în lipsa preotului ortodox, da, putem boteza cu apă sau că pămînt care conţine inevitabil puţină apă "în numle Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh" de trei ori.

Aceste cazuri sînt cu totul excepţionale. Dacă nu e de faţă un preot ortodox, da, putem să ne mărturisim unii altora păcatele pentru a primi iertarea. Chiar la Iacov 5, 16 scrie: "Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului." Cunosc acea întîmplare cu corabia lovită de furtună care stătea să se scufunde. Oamenii au înţeles că urmează să moară curînd şi s-au spovedit unii altora. Unul singur a scăpat dintre toţi agăţîndu-se de un lemn. Aceluia i-au fost arătate sufletele celorlalţi care s-au ridicat la Cer în formă de porumbei albi şi i-a părut rău că nu a fost luat şi el. Dar iată că a trăit ca noi să ştim că ne putem mîntui astfel chiar şi în ultimele minute ale vieţii în absenţa preotului.

Chiar şi singuri de am fi rătăcind prin pustiuri în vreme de prigoană, rugăciunea particulară rostită cu credinţă ne poate mîntui. Păcatele pot fi iertate şi prin rugăciunile zilnice, dacă avem convingerea că este aşa. Ştiu asta din Filocalie de la Sfîntul Ioan Carpatul, din Pelerinul rus şi de la Sfîntul Ioan Gură de Aur. Am dat undeva mai demult şi trimiterile.

Păi trebuie să cunoaştem aceste lucruri cu care putem schimba un suflet mîntuindu-l pentru eternitate.

Ionut, iti recomand o carte:"Diavolul este politic corect". S-ar putea sa ramai impresionat de ce gasesti acolo. Daca nu o gasesti de cumparat, ti-o imprumut.
Si iti mai recomand sa o citesti foarte curand.

De 21 decembrie nu voi face nimic special, deoarece este o zi ca toate celelalte, chit ca unii pleaca urechea la tot felul de zvonuri alarmiste, dar care nu se bazeaza pe nimic concret.

în perioada asta întrebările sunt "ce faci de Craciun?" şi "ce faci de Revelion?".
21.12 e o zi ca oricare alta.
e ca şi cum m-ar întreba cineva ce fac pe întâi aprilie, ştiind că ziua mea e pe 3.

"Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl" (Matei 24:36)
Atunci cum de puteau stii "ziua si ceasul acela" mayasii, care culmea, NU si-au putut prezice propriul sfarsit?

daca nu era post, bagam o halba de bere si ma uitam la speriatii care o sa apara la TV.

Si eu la fel. Cat de tampit sa fii sa crezi ca daca te duci la Babele, scapi de "sfarsitul lumii"?! Primo, nu va fi nici un sfarsit. Secundo, daca vor fi - sa zicem! - catastrofe, nu va fi nici un loc scutit de asa ceva, in afara de locurile secrete unde s-au ascuns blestematii de bogati ai planetei, cu familiile si angajatii lor inutili si pagubitori. Pentru oamenii "de rand", nu ar ramane decat optiunea rugaciunii.
Oricum, nu e cazul de nelinisti.

Noa, nu chiar aşa.

Cu puţin ajutor de la taica gugăl, vom afla că 21.12.2012 este ziua solstiţiului de iarnă, şi ziua sărbătorii Yule (cea care a fost ulterior însuşită de creştini ca zi de naştere a lui Isus Hristos).

Deci, dacă vrem, avem ce celebra.

Dar - sfârşitul lumii ?! Hai să fim serioşi. Uite, mai sunt cinci zile. Pune cineva pariu cu mine, pe o mie de euro, că nu vine sfârşitul lumii pe 21.12.2012 ?

Pe partie,la schi.Voi face cea mai buna coborare din viața mea pe Partia Lupului.Cu Apocalipsa-n spate.