În prealabil postat de Lucian008 (Post 421769)

Nu am spus ca acel cuplu nu este multumit si fericit. Dar este normal? Si prin normal nu ma refer la ce accepta si practica majoritatea. Este normal dpdv al Lui Dumnezeu? In cazul "lui" nu am ce sa obiectez doar ca a acceptat asa ceva. Dar pentru "ea". Sau nu a fost prima porunca a Lui Dumnezeu, in ceea ce priveste firea, "cresteti si va inmultiti".
Eu nu am spus nici ca le e mai bine copiilor intr-o familie cu parinti abuzivi. Dar e evident ca "prolema" femeii are repersursiuni nu doar asupra vietii ei sexuale. Care credeti ca ar fi reactia ei daca fiica adoptiva "ar comite-o" pe la 16-17 ani?

Si ca sa mai raspund la o remarca: simtul realitatii nu tine de varsta. Iar experienta nu o capata toti cei care "trec" prin lume. Exista destui oameni de 50 de ani de exemplu care au dus o viata normala, dar nu au simtul realitatii. Sau poate avem pareri diferite despre ceea ce insemna simtul realitatii.

În prealabil postat de Lucian008 (Post 421769)

Si ca sa mai raspund la o remarca: simtul realitatii nu tine de varsta. Iar experienta nu o capata toti cei care "trec" prin lume. Exista destui oameni de 50 de ani de exemplu care au dus o viata normala, dar nu au simtul realitatii. Sau poate avem pareri diferite despre ceea ce insemna simtul realitatii.

În prealabil postat de Yasmina (Post 421772)

In alta ordine de idei,fiicele nimanui nu ar trebui s-o comita la 16-17 ani,pt ca nu sunt pregatite inca.

În prealabil postat de N.Priceputu (Post 421773)

Simţul realităţii, dar care realitate? Obiectivă, sau subiectivă? Realitatea pe care o vezi în lume, în ceilalţi, sau în tine însuţi? Din ce perspectivă îţi formezi părerea? Pentru că ce se întâmplă între doi oameni care se iubesc ţine de o realitate mai mult a lor. E între ei şi Dumnezeu.
Iar realitatea asta subiectivă trebuie să o trăieşti ca să o înţelegi. Nu se poate vorbi de ea fără să treci prin ea. Aşa e orice relaţie. Inclusiv cea cu Dumnezeu.

În prealabil postat de Lucian008 (Post 421769)

Dar este normal? Si prin normal nu ma refer la ce accepta si practica majoritatea. Este normal dpdv al Lui Dumnezeu?

În prealabil postat de lore86 (Post 421786)

sa te feresti de a avea copii, multumindu-te doar cu unu , doi?

În prealabil postat de lore86 (Post 421786)

Normalitatea e relativa. Ce tie ti se pare anormal, altuia i se pare normal. Normalitatea invataturii noastre ar trebui sa fie din prisma invataturii Bisericii, si nu din prisma trairilor sau emotiilor personale.
Cine este omul ca sa isi dea cu parerea ce este normal sau nu la Dumnezeu? Cine poate pretinde ca cunoaste fiinta lui Dumnezeu ca sa ii stabilieasca gradele normalitatea in ceea ce priveste anumite lucruri?
Ia spune-mi, enormal sa stai toata ziua intr-un stalp si sa te rogi? Sau e normal sa stai incis intr-o pestera si accesul cu exterior sa fie un gemulet de 20/20? Sau e normal sa umbli descult si cu capul gol iarna, direct pe zapada?
Lista poate continua, dar eu ma opresc aici.

Cred ca exprimarea cea mai cinstita era"din punctul meu de vedere nu e normal."

avem exemple de sfinti care s-au castorit si au avut o casatorie alba. Nicaieri nu scrie ca e pacat sa nu-ti doresti actul sexual. Daca te poti lipsi de el, asumandu-tiintreaga responsabilitate pe care o presupune viata de familie e un lucru foarte bun. Plus ca gestul de a creste in armonia copiii altcuiva ii inobileaza fapta.
Acum, ca tot vorbim de normalitate, spune-mi tu ce e mai normal: sa traietsi fara legatura conjugala dar sa cresti copiii altuia sau sa triesti in legatura conjugala cu sotul dar sa te feresti de a avea copii, multumindu-te doar cu unu , doi?

În prealabil postat de AnnaKarenina90 (Post 421788)

Ciudata exprimare. Adica cei care nu isi fac echipe de fotbal se feresc de a avea copii? Numarul de copii pe care vrea sa ii aduca pe lume e alegerea femeii si se ia decizia in cuplu. Nu e gresit sa faci doi copii, daca atatia iti doresti. precum nu e gresit sa ai 10 copii, daca chiar iti doresti atatia.

În prealabil postat de lore86 (Post 421794)

Intradevar, modernismul i-a dat femeii dreptul de a-l substitui pe Dumnezeu. Astfel ea devine propriul ei dumnezeu, hotarand cand si cati copii sa faca.
Ti s-a parut ciudata exprimarea. Ok, se poate.
Atunci gaseste tu un alt mod de a explica situatia: femeia impiedica venirea pe lume a darului lui Dumnezeu prin tot soiul de metode contraceptive(a se citi abortive). Astfel femeia naste unu, doi iar daca Domnul vrea sa il mai trimita pe al treilea ea se opune cu strasnicie, pe motiv ca deh...stie ea mai bine ce-i de folos ptr ea.
Nu e un pacat sa faci doi copii, cum nici nu-i o vartutea sa faci 12, atata timp cat nu intervii in mersul firesc al lucrurilor prin tot felul de metode care sa impiedice fecundarea sau mai rau, sa omoare embrionul prin infometare sau sfartecare. Vartutea consta in a creste copii primiti ca dar ptr Imparatia lui Dumnezeu

Nici femeia si nici barbatul nu au dreptul sa hotarasca cati copii sa aiba, atata vreme cat nu ei sunt cei care dau viata ci Dumnezeu.

Incalcand randuiala, se alatura si ei marei mase de luptatori contra lui Dumnezeu, asa cum zicea inteleptul Gamaliel.
Si atunci? copii bolnavi? Copii neascultatori? Parinti bolnavi? Cancer? Certuri in familie? Nevoi materiale? saracie? Depresie? Boli sufletesti grave?Toate astea nu ar trebui sa ne mai mire, sunt consecinta fireasca a faptului ca L-am substituit pe Dumnezeu.

În prealabil postat de lore86 (Post 421794)

deh...stie ea mai bine ce-i de folos ptr ea.