Frate fii barbat, ai spus ceea ce te-a indemnat inima, constiinta.
Consider ca trebuie sa facem diferenta intre scop si rod, caci "rostul" dupa parerea mea este cam ambiguu, cuprinde atat scopul cat si rodul.

Consider ca, in cazul sotilor, este delicata "separarea" intre scopul manifestarii iubirii trupesti sexuale (eros) care este mantuirea si rodul manifestarii iubirii trupesti sexuale (eros) care sunt pruncii, insa trebuie facuta pentru a nu lega indisolubil conditional mantuirea sotilor de nasterea de prunci.

Semanatorul seamana samanta dar unele seminte rasar, altele nu... consider ca asa este si cu iubirea trupeasca sexuala (eros) a sotilor. Chiar daca rodul lipseste asta nu inseamna ca semanatorii nu sunt buni sau nu si-au atins scopul... caci scopul lor a fost semanatul, sa duca la bun sfarsit lucrarea de semanare.
Desigur ca semanatorul nu este "lipsit de vina" daca samanta nu rasare din cauza lui, fie ca seamana inadecvat (arunca samanta unde nu trebuie, sau nu pregateste corespunzator terenul, conditiile prielnice), fie ca nu doreste sa rasara samanta si o striveste... sau daca samanta rasare taie rodul...
Situatia este delicata.

Doamne ajuta.

Răbdare Eugen, răbdare...îmi aşez cuvintele ca să fiu cât mai clar. Am dat din greşeală "Raspunde la mesaj" în loc de "Vizualizare". Era un text neterminat.

Sa nu uitam de prima minune pe care a savarsut-o Hristos prin insasi prezenta Sa acolo in Cana Galileii . Erau si mai sunt care se pronunta impotrva casatoriei , pentru ca acestia au creat mitul ca la ceasta nunta mirii au ramas feciorelnici . Gresit , caci Apostolul Pavel ii numeste mincinosi pe acestia ( Tim. 4 , 2-3 ). Unirea trupeasca dintre soti nu este condamnata nicaieri , caci sa nu uitam de canonul 1 al sinodului din Gangra , apoi canonul 14.
Sa nu uitam , draga Ovidiu nici cuvintele lui Ioan Gura de Aur , care aducand ca exemplu pe sotii Acvila si Priscila , spunea : “sa nu se osandeasca casatoria si sa nu se considere sotia, cresterea copiilor, casa si munca o piedica pentru urmarea faptelor credintei”.
Numai in cadrul casatoriei se poate realiza unirea trupeasca , duhovniceasca si sufleteasca , iar unirea trupeasca are ca scop nasterea de prunci .
In epistolele apostolice , sunt cuprinse si relatiile intime dintre soti : “Si cei doi vor fi un singur trup”. Apoi sa nu uitam ca : “toate sunt foarte bune si ca barbat si femeie a facut Dumnezeu pe om” ( canonul 51 din Pravilele Apostolice).

Eugen, eu cred ca mai este un aspect de semnalat.
Scopul unirii dintre soti (pe toate planurile), daca este in final mantuirea, nu este numai exprimarea si trairea dragostei. Este si realizarea in toate planurile, incluziv fizic, a imaginii unirii dinter Hristos si Biserica, sau in plan personal, dintre Dumnezeu si om.
Caci daca unirea dintre soti pe toate planurile (deci inclusiv sexual) este chip al unirii dintre Dumnezeu si om, acest lucru este un simbol viu si duce si el la mantuire. Daca este trait in dragoste adevarata. (Insa, daca este chip al unirii omului cu Dumnezeu, oricum trebuie trait in dragoste adevarata, jertfelnica, nu in dragoste sentimentala, egoista, posesiva etc). Si mai (re)adaug ca a se uni fizic intre soti nu este o pura 'cautare de placere', desi placerea isi are si ea rostul si rolul ei. Daca este asa, atunci probabil ca nu vine din dragoste adevarata.

As mai vrea sa adaug ca desi rodul firesc pentru unirea trupeasca este zamislirea, acest rod nu numai ca nu este intotdeauna dat, dar cred se poate ajunge si la situatia unui cuplu care nu mai poate zamisli. Chiar la cuplurile care nu sunt sterile, cred ca 'rodul firesc' nu inseamna interzicerea de vreun fel a limitarii numarului copiilor. Inseamna doar ca (in afara de motive foarte serioase, cum ar fi prezenta pericolului de boli genetice sau psihice care ar putea fi transmise copiilor, venite dintr-un tratament gen chemioterapie sau din familie) in mod firesc, un cuplu ar trebui sa nu refuze ca relatia lor trupeasca sa duca la zamislirea de copii. Dar de cati copii.. Asta cred ca poate fi lasat si la latitutinea cuplului sa hotarasca acest lucru, dupa discernamantul duhovnicesc dat de Dumnezeu si dezvoltat de viata in Biserica (si sigur, duhovnicii pot ajuta).
Fiindca scpul final nu este sa ai cati mai multi copii, cum ziceai si tu, ci mantuirea tuturor membrilor familiei.

Mai aduc o situatie ca exemplu: un cuplu care a avut deja copii (sau nu a avut) si ajunge la varsta sau in situatia cand nu mai poate procrea (menopauza la femei, sau sa zicem ca din cauza unei tumori a trebuit sa fie indepartate trompele, sau alte motive). Eu nu sunt de acord cu unii care zic ca in acest caz, sotii ar trebi sa traiasca in abstinenta. In cazul lor, rodul unirii lor fizice a avut deja loc, iar acum ei pot continua sa traiasca scopul unirii, (de care ziceam mai sus).

Dupa parerea mea, asa stau lucrurile si cu un cuplu care a avut deja copii si isi da seama ca si-a atins limita, ca nu mai poate creste mai multi.
Iar aici, eu sunt de parere ca un fel de contraceptie (neabortiva) este nu numai permisa prin pogoramant (caci asta fac multi duhovnici) ci chiar foarte buna, o utilizare a inteligentei si a discernamantului pe care ni le-a dat Dumnezeu.

Eu ştiu că Dumnezeu a sădit în firea omului câteva instincte, respectiv instinctul conservării vieţii şi instinctul de perpetuare a vieţii. Împlinirea a acestor instincte ale firii este însoţită de plăcere. Separând rostul instinctului de plăcerea ce-l însoteşte păcătuim. Adică dacă mâncăm peste măsură, doar pentru plăcere, e păcat. Normal este să mâncăm pentru a trăi. La fel şi rostul acestui instinct al perpetuării vieţii. Te uneşti pentru plăcere evitând rostul (naşterea de prunci) e păcat. Iar rostul acestui instinct este naşterea de prunci.

Rostul/scopul instinctului perpetuării vieţii este împreunarea, unirea soţilor în vederea naşterii de prunci...iar rodul/rezultatul acestui instinct, a acestei uniri dintre soţi sunt pruncii. Rostul unirii trupeşti nu este mântuirea, ci a RODI prunci. Edificator în acest sens aş aduce ca argument viaţa Sf. Kronstad care a fost căsătorit, dar nu a avut copii, de comun acord cu soţia sa, au hotărât să trăiască ca fraţii...dânsul având mare treabă duhovnicească.

Asta ştiu eu Eugen, poate greşesc. :1:

Aici am vrut să ajung. În sfârşit un răspuns pertinent.

Cine spune ca nu se accepta? Sigur ca se accepta.
Personal, inainte de a intra pe acest forum, nici nu prea auzisem ca exista preoti ortodocsi care zic ca nici macar asta nu ar fi permit ca sa limitezi numarul copiilor. Intotdeauna am inteles ca este un mod natural de a nu avea zece copii (cand te casatoresti tanar, ai putea avea si 20..), si este crestin, pentru ca se bazeaza pe o anume retinere a sotilor, pe o anume abstinenta, care ajuta la tinerea in frau a elementelor patimase pe care o poate avea relatia lor. In plus, nici nu se pune o bariera totala zamislirii, aceste metode sunt mai putin sigure decat celelalte.
Este o miscare extremista in Biserica ortodoxa ideea ca nu ar trebui nici macar sa te uiti in calendar.., parerea mea, desigur (insa nu numai a mea, forumul nu este neaparat reprezentativ pentru ortodoxie in general).

Cum ziceam, nici macar nu vad ca pogoramant contraceptia de tip natural (adica cea cu abtinerea in perioadele fertile). Este un mod inteligent de a avea grija de mantuirea familiei.
Scopul este desigur sfintenia. Dar nu ajungem la sfintenie dintr-o data. Pentru a ajunge, trebuie sa nu ridicam prea sus stacheta de la inceput, cum spunea altcineva mai sus. Mai degraba poti sa te mantuiesti si chiar sa te sfintesti daca ai doi, trei copii si ii cresti bine, decat daca ai zece si clachezi psihic si mai apoi spiritual ca te depaseste complect situatia. Aaa, ca sunt unii care pot sa faca si asta bine.. Jos palaria. Sa nu uitam insa ca in pilda talantilor Dumneeu ii da unuia cinci talanti, altuia trei. Dumnezeu insa si de la unul, si de la altl asteapta sfintire.

Foarte corect , dar sa avem mereu in noi cumpatarea si dreapta socoteala !

Păi atunci hai să ne facem propia lege. Oare nu e asta o şoaptă diavolească?

Faptul că tu nu eşti de acord, nu îseamnă că aşa este şi bine.

Asta e legalizare a prostituţiei în cadrul familiei. Fani, iartă-mă, dar chiar nu te auzi ce vorbeşti?

As mai avea doua comentarii la acest mesaj mai vechi al tau:

As vrea sa adaug: totusi, mai este si scopul de care am vorbit mai sus, unirea dintre soti este imaginea unirii dintre Dumnezeu si om.
Poate putem sa spunem ca in Imparatie, acest scop este deja atins, deci aspectul trupesc cel putin nu mai este necesar.
Dar poate putem spune ca ce este imagine aici, pastreaza ceva din realitate dincolo, pentru ca realitatea i-a dat vesnicie imaginii. (Asa cum omul este chip al lui Dumnezeu, si ramane vesnic astfel). Sau nu? (chipul dispare cand ajungem la Realitate? Nu suna asta cam platonician?)
Vor mai exista icoane in Imaparie?
Cele doua intrebari sunt legate. Scriu cam pe graba, dar este o idee care ar trebui dezvoltata.

Cred ca modul acesta de a pune problema, cu validitatea, este mai degraba de tip rationalist. Totusi, in BO nu se considera nici ca ar fi fost 'nevalida' o casatorie si nu se face 'divort bisericesc', deci nu se considera dezlegata..
Cred ca ai mai mare dreptate la sfarsitul citatului. Pana la urma, ne depaseste si este o taina cum anume se petrec lucrurile.

Sa nu ajungem (eu sunt in mare pericol..) sa discutam ca anumiti teologi scolastici despre 'sexul ingerilor'... :3: