Bine-nteles ca episcopii pot sa-l corecteze pe Papa daca greseste. Ap. Pavel l-a corectat pe Petru insa nu a i-a negat autoritatea dimpotriva, dintre toti apostolii pe Petru s-a dus sa il vada, desi el personal primise Evanghelia direct de la Domnul si nu de la Apostoli. Dar nu a facut pentru asta front separat ci a dorit unitatea.
Biserica primilor crestini nu avea nici Papa, nici Patriarhi, nici Mitropoliti. Iar preoti erau considerati toti crestinii si dintre ei au fost alesi cei mai intelepti pentru a-i conduce pe ceilalti. Aveau dreptul acestia mici sa ii corecteze pe apostoli sau pe batrani? Era chiar asa de fratesc totul? Era oricum mai mult ca acum insa din pacate evolutia Bisericii nu a fost spre fratie ci spre Ierarhie bazata pe alte criterii decat iubirea. Daca existenta Papei nu isi are justificare, pai nici cea a Patriarhilor si Mitropolitilor nu isi are. Ca sa nu mai zic de apelativul Sfintii "parinti" (adica tati, fathers, pères, padri ecc) care incalca flagrant principiul fratiei si mai ales incalca cuvintele Domnului care ne-a cerut sa numim pe nimeni tata decat pe cel ceresc. Stia ca asa se va intampla cu Biserica Sa si uite ca nu a fost ascultat. Evreii nu au obicei sa se numeasca "parinti" deci e clar ca mesajul era pentru noi. Este un abuz ierarhia creata in forma de azi, insa ortodocsii nu prea sunt cei indreptatiti sa o critice la altii atata timp cat exista si in curtea proprie.

dar nu e vorba de a critica ierarhia. Ci doar o pretinsă infailibilitate, pe care, totuşi, ceilalţi episcopi nu afirmă că o au.

Asta aşa-i. Iar cea mai bună dovadă că este aşa e chiar mesajul de mai sus.

Deci, numai cei în schismă au bun simţ, pe când catolicii nu au aşa ceva.

În primul rând, nu a susţinut nimeni că, din moment ce Biserica are un cap văzut lăsat de Cristos, a încetat a mai fi sobornicească. Dovadă stau cele 21 de Sinoade Ecumenice (dintre care ortodocşii au rămas la primele 7, non-calcedonienii la primele 3).

În al doilea rând, toţi episcopii beneficiază şi azi, ca şi ieri, de Duhul Sfânt, chiar dacă nu sub forma vizibilă a unor limbi de foc. Nu am auzit pe niciun catolic spunând că numai Papa are Duh Sfânt deplin, cardinalii au mai puţin, mitropoliţii şi mai puţin, iar episcopii de loc. În treapta deplinei preoţii care este treapta arhierească, toţi sunt egali în capabilităţile lor conferite de Duhul Sfânt. Toţi pot hirotoni noi apostoli, toţi pot confirma noi creştini. Dar, în slujirile lor în cadrul Bisericii, nu sunt toţi egali, ci au slujiri diferite.

În sfârşit, dacă citiţi cu atenţie episodul petrecut la Cincizecime, veţi observa care dintre cei 12 apostoli are rolul de prim-plan. Ca să fii catolic, nu trebuie să ai cine ştie ce revelaţii personale, ci este suficient să citeşti Biblia. Cu bună credinţă.

Da. Papa poate fi "certat şi îndreptat" (terminologia pe care o folosesc catolicii este "dojană frăţească"). Unul din numeroasele astfel de exemple din istoria Bisericii este atunci când Papa Ioan al XXII-lea a susţinut că fericirea drepţilor între judecata particulară şi judecata universală este nedeplină, deoarece nu au trupuri şi regretă acest lucru. Această teorie a fost combătută de fraţi ai săi întru episcopat. Ca să clarifice lucrurile, Papa a convocat un sinod, apărându-şi poziţia. Dar, după dezbateri, sinodul a respins punctul de vedere papal, calificând teoria ca heterodoxă. Papa a abjurat şi a murit în bună conştiinţă.

Iarăşi: întorceţi-vă la textul biblic şi analizaţi Sinodul de la Ierusalim, la care faceţi referire. Veţi observa că Sinodul urma să dezbată chestiunea iudeo-creştină. Petru şi câţiva aliaţi (care erau în minoritate) susţineau că pentru a fi creştin trebuie mai întâi să fii evreu. Ceilalţi (care formau majoritatea) susţineau că Legea Nouă înlocuieşte Legea Veche. Pe cale supranaturală, lui Petru i s-a relevat adevărul. Drept urmare, Petru retractând eroarea teologică, Sinodul nici nu a mai dezbătut problema pentru care se întrunise, ci au vorbit de altele, că tot erau împreună: dacă să mănânce mâncare de porc etc. Observaţi deci că: 1) Petru este personajul pivotal în toată chestiunea şi că 2) Duhul Sfânt este cel Care îl îndreaptă pe primul Papă. Tot aşa este şi astăzi, cu al 266 urmaş al Sf Petru.

Deci sa inteleg ca daca merg la o catedrala episcopala ortodoxa pot sa ma indoiesc in mod legitim de ceea ce voi auzi acolo din gura episcopului deoarece el nu este infailibil si poate gresi? Interesant...

Acesta e un sofism. Nu este bunul simţ un atribut al „schismaticilor” (începem din nou să ne aruncăm anateme?). De multe ori şi noi facem raţionamente care uită de bunul-simţ. Iar idolatrizarea convingerilor se întâlneşte şi la noi, din belşug.

Nu contest faptul că Sf. Petru a fost în prim-plan. Era cel mai respectat dintre apostoli, fiind şi cel mai în vârstă.

În cazul ăsta, în ce constă infailibilitatea papală?

Dar din asta nu decurge faptul că de fiecare dată, unui anumit episcop hirotonit pe scaunul lui Petru, i se va revela, pe cale supranaturală, adevărul. Revelaţii supranaturale a avut şi Pavel, a avut şi Ioan Evanghelistul, şi mulţi alţii. Acea revelaţie a avut rolul doar de a-l împăca cu fraţii şi de a-i rezolva dilema lăuntrică.

Din aceste două elemente nu rezultă faptul că Petru ar fi devenit vicar al lui Hristos. Şi din cele citite în Faptele Apostolilor şi restul Noului Testament, am mari îndoieli că Petru însuşi a crezut asta despre sine.

Intr-adevar Sf. Petru a fost corectat direct de catre Duhul Sfant in ceea ce priveste problema convertirii paganilor. Buna remarca Mihnea.

Ca să nu greşească, episcopul cunoaşte foarte bine învăţătura Bisericii şi din acelea vorbeşte. Iar învăţătura aceasta este stabilită de sinoadele episcopale, după modelul primului sinod, care a folosit formula: „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă”. Căci Duhul Sfânt este acelaşi şi în Petru, şi în Ioan, şi în Pavel ş.a.m.d., iar atunci când între ei sunt divergenţe, ele sunt din pricini omeneşti. Pe acestea, cunoscându-le, trebuie să le depăşească, şi să ajungă cu toţii la un singur adevăr.
Episcopul nu e un inspirat în mod obligatoriu, prin hirotonire. Inspiraţia e darul Duhului Sfânt şi ea poate fi aflată la unii mai mult iar la alţii mai puţin, după cum le dă lor Dumnezeu.

Că Petru era cel mai respectat dintre apostoli, vedem bine din întreg Noul Testament. Dar, când spuneţi că era cel mai în vârstă, pe ce vă bazaţi exact ?



Infailibilitatea papală e atunci când Papa, ca urmaş al lui Petru, declară în scris un adevăr de credinţă sau morală care îi este divin revelat.

Şi în cazul lui Petru în chestiunea iudeo-creştină, şi în cazul lui Ioan al XXII-lea în chestiunea fericirii depline sau nu a drepţilor după moarte, este vorba de păreri, recunoscute ca atare de autorii lor, cărora nu li s-a revelat nimic în această privinţă.



Dv confundaţi disputa teologică cu cearta. Apostolii nu s-au certat, ci au avut o deosebire de vederi teologice. La fel au fost multe, după aceea. Tot aşa a fost şi "disputa universaliilor", şi "chestiunea irestibilităţii Duhului Sfânt" şi multe altele.


Dar că Isus S-a rugat în grădina Ghetsimani atât pentru toţi fraţii, ca să fie uniţi, cât şi numai pentru Petru, ca răspunzător de această unitate, asta credeţi ?

Dumnezeu i-a legat pe apostoli de Petru, dv de ce îi vreţi altfel ?

Părintele Galeriu spunea mereu lucrul ăsta. Nu ştiu pe ce se baza, probabil pe o tradiţie (acum am citit că Andrei ar fi fost mai mare decât Petru, probabil după altă tradiţie); poate nu e foarte important lucrul ăsta.


Dacă ea decurge din revelaţia lui Petru, mi se pare o interpretare forţată.


Când am spus că Pavel l-a certat pe Petru, în sensul ăsta am vrut să să înţeleagă, nu că s-ar fi certat cu el. L-a mustrat sau l-a dojenit într-o chestiune teologică, într-adevăr.


Aş putea admite că i-a încredinţat pe apostoli lui Petru, care era unul dintre ucenicii Săi preferaţi şi, totodată, ascultat de către ceilalţi. Însă de aici şi până la „locţiitorul lui Hristos”... mi se pare cale lungă.

Însă mi se pare o cale mult mai scurtă de la cezarul Romei, care era socotit zeu, până la locţiitorul lui Dumnezeu pe Pământ.

Si tocmai am aratat ca BC este intr-o confuzie totala , sinodul cinsiderat de ei al VIII-lea, cel din 869, fiind anulat de sinodul din 879 si de Papa Ioan VIII.
Atunci cand s-a adoptat dogma infailibilitatii probabil papa si BC nu stia ca altfel au stat lucrurile in acel veac (presupun ca nu spunea neadevarul deliberat). Asa ca acum s-au trezit intr-o mare incurcatura. Nu pot anula sinodul din 879 pentru ca papa Ioan l-a aprobat si inseamna ca nu exista infailibilitate. Nu pot anula sinodul 869 pentru ca papii ulteriori l-au considerat valabil, deci iar intra la infailibilitate.
In plus sinodul 879 si papa au adoptat hotararea impotriva modificarii crezului (si a adaugirii Filioque), iar intra la infailibilitate.
Asadar nu exista infailibilitate, nu mai are rost sa discutam ca si cum toti ortodocsii nu ar putea sa inteleaga aceste lucruri. Bine, exceptand-o pe Adriana. Catolicii aleg sa nu creada adevarul si sa creada ce spune Bc, asta e problema lor nu a noastra.