Ce am ingrosat - e un inceput bun.
Si mai bine ar fi sa constientizezi ca ai nevoie de acest lucru la orice pas nu doar in cazuri extreme.

Teoretic, asa este.
Dumnezeu este Judecatorul.
Insa el de obicei este mai tacut, nu sacaie si nu bate la cap "ai gresit" la fiecare pas.

Adevaratul si primul martor (nu neparat cel mai obiectiv) este constiinta noastra.

Care o putem considera aprioric intacta si sa ne multumim cu mesajele ei care pot fi de o indoielnica calitate (daca presupunerea noastra se dovedeste inexacta - ceea ce se intampla de cele mai multe ori) SAU putem apela la un martor obiectiv care sa aiba mult mai putine motive de a fi subiectivi in judecatile lor (Scriptura recomanda asta, cred ca stii).

Dupa parera ta, iertarea are mai multe grade sau vine imediat sau poate intarzia?
Raspuns + explicatii te rog.

Interpretare gresita.
Nu vad sa scrie undeva ca ar fi fost trimis la Dumnezeu pentru a primi iertarea, ci a fost mustrat in primul rand (pentru ca nu era constient de ceea ce facuse/incercase sa faca) si indemnat sa se pocaiasca, spre iertare, fata de Cel Caruia ii gresise - adica Dumnezeu.

Asadar pana la urma, citatul adus de tine confirma de fapt necesitatea martorului obiectiv, care sa suplineasca rolul constiintei atunci cand functionalitatea ei este afectata de pacat.

E aceeasi chestie ca si cand ai spune ca unul din apostoli care facea o vindecare in numele Domnului, nu o facea el, ci Dumnezeu de fapt.
Perfect adevarat, asa stau lucrurile si cu spovedania si iertarea care o da preotul.

Sa inteleg de aici ca citatele din Scriptura nu sunt studiate sau considerate relevante?

ok, dar cine imi garanteaza ca judecatorul uman nu este si el subiectiv si are doar impresia ca poate comunica cu Dumnezeu? Amandoi suntem oameni si amandoi avem impresia ca suntem calauziti de Dumnezeu. Ce-l face pe el mai obiectiv si mai corect decat mine sau altul ca mine?

Daca nu ma insel aceea nu este scrisa ca o conditie sine qua non pentru iertare, ci ca o recomandare. Nu se specifica faptul ca ar fi obligatorie pentru iertare. Ma insel oare? Ia verifica tu...

Atat de predictibil.. :4:

Pai ia sa vedem, daca ai practica parasutismul, atragandu-ti-se atentia ca prin constructie si rolul ei, parasuta principala este in general lipsita de securitate si ti s-ar recomanda si o parasuta secundara care datorita particularitatilor constructive este ceva mai sigura decat cea principala, fie ea sa zicem cu f. putin (ca sa-ti fac tie pe plac) dar in nici un caz infailibila cum iti place tie sa crezi ca este parasuta principala tu ce faci?

In "intelepciunea" ta spui "nu mersi, pentru ca nu este 100% sigura, prefer sa sar doar cu asta care rational vorbind stiu cert ca este mult mai nesigura, dar am sa ma autosugestionez ca este foarte sigura si asa va fi?".

Ia zii, daca cineva ar alege sa sara doar cu parasuta principala in baza unei astfel de logici, ai considera persoana respectiva intreaga la minte?

Nu te grabi, n-am ajuns cu logica atat de departe inca. :1:

Am spus/demonstrat doar ca martorul extern ( nu folosesc cuvantul obiectiv pentru a nu cadea in greseala de a confunda cu martor infailibil-obiectiv cum ai facut mai sus) este absolut necesar pentru o judecata obiectiva.

Numai ca darul de vindecare este specificat clar in Biblie printre cele noua daruri date oamenilor. Din lista cu daruri [si din Biblie de altfel] lipseste cu desavarsire darul de a primi spovedania altora. Aceasta e o obligatie crestineasca, nu o ungere speciala acordata anumitor oameni.

Depinde de credibilitatea celui care imi recomanda parasuta si de studiile pe care le am eu in domeniu. :1: Posibil sa se insele el si a mea sa fie mai sigura. Posibil sa ma insel eu... Insa daca citesc instructiunile de folosire scrise de Cel ce a creat-o, voi avea incredere absoluta in Creator caci stie ce a facut.

Nu de a primi spovedania, asta e un "dar" care il poate primi oricine, ci de a acorda iertarea pacatelor.
Si asta ti-a scapat sau ai o alta interpretare a versetelor in cauza care cred ca au fost de altfel deja mentionat (nu am urmarit toata discutia).

Deci cu alte cuvinte, ai sa sari cu o singura parasuta pentru ca ai impresia ca securitatea ei sta pana la urma in puterile tale si ai asa mare incredere in ele incat preferi sa te expui unui risc substantial desi iti sta in putere sa-l diminuezi substantial printr-o alegere inteleapta pe care preferi sa o eviti..din ce motiv?

Da, spusesem ca darul de iertare a pacatelor este dat , in context, ucenicilor, care nu erau numai cei 11 apostoli, ci mai multi barbati si femei ce Il urmau pe Hristos. La un moment dat se spune ca erau cam 120, ceea ce ne face sa credem ca iertarea este o misiune generala incredintata crstinilor. Prin cei ce sunt ai Sai Dumnezeu vrea sa ierte lumea de pacate.

Pai cea mai inteleapta alegere e sa ascult de Cel ce a creat parasuta , nu de X si Y care doar isi dau cu parerea. Si voi sari avand incredere in El, nu in puterile mele. Daca a scris ca e buna, insemna ca EL stie mai bine decat toti, doar EL a facut-o.

Hristos a inviat
 

De multe ori iti vine un strain in casa, si tu incerci oarecum sa nu-l vezi ca pe un strain..desi poate traiesti intr-o saracie, nu poti ai oferi prea multe celui ce-ti calca pragul..dar sti, ca e bine sa-l primesti cu bucurie, sa-i oferi macar un pahar cu apa..o bucata de paine de e cu putinta..si la urma sa-i strangi mana..da..poate l-o fi trimis Dumnezeu..si cum sa nu-l primesti pe cel ce vine de departe, si cauta putina odihna.. e insetat, si istovit de atata drum.
Eeee..si cum o fi daca cel ce te cerceteaza..cel ce iti calca pragul..nu primeste apa ta limpede..si chiar istovit fiind, el nu cauta odihna, pe unul ca acesta cine l-o fi trimis. Sunt atat de sarac, o bucata de paine mi-e toata bogatia ..si oaspetele, si pe aceasta mi-o calca in picioare. De ce ai venit sa ma amagesti, nu vezi tu saracia mea, nu vezi tu neputintele mele..de ce batjocoresti..painea aceasta ce tu o calci in picoare e toata viata mea..cu ce te-o fi maniat credinta mea..da, Maica Domnului ma poarta cu drag in brate ..ma poarta catre Fiul Ei, si cand privesc.. icoana uneori chiar plange.
De ce o plange pentru mine Maica Domnului..eu cel atat de sarac, neputincios..si cu atat de multe pacate. Da eu cel atat de intinat, cum sa indraznesc sa pronunt cuvatul mantuire..oi fi atat de departe de ea..ramane firava , nadejde..si aceasta asa cum o fi ea.
Saracia urmatoarelor cuvinte este pentru toti cei ..ce apartin altor culte. Da ..uneori e atat de greu sa scri, caci ce ar putea spune un om..cand i lipseste ce-o fi mai de pret...dragostea..nu te mai ascunde de noi, primeste-ne asa cum suntem ..rataciti, buni ..rai..saraci, ori bogati.

Adormirea Maicii Domnului

"Fecioara isi presimtea sfarsitul avea un cuget asa smerit despre sine incat se astepta sa fie judecata la vamile vazduhului! S-a pregatit asadar.
Cu cinsprezece zile inainte de sfanta-i adormire a facut post si rugaciune neincetata spre a trece fara de judecata vamile.
Cu trei zile inainte de adormire, pe cand se ruga, a vizitat-o arhanghelul Gavriil si i-a zis: " Bucura-te cea plina de dar. La trei zile vei parasi aceasta lume, va veni Fiul Tau si va lua sufletul tau". Si i-a dat o ramura de finic, simbol al vietii fara de prihana si al nemuririi, precum ne spune Sfantul Patriarh Gherman(P.G., vol. 98, p.366).
Cand a adormit Maica Domnului apostolii erau imprastiati in tot pamantul. Si ca sa poata fi de fata la "slujba Adorimirii"(Litie, 15 august), au fost luati pe nori si adusi la Ierusalim, la casa Fecioarei. "
Mai marii poporului, fariseii, invatatii, toti aceia care L-au rastignit pe Hristos, vazand si auzind acestea, s-au indracit! Indata au pornit cu sabii si ciomege spre a-i ucide pe apostoli si a pune pe foc trupul Fecioarei!
Conducatorul lor, arhiereul Iefonia, s-a napustit asupra raclei, gata sa apuce trupul preacurat al Fecioarei. Nu a ajuns insa sa o atinga ca o sabie nevazuta i-a retezat mainile de deasupra coatelor! Mainile taiate au ramas lipite de racla. Iefonia s-a prabusit la pamant aproape fara suflare. " Te rog! Scapa-ma!" a strigat catre Petru.
Procesiunea s-a oprit. Milostivul apostol a vrut mai intai sa-i vindece sufletul.
- De crezi, i-a spus el, te vei mantui.
- Cred! a strigat nefericitul.
- Inchina-te raclei si zi: cred in Fiul Lui Dumnezeu pe Care L-a nascut Fecioara.
Iefonia s-a inchinat si a marturisit.
- In numele Domnului Iisus Hristos, sa se lipeasca mainile tale, a zis Petru.
Si minunea s-a facut si Iehonia a insotit pe Cea adormita la cel din urma locas.
Multimea furioasa nu se linistise. Veneau cu sabii si ciomege. Atunci ingerul Domnului a orbit multimea. "Ajutor! Ajutor!" strigau care mai de care.
- Ia acest finic, i-a spus Petru lui Iefonia, si pune-l pe ochii lor si se vor vindeca.
- De credeti si voi, le-a spus Iefonia, va veti vindeca.
Cati au crezut ca Hristos este Lumina lumii si-au recapatat lumina lor. Cati, insa, nu au crezut, au ramas orbi si pe dinauntru si pe dinafara..."

Viata Maicii Domnului- Arhimandrit Vasilios Bacoianis

Mi-as dori sa am macar o lacrima cand scriu aceste cuvinte, sa primiti cu bucurie din saracia noastra, nelasandu-va oarecum stapaniti de potrivnicul si sa calcati in picioare acest faram de paine..noi vi-l daruim asa cu o firava nadejde, ca si cei ce nu ne inteleg, intr-o zi ne vor cunoaste si vor fi mai aproape de noi..de dreapta credinta.
O fi si azi..aceeasi multime, care o necinsteste pe Maica Domnului, orbiti fiind, sunt intr-o mare necunoastere, resping ramura de finic, ca simbol al vietii fara prihana si al nemuririi, caci Maica Domnului e mereu cu noi, cu dreapta credinta, Ea e grabnic ajutatoare ..e Maica noastra a tuturor celor ce-I cinstesc numele.


Al VII-lea Sinod Ecumenic a combatut iconoclasmul, Biserica Sfanta Sofia a gazduit acest Sinod.
Dupa precizarile Sfantului Ioan Damaschin, hotararea Sinodului: " Este permis si chiar util si bineplacut lui Dumnezeu a face icoane religioase si a le venera; dar aceasta venerare sa fie numai cinstire, iar nu adorare, caci adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu. Cinstirea nu se adreseaza materiei icoanei si astfel ea nu este idolatrie".

Al II-lea Sinod Ecumenic(Constantinopol- Sfantul Teodosie cel Mare dorind sa restabileasca linistea si ordinea in Biserica, 150 de episcopi(printre care Sfantul Grigorie de Nazianz, Sfantul Grigorie de Nisa).
S-a completat Simbolul niceean cu inca cinci articole de credinta. Despre Sfantul Duh se accentueaza ca El este " Domnul de viata facatorul care de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit".
despre Sfanta Biserica, articolul IX al simbolului arata lamurit ca potrivit Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii, este " una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca".

Pentru un drept crestin exista o singura Biserica, dupa cum ne spun Sfintii Parinti: " Cu totii avem un Tata, pe Dumnezeu; o Mama, Biserica; un Domn pe Hristos, O credinta, care este o lumina mai presus de fire, careia toti ne impartasim si ne deosebim de toate natiile, o nadejde care este o mostenire a Slavei in care sa fim toti un suflet si o inima".

Ne rugam Bunului Dumnezeu sa nu fim lipsiti de dragoste, caci in lipsa iubirii, chiar de om fi intelepti, si om cunoaste multe..chiar multe versete, de nu stim de unde venim, de nu cunoastem pe Cei ce au marturisit in vremuri de prigoana Cuvantul Lui Dumnezeu, nu vom sti nici noi cui apartinem..si incotro ne indreptam, orbiti fiind, rataciti de la dreapta credinta. E chiar usor sa batem din palme, si sa ne numim mantuiti..de ce am bate din palme noi cei atat de intinati, Dumnezeu ne invata sa tinem mainile impreunate in rugaciune, avand nadejdea ca " duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".
"Rugaciunea poate sa scoata din iad sufletele oamenilor si sa invie trupuri, sa dezradacineze muntii si copacii din uscat si sa-i sadeasca in firea cea umeda a apei, dupa cum am vazut ca au facut unii din oamenii imbunatatiti".


"Iar tinta poruncii este dragostea din inima curata, din cuget bun si din credinta nefatarnica, De la care unii ratacind s-au intors spre desarta vorbire, Voind sa fie invatatori ai Legii, dar neintelegand nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire".(Timotei 1, 5-7).
Imi cer iertare, poate oi gresi fiind mai aspru in cuvinte, dragii mei de Cuvantul Lui Dumnezeu nu ne putem apropia cu burta plina, cu fatarnicie si cu multa mandrie ca om fi noi cineva. Sa ne ierte Dumnezeu, si inainte de a tranti cateva versete, mai intai ar trebui sa ne cunoastem pe noi, cine suntem ..si de unde venim...si de ne-a spune cineva ca am ratacit, sa ne pese si sa vedem unde o fi ratacirea noastra. Ca a insirui versete..si a numi mantuit pe cel botezat..e chiar lesne..tu ca doctor, tu ca pastor trebuie sa sti de suferinta oii..las-o sa se caiasca de una singura..ca sa rataceasca mai tare.


Acum totusi am si eu asa o bucurie, sa stiu ca domnul Vasalie citeste din Viata Sfantului Ioan Gura de Aur, chiar si fratele penticostal lectureaza din Vietile Sfintilor, iar doamna Doriana paseste chiar in Biserica noastra si se roaga..noi va primim cu bucurie si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa va dea putere, si sa aveti in continuare aceeasi sete de cunoastere, noi suntem asa mai saraci..si cu multe neputinte, dar Sfintii Parinti va vor ajuta, sa aveti indrazneala sa-I cautati..si sunteti bineveniti oricand in Biserica noastra sa cunoasteti cat mai multe.
Pe dumneavoastra frate penticostal..va multumesc pentru efortul care il depuneti..sa mai aflati catusi de putin..va stimez.

"Dragostea intre crestini trebuie sa fie atat de mare si mai presus de fire, incat sa-i faca ceresti pe oamenii cei pamantesti."
Sa ma iertati

Bine ai revenit, cuvant! Cum a fost la hram?

pai si atunci ce rol avea Petru in pocainta lui Simon? Sau sa reformulez, dc la un preot vine unu si se spovedeste, dar inima lui nu e curata, ce poate face preotul? Ideea e ca pe preot poti sa il pacalesti in sensul ca vii la spovedanie doar ca sa fie facuta, dar fara pocainta in inima iar preotul nu are de unde sa stie dc tu te-ai pocait sau nu in fata lui Dumnezeu.
Iar Sf Scriptura zice clar ca omul care se pocaieste de pacatul lui este iertat ceea ce implica faptul ca dc simon s-ar fi pocait in fata lui Dumnezeu ar fi fost iertat.
Spovedania,dupa cum ti-am zis, e buna pentru ca te ajuta sa iti deschizi inima si sa marturisesti ce ai facut si sa primesti sfaturi pentru indreptare.

Daca ar fi facut-o ar fi aparut scris in Sf Scriptura, de vreme ce Dumnezeu a considerat aceasta secventa ca trebuie mentionata acolo. Si tocmai tu ai spus, ca nu se putea pocai Petru in locul lui Simon...

Dc citesti originalul grec vei vedea ca ideea este urmatoare "ce e legat pe pamant deja a fost legat si in cer" ceea ce indica faptul ca Petru nu ar fi facut altceva decat sa impuna pe pamant deciziile lui Hristos si nu invers(Hristos sa faca ce decide Petru).
Contextul in care apare acest verset e acela de disciplina a bisericii. Biserica are dreptul sa excomunice pe cei care pacatuiesc si nu se pocaiesc, si in privinta aceasta Hristos i-a spus acele lucruri lui Petru. Si la fel, Biserica are dreptul sa primeasca inapoi pe cei care au fost excomunicati dar care s-au pocait. Un exemplu elocvent e curvarul din corint care a fost dat afara din biserica,la indemnul lui Pavel care zice "dati-l afara pe raul acela din mijlocul vostru" dar apoi vedem , in 2 Corinteni, ca a fost primit inapoi, dupa ce s-a pocait.

La asta se refera acel verset, nu la faptul ca Dumnezeu te iarta doar dc te-a iertat preotul.
Iertarea e exclusiv a lui Dumnezeu si nu a preotului. Dar preotul are autoritatea sa te excluda dc vede ca traiesti in pacat pentru ca oricum Dumnezeu te-a exclus.

Da la Filip ma refer numai ca dc citesti Sf Scriptura ai sa vezi ca Petru nu si-a pus mainile peste nici un episcop, asta ar insemna ca dupa moartea apostolilor darul acesta a disparut.
Vrei sa accepti sau nu, darul transmiterii Duhului Sfant il aveau numai apostolii, restul nu l-au mai avut.

Nu e nici o interpretare, asa scrie.
"Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale".
Petru ii spune sa se roage la Dumnezeu pentru a primi iertare.

Duhul Sfant e cel care te constientizeaza de pacat. Dc nu ai Duhul Sfant , nu prea te intereseaza pacatul si implicit nevoia de pocainta.

Iertarea e una, vindecarea e alta. Dumnezeu nu porunceste nimanui sa fie vindecat dc e bolnav, insa porunceste celor ce pacatuiesc sa se pocaiasca pt ca El ii iarta.

Numai Hristos...
 

In Isaia 55 putem citi:
8. Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul.
9. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre.

Dumnezeu nu judeca lucrurile dupa principiile noastre subiective. Pentru El Biserica este formata exclusiv din cei care Il recunosc pe Iisus Hristos drept Fiul Lui Dumnezeu si Mantuitor personal prin jertfa de la cruce, aceste persoane regretand sincer si renuntand la viata de pacat (pentru care isi cer iertare) si, curatati fiind prin sangele Domnului Iisus de orice intinare, incep o viata noua, avand o relatie vie si personala cu Dumnezeu, aducandu-I numai Lui inchinare si cinste, cu dorinta sincera de a trai in conformitate cu Sfanta Scriptura, cu poruncile si invataturile Lui Dumnezeu in toate domeniile vietii. O biserica nu este reprezentata de ziduri, ci de suflete vii. Cultele si denominatiunile sunt create de om, iar un bilet membral la orice cult, fie el ortodox, catolic, luteran, baptist, penticostal, evanghelic etc. nu este si nu va fi niciodata un bilet de intrare in Cer. Este bine pentru cresterea noastra spirituala sa frecventam un locas de inchinare unde este respectat Cuvantul Lui Dumnezeu, insa nu acesta este criteriul prin care putem merge in Imparatia Lui. Singura modalitate pe care a stabilit-o Dumnezeu pentru ca oamenii sa poate avea parte de Cer este pocainta si credinta in Iisus Hristos. Domnul Iisus a spus:
“Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6).

Este esential ca orice crestin veritabil sa inteleaga aceste invataturi biblice de baza, care ar trebui sa il defineasca. Dragostea, indurarea si iertarea, dar si dreptatea si judecata Lui Dumnezeu sunt la fel pentru toti oamenii. Depinde de noi daca alegem sa ne incredintam fiintele Lui Hristos pentru a avea parte de o vesnicie alaturi de El sau preferam sa ne pierdem concentrarea de la lucrurile cu adevarat importante si sa ne amagim cu fapte, atitudini si discutii inutile, fara fundament biblic, care ne indeparteaza de adevaratul scop al existentei noastre. Suntem chemati la dragoste reala de Dumnezeu si dragoste neconditionata pentru semeni, carora trebuie sa le aratam, prin vietile noastre, pe Iisus Hristos, pentru ca si ei, la randul lor, sa cunoasca dragostea, iertarea si mantuirea Lui.

"Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand." (Isaia 55:7)
Domnul sa ne ajute pe toti la aceasta (inclusiv pe mine)! Toti avem nevoie de intelepciune si calauzire divina pentru a infaptui voia Tatalui Ceresc.

Inchei cu un verset care imi place extraordinar de mult:
"O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care zice: "Hristos Iisus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi", dintre care cel dintai sunt eu." (1 Timotei 1:15)
Cu dragoste in Hristos,
Anna M

PS: Pentru cine doreste o lista a cultelor din Romania las un link: http://www.culte.ro/DocumenteHtml.as...biserici-culte

Pai tocmai El a zis "nu te increde in parasuta principala" adica in constiinta ta care poate fi partinitoare si corupta de pacat, du-te si marturiseste-ti pacatele.

Ceea ce tu nu faci. Nici fata de preot (pastor sa zicem) nici fata de tovarasii de credinta, cum se practica in primele veacuri.

"Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. " (Iacov 5:16)

Asa ca atunci cand tu nu faci asta, de fapt nu ai incredere in Dumnezeu ci ignori pe Dumnezeu ignorand si rastalmacind Scriptura.

Pai asa si este pocainta. Daca gresesti lui Dumnezeu, te rogi lui Dumnezeu sa te ierte, in fata preotului doar iti marturisesti pacatul, nu rogi preotul sa te ierte.
Si preotul la randul lui iti spune la ce ai gresit sa iei aminte la Dumnezeu si la oamenii fata de care ai gresit.

Si constiinta pe unde se amplaseaza?
Cu alte cuvinte vrei sa sustii ca orice om care are o parere de rau pentru faptele sale are neaparat Duhul Sfant?

Ii iarta si daca pocainta e superficiala sau nu e pe masura faptei?

Interesanta interpretare.
Explica-mi si mie te rog de unde cifra de 120.

Si cum interpretezi tu mai exact: "Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer." (Matei 18:18).

Cum si ce mai exact leg/dezleg ei ca si crestin in cer si pe pamant si cum.

Pai face asa pentru ca ignora deliberat Scriptura care spune ca pacatele trebuiesc marturisite nu doar "lui Dumnezeu" care de altfel le stie ci si altor credinciosi. (Iacov 5:16)

Da, el crede ca Dumnezeu il iarta, dar este mai mult decat autosugestie?

Adica Dumnezeu iarta indiferent de calitatea si durata pocaintei, sau se presupune ca ea este exemplara si suficienta?

Cifra aceasta este atribuita ucenicilor cu o alta ocazie, nu prea departe ca timp de acea imputernicire de care vorbeai, anume imediat dupa inaltarea Domnului.

"Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus şi cu fraţii Lui.
Şi în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), " Fapte 1

Se pot lega si dezlega mai multe lucruri, nu numai pacatele. Se pot dezlega oamenii de demoni. Iisus spune ca cei demonizati sunt legati de satan iar Biserica are autoritatea sa-i dezlege. Se pot lega duhurile necurate ca sa nu mai poata ataca pe unii oameni. Biserica poate dezlega blesteme si lega oamenii prin sfanta taina a cununiei. Intr-un cuvant, Iisus a vrut sa spuna ca ii da Bisericii toata autoritatea Sa pentru a actiona pe pamant ca un ambasador al Lui.[daca mi-e permisa expresia] Dar nu numai unor anumiti oameni din Biserica, ci Bisericii in general.

Partial.

Ceea ce este denumit "iertarea de pacate" are doua etape:

1. Iertarea propriuzisa - cand omului ii este sters pacatul in fata lui Dumnezeu (in sens legalist daca vrei). Asta se intampla atunci la spovedanie, daca preotul ii da dezlegare ceea ce se face in majoritatea cazurilor.

2. Vindecarea sufletului - pacatul lasa urme in trupul duhovnicesc ca orice boala trupeasca. In functie de natura/gravitatea pacatului aceasta boala se sterge mai greu sau mai usor si de obicei este nevoie de timp pentru asa ceva. Pentru asta preotul da canonul care trebuie sa fie un ajutor in acest sens.
De exemplu pentru cel desfranat - canon de infranare, pentru zgarcit - darnicie, etc.

In acest sens dezlegarea pe care o da preotul este doar un ajutor pentru lupta cu pacatul. Lupta propriuzisa se da mai ales dupa spovedanie cand pacatul care a fost alungat va cauta fara doar si poate sa se intoarca.

Ne invartim in cerc. Daca e vorba de constiinta nu poti sti a cui e mai corupta: a mea sau a altuia, caci fiecare se crede bun. insa chiar constiinta este o lumina lasata de Dumnezeu pentru a ne lumina calea. Atunci cand pacatuiesti spui ca te mustra constiinta. Te mustra pentru ca Duhul Sfant lucreaza prin constiinta ta. Asa ca fiecare da socoteala inaintea lui Dumnezeu.

Fii linistit ca am fost si eu la marturisire , insa daca pacatuiesc si nu am la cine marturisi nu voi sta cu pacatele peste mine si I le voi marturisi imediat Domnului. In El pot avea incredere ca e un martor obiectiv si ca este oricand langa mine sa ma asculte si sa ma ierte daca ma pocaiesc .

Doamne ajuta
 

Doamne ajuta..doamna Doriana ma bucur asa oarecum ca am reusit sa schimbam cateva cuvinte, si intr-o buna zi toate care or fi izvorat din inima, din dragoste asa cum om avea-o noi, or avea rod bun..iar toate celelalte care sunt spuse ..asa dupa mintea noastra, ne-or face sa ratacim mai in adanc, si sa fim intr-o mai mare necunoastere.
A fost tare frumos la Prislop, Parintele Arsenie Boca ne primeste mereu cu bucurie..asa cum suntem si se roaga pentru noi, pentru mantuirea noastra catre Bunul Dumnezeu. A fost tare multa lume, vreme frumoasa..da sunt clipe pretioase care te rup oarecum din lumea , din modernismul acesta care ne tot inghite..asa incetul cu incetul.
Pamantul acesta o avea o mare suferinta..suntem asa in vremuri mai grele..durerea cea mare a omului o fi aceasta nepasare (de Dumnezeu,de Biserica, de viata). Da..cu totii spunem ca traim, dar vietuim doar cu trupul..pentru trup, suntem oarecum inexistenti..caci de suflet nu ne pasa. De ne va spune cineva, ca suntem lipsiti de suflet ne-am mahni..dar unde or fi oare sufletele noastre..unde or fi ele saracele..le-om fi ingropat in adancul nefiintei, caci nu ne pasa, suntem lipsiti de dragoste..si de aceea or fi vremurile tare grele.
Si bietul om cand are o firava nadejde, caci exista un Mantuitor care s-a jertfit pentru noi..atunci apar pastorii mincinosi, si chiar nu sunt putini..fiecare cu intelepciunea lui, cu legea lui, cu ratacirea lui..
Ce i-o mai ramane oare omului, ce am putea face noi doamna Doriana..ne pasa noua de un suflet..sau suntem si noi asa de ochii lumii. Ne pasa de fiecare cuvant pe care il rostim, ne pasa oare de o avea rod bun..
Da ..suntem asa mai neputinciosi..si e chiar lesne a cadea, a gresi..dar cine ori fi doamna Doriana aceea care citind..nu inteleg, necunoscand ..nu vor sa cunoasca, desi ortodoxia aceasta a tinut piept atator si atator pagani..secole de-a randul..? sa stiti si cand ne-om duce noi, or veni altii si altii cu alte erezii..si va fi o lupta continua si numai Bunul Dumnezeu stie de ce apara tara aceasta, neamul nostru de toate ratacirile. Maica Domnului ne va proteja in continuare..si Sfintii Parinti..Sfintii Lui Dumnezeu sunt cu poporul nostru..Ei sunt Cei ce lupta pentru noi..caci noi suntem atat de mici..si cu multe pacate.
Mai intai nu ar trebui oare omul sa se cunoasca pe sine..?
Domnule eclesiast, o fi cam tulbure apa aceea de unde veniti, caci de apa curata nu prea aveti nevoie..dupa cum ati observat noi suntem atat de mici, si amarati..dar o data intrat in lupta vreti ori ba, veti lupta cu Sfintii Parinti ..caci Ei lupta pentru ortodoxia noastra, pentru dreapta credinta.

Si totusi purtand acest frumos nume..de eclesiast...deschideti va rog Biblia dumneavoastra la Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah(Ecclesiaticul)..acolo veti gasi chiar multe raspunsuri..
Patristica o neglijati, toti Acesti Parinti or fi rataciti..intelepciunea s-o fi ascuns de ortodoxie..da era nevoie de un nou eclesiast.
E si daca va cunoasteti atat de bine ..pe sine..si talmaciti atat de bine ..duceti aceasta lupta cu Insusi Cuvantul Lui Dumnezeu..lamuriti-ne va rog : de ce ortodoxul se roaga pentru cei adormiti..o fi bine..?
Iertare

Doamne ajuta
 

Pentru D-l eclesiast..

Biserica Ortodoxa, dintotdeauna, a avut si a pastrat in cultul ei rugaciunile pentru cei adormiti. De aceea este de datoria celor ramasi in viata ca in comuniunea dragostei sa se roage si pentru cei adormiti ca Dumnezeu sa-si arate mila si iertarea Sa fata de ei. Potrivit acestei invataturi s-a dezvoltat in Biserica noastra cultul pomenirii mortilor. In secolele trecute nimeni nu a pus la indoiala aceasta invatatura si aceasta practica intre romni, toti stiind si simtind ca ele fac parte din invatatura si practica dintotdeauna ale Bisericii, fiind intemeiate pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditie.

Cultul mortilor trebuie pastrat ca o comoara de mare pret, lamurind insa poporul ca rugaciunile prin care noi mijlocim pentru cei adormiti au si ele o ordine a importantei : Sfanta Liturghie, slujba Parastasului, in cadrul careia locul central il ocupa rugaciunile de dezlegare rostite de arhiereu sau de preot, apoi rugaciunile particulare pentru cei adormiti si toate formele de milostenie.

Cei care, in actiunile lor prozelitiste, cauta sa faca pe credinciosii dreptmaritori sa paraseasca cultul mortilor si o data cu el si credinta strabuna aduc acuzatii impotriva acestui cult, sustinute, zic ei pe texte din Sfanta Scriptura. Se sustine astfel ca pentru cel adormit viata lui e pecetluita si starea lui e hotarata definitiv de Dumnezeu. Deci nu mai poate fi vorba de o interventie sau de o schimbare in modul lui de viata. Textele invocate sunt urmatoarele:

"Intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici de acolo sa treaca la noi" (Luca 16, 26) ; "Si usa s-a inchis" (Pilda celor 10 fecioare, Matei 25, 1-13). "Ceea ce darama El, nimeni nu mai zideste la loc si pe cine-l inchide, nimeni nu poate sa-i mai deschida" (Iov 12, 14. Vezi si Isaia 22, 22; Apocalipsa 3, 7).

Dumnezeu a intarit prapastia, Dumnezeu a inchis usa? Este adevarat ca nimeni nu poate desfiinta prapastia sau deschide usa, afara de Dumnezeu, il poate opri cineva pe Dumnezeu sa faca aceasta? Daca am gandi astfel ar insemna ca negam atotputernicia lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a aratat intotdeauna mai mult indurator si iertator decat drept. Dumnezeu poate cate vrea, dar nu vrea cate poate. Indurarea lui Dumnezeu nu contravine dreptatii Sale si nici nu o stirbeste, deoarece este vorba de om, faptura mainilor Sale si cununa creatiei. Textele citate mai sus sunt o lauda a atotputerniciei lui Dumnezeu. Ele nu contrazic rugaciunile celor in viata pentru cei trecuti in vesnicie ca Dumnezeu sa le imbunatateasca prin iubirea Sa, ca raspuns la iubirea celor ce se roaga pentru cei adormiti, existenta lor vesnica. De asemenea cei ce se roaga pentru cei adormiti stiu ca nu prin puterea lor proprie poate fi schimbata in bine existenta celor mutati la Domnul, ci prin mila si atotputernicia lui Dumnezeu.

O alta categorie de texte scripturistice invocate, prin care se cauta a se combate rugaciunea pentru cei morti, este urmatoarea : "Vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze" (Ioan 9, 4). "Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine Te va lauda pe Tine?" (Psalm 6, 5). "Oare mortilor vei face minuni ? Sau cei morti se vor scula si Te vor lauda pe Tine?" (Psalm 87, 11. Vezi si Psalm 113, 25 : Isaia 38, 18 : Fapte 13, 36).

Observam din toate aceste texte scripturistice ca nu este vorba de rugaciunea celor vii pentru cei morti, ci de faptul ca cei morti nu-si mai pot modifica situatia prin eforturi proprii. Aceasta este invatatura Bisericii dintotdeauna, dar cei care readuc in discutie aceste texte o fac numai pentru a deruta pe cei nestiutori. Sunt aduse in discutie apoi cateva texte veterotestamentare pentru a arata ca este interzis sa te atingi de mort si deci nu se cuvine sa-i dai nicio cinstire.

"Cel ce se va atinge de trupul mort al unui om, necurat sa fie sapte zile" (Numeri 19, 11). "Sa nu intri in casa celor ce jelesc si sa nu te duci sa plangi si sa jelesti cu ei, caci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila si parerea de rau, zice Domnul. Si vor muri cei mari si cei mici in pamantul acesta si nu vor fi ingropati...Nu se va frange pentru ei painea de jale ca mangaiere pentru cel mort si nu li se va da cupa mangaierii, ca sa bea dupa tatal lor si dupa mama lor" (Ieremia 16, 5-7).

Observam la primul text ca este o prescriptie cu caracter sanitar, dar care nu impiedica atingerea trupurilor mortilor. Altfel cine ar fi ingropat pe morti? (Vezi in acest sens: I Regi 31, 13; II Regi 2, 5-6; III Regi 17, 19 s. a.). Din cel de al doilea text invocat ne dam seama de metoda de lucru a celor ce fac prozelitism. Ei iau din Sfanta Scriptura texte trunchiate, fara context, numai pentru a deruta pe cei slabi si a-i face sa paraseasca Biserica. Astfel textul mai sus pomenit se lamureste prin context (Vezi : Ieremia 16, 10-11). Nenorocirea despre care se vorbeste este anuntata pentru ca poporul evreu parasise pe Dumnezeu si se inchina la idoli.

In text se vorbeste despre frangerea painii de jale si despre cupa mangaierii. Deci era si la evrei obiceiul sa se puna masa de pomenire pentru cei morti. Dar totodata acestea preinchipuie si prevestesc Sfanta Liturghie, cu Sfanta Jertfa, care se savarseste si pentru cei vii si pentru cei morti. Printr-o alta categorie de texte scripturistice cei ce sunt impotriva rugaciunii pentru cei morti vor sa ne lamureasca asupra faptului ca orice interventie a noastra de a ajuta pe cei morti este inutila, deoarece numai faptele fiecaruia conteaza.

"Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau" (II Corinteni 5, 10). "Caci Dumnezeu intoarce omului dupa faptele lui si se poarta cu fiecare dupa purtarea lui" (Iov 34, 11). "Puterea este a lui Dumnezeu si a Ta. Doamne, este mila, ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui" (Psalm 61, 11). "Stiind fiecare, fie rob, fie de sine stapan, ca faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plata de la Domnul" (Efeseni 6, 8).

Vorbeam mai sus ca mila lui Dumnezeu nu exclude dreptatea Lui, dar nici dreptatea nu desfiinteaza mila Sa. Prin textele scripturistice suntem indemnati sa ne purtam in asa fel incat faptele noastre sa fie bune. La faptele noastre bune colaboreaza si harul divin (Filipeni 4, 13). Deci si mantuirea este un dar al lui Dumnezeu, dat celor ce se ostenesc in bine. De aceea, la orice lucrare a noastra trebuie sa avem in gand dreptatea lui Dumnezeu, deoarece de mila Lui sigur avem nevoie in toata viata noastra. Oricat ar trai si s-ar osteni, omul nu poate face toate cele pentru mantuire, daca nu este ajutat de har, dat de Dumnezeu in dar. Dar daca ne-am increde numai in mila lui Dumnezeu si am zice, precum unii, "trebuie sa pacatuim, ca sa aiba Dumnezeu ce ierta", am cadea in pacatul increderii prea mari in Dumnezeu, pacat impotriva Duhului Sfant, care nu se iarta.

Ca Dumnezeu a procedat si in alt mod decat aratandu-Si numai dreptatea, o vedem din exemplul lucratorilor din ceasul al unsprezecelea, din Parabola lucratorilor in vie (Matei 20. 1-15) si din exemplul talharului de pe cruce (Luca 23, 41-43). Oare au fost acestia rasplatiti dupa faptele lor sau dupa mila lui Dumnezeu? Intelegem, asadar, ca textele invocate mai sus arata dreptatea lui Dumnezeu, dar nu exclud mila lui Dumnezeu.

Celor care nu vor ca si mortii sa beneficieze de mila lui Dumnezeu li se potriveste intrebarea Stapanului viei pusa lucratorilor care erau nemultumiti: "Oare nu Mi se cuvine Mie sa fac ce voiesc cu ale Mele ? Sau ochiul tau este rau pentru ca Eu sunt bun?" (Matei 20, 15). In acelasi sens se exprima Mantuitorul si referitor la morti:, "Caci dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste" (Ioan 5, 21).

Deci textele invocate de cei care sunt impotriva rugaciunilor pentru adormiti, nu opresc legatura dragostei ce trebuie sa existe intre cei vii si cei adormiti. In sfarsit, exista o alta categorie de texte care ne avertizeaza ca nu trebuie sa ne punem increderea in oameni in ceea ce priveste mantuirea.

Nici o minte sanatoasa de crestin nu a putut sustine ca un om poate mantui pe altul sau il poate scoate din iad. De asemenea total gresita ar fi si parerea ca cineva poate face in viata orice, deoarece il vor scoate din chinuri rugaciunile urmasilor. Pe de o parte se cade in pacatul prea marii increderi in mila lui Dumnezeu, pacat impotriva Duhului Sfant. Pe de alta parte se mai pune o problema de ordin practic: o data cu pacatosul respectiv pot muri si urmasii lui si atunci nu are cine se mai ruga pentru el. Dar ajutorul primit, de cel adormit de la cei din viata, de la Biserica, nu vine ca o obligatie sau ca raspuns la o porunca, ci este un dar al dragostei. Apoi, mijlocirea Bisericii se indreapta spre Dumnezeu, pentru a-L indupleca spre mila si iertare pentru cei adormiti. Relatia nu este intre credinciosul in viata si cel adormit, ci intre crestin si Biserica in Hristos. Invatatura Bisericii referitoare la rugaciunea pentru cei adormiti este bine precizata chiar din veacul apostolic. In veacurile urmatoare, Sfintii Parinti aduc numeroase marturii referitoare la lamurirea acestui adevar. Amintim pe Sfintii Ioan Gura de Aur, Chiril al Alexandriei, Efrem Sirul, Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ioan Damaschinul, Simeon al Tesalonicului. Ne vom referi insa doar la Sfanta Scriptura, binestiind ca cei care resping cultul mortilor resping si Sfanta Traditie.

Mai greu de aflat asta, nu? :)

Doamne ajuta
 

continuare..pt D-l eclesiast
Am aratat mai sus ca textele scripturistice folosite de cei ce resping rugaciunile pentru cei adormiti sunt rastalmacite. In raspunsul nostru trebuie sa tinem seama de urmatoarele aspecte ale problemei :

1. Hristos imparateste peste toti, peste cei vii si peste cei adormiti.

2. Ca imparat este atotputernic in imparatia Sa si in iubirea Sa este atotmilostiv fata de toti.

3. Biserica si crestinii, in particular, nu-si aroga dreptul de a schimba prin propria lor lucrare chinurile din iad, ci prin Sfanta Liturghie, dezlegari, rugaciuni si fapte de milostenie, toate pornite din solidaritate si dragoste intre toti crestinii, Il roaga pe Dreptul Judecator spre mila si iertare fata de cei osanditi, temporar, deci pana la Judecata de apoi.

4. Domnul Iisus Hristos a dat Bisericii garantii ca mijlocirile si rugaciunile preotilor si ale credinciosilor vor fi implinite.

Oprindu-ne la primul aspect al raspunsului nostru, citam adevarul atat de frumos si de clar sintetizat de Sfantul Apostol Pavel: "Caci daca traim, pentru Domnul traim si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si daca traim si daca murim ai Domnului suntem. Caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii" (Romani 14, 8-9). La aceasta adaugam urmatoarele texte : "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov. Nu este Dumnezeul mortilor, ci al viilor" (Matei 22, 23). "Dumnezeu nu este deci Dumnezeu al mortilor, ci al viilor, caci toti traiesc in El" (Luca 20, 38; Marcu 12, 26-27). "Intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal" (Filipeni 2, 10-11). El S-a jertfit pe Sine pentru pacatele tuturor oamenilor, adica ale tuturor peste care El stapaneste, fie vii, fie adormiti: "S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti" (I Timotei 2, 6). "El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci si pentru ale intregii lumi" (I Ioan 2, 2 ; Coloseni 1, 20 ; Ioan 1, 29). Deci Hristos imparateste peste toti, vii si adormiti, iar jertfa Sa a fost data pentru toti, vii si adormiti.

2. Ar fi lipsit de sens sa ne intrebam deca Dumnezeu poate schimba starea celor peste care imparateste. Dumnezeu este atotputernic si atotbun. Dar pentru cei care vor raspuns precis din Sfanta Scriptura, le aratam ceea ce de fapt ei stiu, dar nu vor sa spuna, ca Hristos poate schimba in mai bine starea celor din iad: "Domnul omoara si invie; El pogoara in iad si iarasi scoate" (I Regi 2, 6 ; Deuteronom 32, 39). "Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mantuitu-m-ai de cei ce se pogoara in groapa" (Psalm 29, 3). "Dar Domnul va izbavi sufletul meu din mana iadului, cand ma va apuca" (Psalm 48, 16). "Am fost mort si, iata, sunt viu in vecii vecilor si am cheile mortii si ale iadului" (Apocalipsa 1, 18). "Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului i se va ierta lui ; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant nu i se va ierta lui nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie" (Matei 12, 32).

Deducem din acest ultim text ca numai pacatele impotriva Duhului Sfant nu se iarta, deoarece cei ce le savarsesc refuza definitiv mantuirea. Aceste pacate sunt : increderea prea mare in bunatatea lui Dumnezeu (Romani 2, 4-5; Iacob 2, 6); neincrederea sau deznadejdea de a primi ajutorul lui Dumnezeu (Facere 4, 13; Matei 27, 4-5); erezia (Ioan 9, 40-41); apostazia; invidia harului fratern si nepocainta pana la moarte.

Intelegem ca celelalte pacate se pot ierta. Cand ? Fie in veacul acesta, fie in veacul viitor. Si daca in veacul viitor, adica dupa iesirea sufletului din trup, nimeni nu mai poate lucra la mantuirea lui, inseamna ca aceasta iertare a pacatelor imparatul Hristos o face la rugaciunea Bisericii. Sfanta Scriptura ne ofera si cateva exemple cand Mantuitorul Iisus Hristos a intervenit si a modificat, temporar sau definitiv, starea unor morti din iad. Pana la Jertfa si invierea Domnului toti cei care au murit, au jmers in iad. In conceptia veterotestamentara moartea de fapt insemna mergere in iad (Facere 37, 35). Astfel Mantuitorul a scos pentru putin timp sufletul lui Moise din iad, la Schimbarea la Fata (Matei 17, 3). Hristos il inviaza pe Lazar pentru rugaciunea surorilor sale (Ioan 11, 41-44) ; inviaza be fiica lui Iair, pentru rugaciunea tatalui sau (Luca 8, 41-56) si pe fiul Ivaduvei din Nain, pentru lacrimile mamei sale (Luca 7, 11-16). Tuturor acestora le-a schimbat starea sufletului lor de dupa a doua moarte, caci moartea lor avea sa se intample dupa biruinta Mantuitorului Iisus Hristos asupra iadului si a mortii. Ei nu mai aveau sa mearga in iad, ca prima data, ci la fericire, cu atat mai mult cu cat in viata lor intervenise insusi Mantuitorul Iisus Hristos.

3. Incredintata fiind ca Marele imparat, Domnul Iisus Hristos, poate schimba starea si viata oamenilor, atat in timpul acestei vieti cat si dupa iesirea din aceasta viata (dupa cum reiese din temeiurile scripturistice de mai sus), Biserica se roaga in duhul dragostei pentru cei adormiti. Spunem iarasi ca Biserica Ortodoxa nu a pretins niciodata ca numai prin puterea preotilor, sau numai prin rugaciuni si fapte bune se pot scoate sufletele din iad. Biserica Ortodoxa recunoaste ca "Unul este Mijlocitorul" (I Timotei 2, 5) si pe El Biserica il roaga spre mila si iertare. Biserica face aceasta "pentru ca intr-un duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup... Si daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna. Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte" (I Corinteni 12, 13 si 26-27). Iata ca, dupa cum atat de clar precizeaza Apostolul, Biserica are mereu momente de bucurie pentru sfinti si drepti, madularele ei de cinste, dar are mereu si momente de durere pentru madularele ei din suferinta. Cei din suferinta sunt si ei madulare ale Bisericii, pentru ca intr-un duh au fost botezati, ca si noi. De aceea ne ostenim frateste pentru ei in dragoste, iar "dragostea nu cade niciodata" (I Corinteni 13, 8). Iubindu-ne si ajutandu-ne semenii ca frati in orice situatie ar fi ei, avem curajul sa ridicam, ochii spre cer si sa-L numim pe Dumnezeu "Tatal nostru". Iar virtutii crestine a dragostei nu i s-a pus o masura sau un hotar. Acelasi lucru il spune clar si Apostolul iubirii: "Noi stim ca am trecut de la moarte la viata pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau, ramane in moarte" (I Ioan 3, 14).

Sfanta Liturghie, continuarea nesangeroasa peste veacuri a Jertfei de pe Golgota, este "pret de rascumparare pentru toti" (I Timotei 2, 6 ; I Ioan 2, 2). Dupa cum vedem, Sfanta Scriptura ne da atatea indreptatiri sa ne rugam pentru cei adormiti, incredintandu-ne ca rugaciunile noastre, culminand cu Sfanta Liturghie, vor fi indeplinite. Daca Biserica nu s-ar ruga pentru cei adormiti, ar pierde din caracterul ei comunitar, ar pierde din orizontalitatea ei, ar stirbi intr-o oarecare masura Jertfa lui Hristos.

4. Aratam mai sus ca cel mai mare ajutor pe care il putem da celor adormiti prin mila si iertarea lui Hristos este Sfanta Liturghie. In cadrul Sfintei Liturghii ii facem si pe ei partasi la Sfanta Jertfa a lui Hristos. Si daca aceasta jertfa s-a adus pentru toata lumea iar Sfanta Liturghie este momentul cel mai potrivit cand rugaciunile noastre sunt ascultate, trebuie ca intotdeauna sa cerem mila si iertare si pentru cei morti. Rugaciunile de dezlegare facute de preoti in cadrul slujbelor randuite pentru cei morti isi au temeiul lor scripturistic chiar in cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos : "Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18, 18). Nu intelegem ca ierarhia bisericeasca face aceasta prin putere omeneasca proprie, ci prin puterea si impreuna-lucrarea lui Hristos. "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20; Marcu 16, 201.

In rugaciunile lor particulare crestinii se roaga pentru fericita odihna a sufletelor parintilor, rudelor si semenilor lor. Si daca rugaciunile sunt facute cu caldura si cu lacrimi, ele sunt ascultate ca si rugaciunea lui Iair, a surorilor lui Lazar, ca si lacrimile vaduvei din Nain. Rugaciunile noastre facute cu credinta vor fi implinite de Dumnezeu, caci El ne-a asigurat: "Toate cate veti cere, rugandu-va cu credinta, veti primi" (Matei 21, 22).

Tot pentru cei adormiti ai nostri, dorind ca Dumnezeu sa-si reverse mila si iertarea Sa peste ei, savarsim si fapte de milostenie - pomana pentru sufletul mortului, expresie a milei crestine : a hrani pe cel flamand, a da apa celui insetat, a imbraca pe cel gol, a cerceta pe cel bolnav, a primi pe cel strain etc. (Matei 25, 34-36). Si Apostolul neamurilor ne indeamna la aceasta: "Facerea de bine si darnicia nu le dati uitarii, caci cu jertfe ca acestea se multumeste Dumnezeu" (Evrei 13, 16; II Corin-teni 9, 7-15).

Din cele prezentate mai sus reiese ca :

a. Sfanta Scriptura nu opreste rugaciunile pentru cei morti, ci, dimpotriva, indeamna Biserica la rugaciune si la fapte comunitare, in dragoste.

b. Hristos imparateste peste cei vii si peste cei adormiti si, ca imparat al imparatilor, poate schimba situatia oricui, viu sau adormit. El este imparat drept, dar si multmilostiv.

c. Atat ierarhia cat si credinciosii au incredintarea Sfintei Scripturi ca toate rugaciunile lor, deci si cele pentru morti, sunt ascultate si implinite.

pr. prof. C. Cojocaru

Sa ne vedem de credinta noastra...

pai asta zic si eu,ca spovedania e pentru a primi indrumare ,de aceea trebuie sa marturisesti pacatele.Te ajuta in viata crestina, insa iertarea e doar lucrarea lui Dumnezeu.

Pentru omul credincios Duhul Sfant e constiinta lui.
Omul poate sa aiba parere de rau pt ce a facut dar nu pt ca a pacatuit in fata lui Dumnezeu. Unul poate sa minta fara sa aiba nici o problema dar sa aiba o parere de rau dc fura, asta denota faptul ca parerea lui de rau nu e indreptata spre faptul ca a gresit in fata lui Dumnezeu(Care a zis sa nu minti si sa nu furi).
Omul isi creeaza o etica cat traieste si deseori parerile de rau vin din faptul ca si-au incalcat etica si nu datorita mustrarii Duhului Sfant.


In nici un caz nu-l iarta, pocainta autentica duce la iertare, cu superficialitatea te inseli singur si pe cei din jur dar nu pe Dumnezeu.

Ma bucur ca ati avut un timp bun. La mai mult rod bun in continuare!

draga penticostalulmantuibil
nu ai pentru ce.

cred ca in orice chestiune de dezbatut, e esential sa pornim de la definirea terminologiei chiar daca suna cam tehnic.
Incearca sa faci distinctia intre cei 5 termeni ai discutiei ca vad ca toata lumea ii folosim asa de-a valma si se creeaza ambiguitati care nu duc nicaieri.

Dar in acelasi timp, incearca sa nu ii gandesti exclusiv separati, ci strans legati ca niste ochiuri intr-o tesatura. Toate aceste stari nu se produc simultan, ci sunt in desfasurare.


1. cainta - constientizarea, parerea de rau. tine de fiecare in parte
2. marturisirea (recunoasterea) in fata cuiva - implica deja o a doua persoana
3. dezlegarea - confirmarea ca Hristos ma primeste sa iau Trupul Lui (din partea celui randuit de Hristos pentru asa ceva)
4. iertarea - apartine in exclusivitate lui Dumnezeu
5. vindecarea de rana lasata de pacat - e un proces de lunga durata, se numeste despatimire si e un drum foarte anevoios
( aici ar fi mai mult de nuantat: - cand ne cerem iertare de la cei carora le-am gresit si cand acordam iertare celor care ne-au gresit - conditie fara de care iertarea de la Dumnezeu e sub semnul intrebarii )

dupa cum ii spuneam si Dorianei, sfintii parintii nu ne recomanda sa ne incredem in constiinta noastra subiectiva si nici in mintea noastra atunci cand e vorba de cele duhovnicesti, pentru ca ne amagim singuri.
nu inseamna asta sa nu mai gandim.
ci doar sa nu ne incredem in mintea noastra pana ce nu-i despatimita.

constiinta mea ma acuza si tot ea imi e si judecatorul? in viata de apoi, da.
dar acum cu greu pot sa fiu si infractorul si judecatorul meu. unul din ei va fi partinitor.

Se pare ca faci confuzie intre apa si tzuica (si aia poate fi limpede). Spun asta avand in vedere "limpezimea" celor infatisate in lunga ta postare.

Care este folosul acestor cuvinte? Sa invete si altii povesti?


Din cate inteleg, traditia spune ca Sfintii Apostoli au fost teleportati, de pe unde erau, la locul unde odihnea Maria. Este un eveniment foarte important. Ciudat este faptul ca Sfintii Apostoli nu pomenesc, in epistolele lor, nici un cuvintel despre calatoria lor aeriana, pentru a participa la inmormantarea Mariei (mama Domnului Iisus Hristos)."ce am vãzut si am auzit, aceea vã vestim si vouã,"(Spune Sfantul Apostol Ioan in 1 Ioan 1:3) De ce crezi ca Sfintii Apostoli nu au amintit nimic despre acest fapt?


"Cãci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea sã sufere învãtãtura sãnãtoasã, ci îi vor gîdila urechile sã audã lucruri plãcute, si îsi vor da învãtãtori dupã poftele lor.
Îsi vor întoarce urechea de la adevãr, si se vor îndrepta spre istorisiri închipuite."(2 Timotei 4:4)

Decat sa umbli cu basme culese din "sfanta traditie" mai bine ai veni cu invataturi sanatoase, din ceea ce ne-au invatat Domnul Iisus Hristos si Sfintii Sai Apostoli.


Stii de ce imi place Sfantul Ioan Gura de Aur? Pentru ca nu vine cu istorisiri inchipuite (basme).

P.S. Poate esti curios sa citesti omilia Sfantului Ioan Gura de Aur la Versetul din Ioan 2:4 (sa afli parerea acestui sfant referitor la gestul Mariei de a se pune intermediar intre oameni si Mantuitorul).

Fratii tai in credinta citesc cele scrise de Sfantul Ioan Gura de Aur? Sunt de acord cu faptul ca tie iti place ce scrie? Lor le-ai recomandat sa il citeasca...au citit, ati discutat pe marginea celor citite?:1:

1.Crezi ca sunt singurul adventist care cunoaste din invataturile unor oameni a lui Dumnezeu care nu sunt sau nu au fost membri ai bisericii adventiste (cum este si Iona Gura de Aur)?

2. Imi plac invataturile care sunt in armonie cu Sfanta Scriptura. Acelasi lucru place si fratilor mei de credinta.

P.S. Andrusca, am aflat ca ai terminat cu brio cursuri superioare de teologie. Daca este asa, te rog ridica stacheta si lasa discutiile si intrebarile de umplutura (cum sunt cele pe care mi le-ai adresat mai sus). Astept sa vii cu intrebari si argumente pur teologice.

Doamne ajuta
 

Sa ma iertati domnule Vasalie..nu as fi vrut sa va suparati nicidecum. Sunt prea mic, sunt asa lipsit de importanta ..dar sunt carti scrise de Parinti ai bisericii noastre ortodoxe, tiparite cu binecuvantarea Prea Sfintitilor nostri, si noi credem in invataturile lor.
Am spus mereu ca pot gresi in orice clipa, si daca postez uneori ceva, o fac pentru a cunoaste cei in nestiinta anumite invataturi ale dreptei credinta..si in special pentru a nu se repeta mereu ca am fi la fel..si nu ar exista o prapastie mare intre noi si celelalte culte, unii dintre noi om fi in mare ratacire, om fi luat-o pe aratura, asa cum ati spus-o dumneavoastra.
Sa fiu oarecum pe inteles, unii din adeptii cultului dumneavoastra repeta mereu, ca toti am fi pe calea cea buna. Din cate observ dumneavoastra nu prea sunteti de acord, dar in schimb mai lecturati din Vietile Sfintilor.
Si in mesajul anterior am incercat sa va incurajez sa cititi in continuare, astfel nu ne obligati pe noi sa facem postari atat de lungi ca sa ne cunoasteti.
Spuneti ca o cinstiti cu totii pe Fecioara Maria, dar vad ca anumite invataturi va deranjeaza, eu nu stau sa judec, nu sunteti impotriva mea (eu sunt tare neinsemnat)..ci impotriva ortodoxiei.
Inca o data imi cer iertare si imi doresc..si chiar ar fi frumos sa va comportati ca un oaspete, cu forta pe unii dintre noi..nu ne veti convinge niciodata.
Noi va primim cu bucurie...daca nu ne acceptati asa cum suntem, ne intrebam care o fi scopul vizitei dumneavoastra.
Iertare..chiar nu as dori sa va supar cu absolut nimic.

@Andrusca si Carmina
Multumesc.
Andrusca, cu 10-le de la tine imi iese acum cu chiu cu vai media la religie. Da’ numa’ la partea teoretica. La partea practica sunt dezastru, repetenta.

Ma mir totusi ca nu mi s-a sesizat inca frauda si la teorie. Cat de greu poate fi sa dai copy/paste la niste texte, citate pompoase si figuri de stil sau sa pui cate un link?

Chiar asa experta am devenit in a camufla ipocrizia incat sa nu se prinda nimeni?
Glumesc? oare? O sa incerc sa fiu mai transparenta, nu de alta, da’ nu mi-e de nici un folos sa raman nedeconspirata?

De dat „delete” pentu pacate si „rename” omul cel vechi cu omul cel nou, la asta bajbai prin labirint.

Ca de vorbit DESPRE Dumnezeu nu-i chiar asa de greu de imitat , da’ de multe ori e numai palavrageala aiurea, arama sunatoare si chimval rasunator, in loc mai bine sa ma apuc sa vorbesc CU El.

Lung mai e drumul de la o prepozitie la alta, de la „despre” la „cu”.

@ doriana &alinB
pana la urma cum ati rezolvat dilema cu parasuta? sau a ramas in aer?

ca pe mine m-ati pierdut pe drum si tot nu mi-e clar cum poti avea incredere totala in propria constiinta ( da, stiu, e glasul lui Dumnezeu in om) in viata de acum, cand ea de fapt, in starea cazuta in care suntem, e un fel de complice la pacat atunci cand aplicam mai mult sau mai putin constient tot felul de tehnici subversive de autoamagire prin care o inabusim si anesteziem?

va propun o dilema asemanatoare, poate ne mai vin idei.
desi nu de idei ducem lipsa, ci tocmai de renuntarea la propriile idei so-called "briliante" (parerea mea)

pe un alt topic: "Voi ce ati fi facut?"
poate treceti pe acolo

Pai nu ar fi o dilema atat de mare. Constiinta noastra e intr-adevar corupta. De aceea a venit Hristos, ca sa ne scoata de sub robia pacatului. Si, plecand, a lasat Cuvantul Sau, in care ne spune ce sa facem pentru a avea un zbor cat mai sigur cu parasuta. Noi citim si avem doua variante: sa-L ascultam sau sa nu-l ascultam. In functie de ce alegem vom culege.

Si iata una dintre cele mai frumoase instructiuni cuprinse in Cuvantul Sau:

"De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu ." Ioan 7: 17

Cheia este sa doresti sa cunosti Adevarul. Daca nu-ti doresti asta, nu te va putea lumina nici cea mai inteleapta minte , nici cel mai duhovnicesc om posibil. Insa daca tu cauti Adevarul cu sinceritate, e posibil sa mai gresesti si sa dai in gropi, dar Dumnezeu iti garanteaza la final reusita.

pfoai... mama ce inteligenta
 

vine dinspr-e domnia ta stimata delia31da te rog inteligenta mai incet ca ne arde mai ceva ca microundele nu de alta de nu ne spuneai:e nevoie de o minte inteligenta am incheiat citatul,o puteam prajii rau de tot.mama ce mi-sa intimplat hai lunineaza-ne si pe noi ce tot spui acolo apostoli aveau o minte inteligenta?s-au luminata de insu-si DL.IISUScu, care au cutreierat tinuturile triburilor unele chear salbatice si s-au intilnit cu femei luminate vezi cananeanca dar acestea s-au petrecut doar ca sa se implineasca scripturile.aici nu e vorba cit de inteligenti suntem ci de dragostea pt.Dumnezeu in lucrarea sa de lumina primita de la Domnia Sa.sigur nu ai avut ocazia sa vezi pe nea Ion care a coborit din virful muntelui imbracat in haine simple dar cind acesta deschide gura si vorbeste despreDumnezeu se lumineaza in jurul lui si auzi lucruri mari si nemai-auzite.aceasta e "inteligenta"cea adevarata cea duhovniceasca de care avem nevoie noi toti.

@gibilian

pai, intelegi acum de ce spuneam ca eu (ateii si unii care vor sa-L inteleaga pe Dumnezeu cu mintea) am prea putina minte ca sa inteleg aceste taine?

si mai ales ca ele nu se inteleg cu ratiunea.

daca team suparat umilul gibilan spune:Te rog iartama si te mai rog: chestia cea cu inteligenta nu o mai scrie ca se poate interpreta cum ca nu ai avea putina smerenie.parintele ARSENIE BOCA poate ii cunosti viata,spunea :Va vorbesc in termeni populari ca sa intelegeti cu toti , avea cunostinte vaste:medicina,pictura si altele dar si musafiri pe masura.