Dumnezeu este al tuturor. (Sfântul Ioan Scararul)
Dumnezeu este iubire. (Sfânta Scriptura)

Din pacate sunt in ziua de azi multi care asa cum folosesc numele Domnului nostru Iisus Hristos pentru a crea dezbinare si a lovi in adevaratul crestinism, folososc si iubirea ca pretext pentru a-si lucra dracoseniile.

Si in timp ce vorbesc de iubire ii spurca pe altii cum le vine la gura pentru ca nu se ridica la 'inaltimea' viziunii lor.

Iubirea care nu sta in Adevar nu este iubire ci amagire.

Spirit evoluat sau om normal cu o gandire normala? Numai in armonia dintre fiintele umane in Dumnezeu se arata ca noi am parasit egoismul ca chip general al pacatului, de aceea doar urmarind comuniunea interumana poti atinge acea stare de desavarsire, inaltatoare si sublima, esenta vietuirii in har si adevar, “mantuirea” nefiind altceva decat starea finala desavarsita a acestei trairi. Da, ortodoxia e Adevarul ,adevar reflectat prin iubirea si bunatatea imanenta. Trairea transcendentului este o experienta spirituala imanenta. Poti sa citesti si din Dalai Lama daca doresti, poti sa apreciezi intelepciunea lui Confucius sau Zoroastru etc. nici macar nu poti spune ca e gresit ce spun ei, daca reducem la esenta, cam toate sunt indemnuri spre moralitate, omenie, compasiune, pace regasite de altfel si in Crestinism. Da, ortodoxia te „sfinteste” !

Frumos Ioanna, cu stil si clasă! Mi-a plăcut!

Dumnezeu este al tuturor dar din pacate nu toti il au pe Dumnezeu si nici nu vor sa-l primeasca sau sa il caute

:) Doar am dezvoltat concluzia lui CelMandru : (…) nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască, dar între timp, noi ăştia care năzuim către Hristos, rămânem ortodocşi până la capăt. pe care o impartasesc intru-totul.

Atunci amândoi meritaţi apreciere! Şi chiar de nu împărtăşesc POATE toate ideile dar admir modul în care expui adevărul care te defineşte....Altfel zis, TONUL FACE MUZICA! Deci mulţumesc !

Este de admirat intradevar!!!

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
...Ma uimeste in totalitate 1Corinteni 13, dar am sa pun accent aici pe aceste cuvinte...
Poate nu este chiar ce cred eu, poate in mintea mea este gresita aceasta idee, dar imi permit sa o expun si sper sa nu fiu interpretata iar, ca doar incerc sa-mi lipezesc gandirea pe acest site ...dar in contextul celor spuse mai sus, eu vad ca insusi sf. Apostol Pavel recunoaste ca in parte cunoaste si ca nu este desavarsit ....
Si mai pun accent pe ceva ...si anume: pe ideea ca toata viata voi invata si tot nu le voi sti pe toate ....de la toti indiferent cat de mic sau de nesemnificativa poate fi o persoana, tot ai ceva de invatat de la ea, asta daca incerci sa-l descoperi ...

Si ca un motto la toate postarile unora care au propriile idei si ei zic ca sunt ortodoxe si nu pot respecta ca fiecare are dreptul la opinie, ca a crede nu inseamna a trata credinta ca pe o dogma literalmente..este nevoie de mult mai mult cred eu dupa umila mea parere....
motto-ul
-Dragi copii...ochiurile voastre nu mai vede padurea din cauza copacilor ...din ea.
Acolo unde nimic nu se spune, totul se sugereaza.

Pentru toata lumea de aici, vreau sa stiti ca imi doresc sa am idei viabile, pe care sa le pot sustine in fata Judecatorului Suprem si sa nu-mi fie frica ca fac un pacat..dar pana atunci inca mai tatonez veridicitatea lor, chiar si a tot ce s-a spus de catre toti cei ce-si spun ortodocsi .
Cred defapt ca acest rol ar trebui site-ul sa il aiba..de calauza spre lumina...
Dar vad ca pe aici nu se practica toleranta, sunt uni angrenati doar in postari jignitoare sau dezaprecieri si se merge pana acolo incat vor sa impuna ideile lor fara doar si poate...Cu riscul ca ma repet...
Dumnezeu este Dragoste fratilor :
1corinteni 13
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată

E bine ca doresti sa afli adevarul, vei gasi si raspunsuri. Sunt si persoane care intra pe forum nu pentru a afla ceva, ci pentru a-si spune propriile conceptii, unele diferite de ortodoxie, adica un fel de prozelitism. Si astfel se ajunge si la confruntari.
Asadar, raspunzand la intrebari, referitor la cunoastem in parte si proorocim in parte. Se refera la noi oamenii. Dar ceea ce stim ne-a fost revelat, dezvaluit de Dumnezeu. In Noul Testament chiar Iisus, care e Dumnezeu Fiul ne-a spus care este adevarul. Iar Dumnezeu nu poate spune neadevaruri, deci
ce a spus e adevarat. Nu am aflat tot, dar atat cat ne-a spus e adevarat.
In Vechiul Testament e mai putin revelat, iar in Noul Testament ni s-a dat revelatia completa, adica cea necesara pentru mantuire. Ceea ce ni s-a revelat este cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie (care e ceea ce nu a fost scris si transmis de Mantuitor). Aceasta e sintetizata in catehismul ortodox, invatatura de baza ortodoxa.
Asadar ceea ce stim e deja fixat, stiut, nu e o compilatie de pareri personale, pentru ca noi cunoastem in parte. Aceasta e baza de la care pornim.
Ca o garantie ca acesta e adevarul sunt minunile, Dumnezeu intotdeauna a aratat adevarul prin minuni.

DA , dar speram sa fim si vrednici de frumusetile ei :4:
multa iubire

Ai mare dreptate....Unii refuza sa priceapa ca altii gandesc diferit...si incearca sa se impuna neelegant sub masca pretinsei iubiri, demagogice gesturi deturnand realul inteles al iubirii, care daca e reala "niciodata nu cade"....Si cramponandu-se de nimicuri lasa sa le scape esentialul.....

altii refuza sa priceapa ca nu gindesc .din lipsa de iubire....:21:
multa iubire

Eu cred ca ni se invartoseaza inima, ..
Suntem slabi si neputinciosi si lesne de indus in eruoare prin firea noastra, de cei ce se lupta sa nu apucam calea lui Dumnezeu..
si cred ca pe desupra suntem: surzi, orbi si muti in relatia cu Dumnezeu doar...
Of Doamne pana cand voi fi o pacatoasa ??

poate ajuta Caut pacatosi! ..ca sa ramanem ortodocsi
 

Caut păcătoşi!De Curtis Pugh
Dacă citeşti aceste rânduri şi te consideri o persoană bună, acestea nu sunt pentru tine. Fiindcă Isus a spus acelaşi lucru pe care eu îndrăznesc să îl scriu. El a spus: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Marcu 2:17). Bineînţeles că nimeni nu este cu adevărat neprihănit, dar ideea este următoarea: dacă te consideri drept, dacă te vezi o persoană bună, lucrarea lui Cristos nu prezintă interes pentru tine. El a venit să cheme la pocăinţă pe păcătoşi, nu pe oamenii buni.
Dacă citeşti aceste rânduri şi crezi că ritualurile tale religioase şi faptele tale bune sunt pe placul lui Dumnezeu. Scriu aceasta pe baza a ceea ce Pavel a scris în Efeseni 2:8, 9. El a scris: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Tu poţi continua să crezi că religia ta, celebrarea sărbătorilor religioase, activităţile bisericeşti, faptele tale bune, calitatea de vecin bun sau donarea de bani pentru cauze bune. Dar a face astfel înseamnă a gândi contrar Cuvântului descoperit al lui Dumnezeu. Autorul este conştient că opinia generală a lumii este aceea că Cerul se câştigă croindu-ţi singur calea într-acolo, în special fiind religios şi „Creştin”, într-un anumit sens al cuvântului. Dar majoritatea omenirii se află pe calea religioasă cea largă ce duce spre pierzare, după cum a spus Isus în Matei 7:13, 14: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” Deseori ne gândim la „calea cea largă” ca fiind calea beţiei şi desfrânării, dar aceasta este în contrast cu calea mântuirii prin har, şi include cu siguranţă calea religioasă „largă” sau populară – calea mântuirii prin fapte, aşa de populară în întreaga lume.Este un fapt incontestabil acela că fiecare religie din lume, exceptând creştinismul biblic, învaţă că o persoană este mântuită datorită faptelor sale bune – mai ales a ritualurilor religioase. Un grup spune că trebuie să te abţii de la anumite alimente, să te rogi de cinci ori pe zi şi să faci pelerinaje în anumite locuri sfinte. Un altul afirmă că trebuie să te îmbăiezi într-un anumit râu sacru. Chiar şi anumite grupuri „creştine” învaţă în principiu la fel. Un grup afirmă că trebuie să fii botezat, să frecventezi constant serviciile bisericii, să participi la Cina Domnului în fiecare duminică şi să perseverezi în fapte bune. Alţii spun să trăieşti condus de conştiinţă, să ţii „regula de aur”,1 să fi sincer, şi, făcând aceste fapte, vei ajunge într-un sfârşit în ceruri. Toate aceste religii învaţă în principiu acelaşi lucru, fie ele păgâne sau „creştine”: toate învaţă că faptele bune îţi vor câştiga favorul lui Dumnezeu. Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, încă spune că mântuirea nu este „prin fapte”, iar aceasta rămâne adevărat. Biblia nu spune nici că mântuirea este parte fapte şi parte har, fiindcă aceasta este o imposibilitate. Faptele şi harul nu pot fi amestecate, aşa cum afirmă Pavel în ce priveşte alegerea, în Romani 11:6: „Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi faptă.” Acesta este un principiu pe care trebuie să îl înţelegi. Harul este favor nemeritat. Dacă lucrezi pentru ceva, lucrul respectiv nu îţi este dat ca favor nemeritat, ci mai degrabă, ţi l-ai câştigat. La fel este şi mântuirea.Este fie prin fapte, fie prin har. Mântuirea nu poate veni printr-un amestec al acestor două elemente, fiindcă ele nu pot fi amestecate fără a se distruge natura intrinsecă atât a faptelor, cât şi a harului.În timpul lucrării timpurii a Domnului Isus Cristos, majoritatea liderilor religioşi din Israel erau cunoscuţi sub numele de Farisei. Specialiştii în studierea şi copierea Vechiului Testament erau cunoscuţi sub numele de cărturari. Aceşti zeloţi religioşi au mers până la extremă în respectarea ritualistică a legii Vechiului Testament. În practici religioase, nimeni nu îi depăşea în stricteţe şi fidelitate. În exterior, ei erau corecţi şi drepţi în ritualurile lor. Despre aceşti oameni, Domnul a spus: „Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 5:20). Puritate interioară şi iubire autentică pentru Domnul se cere, împreună cu iubirea altruistă pentru aproape. Te-ai compara cu Fariseii? Eşti tu la fel de zelos pentru religia ta, precum ei au fost pentru a lor? Eşti tu la fel de zelos ca ei în păzirea poruncilor? Dacă încerci să ajungi în cer pe baza zelului tău religios şi a faptelor tale bune, neprihănirea ta trebuie să întreacă pe cea a acestui străvechi popor devotat. Aşa a spus Isus!Comparaţia cu alţii şi presupunerea că nu eşti o persoană mai rea decât cei din jurul tău, nu te face pregătit pentru ceruri. Pavel a scris despre unii care făceau astfel de comparaţii. El a scris că oamenii care „se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere” (2 Corinteni 10:12). Oamenii aceştia nu gândeau clar. „Alţii” nu sunt standardul după care să ne măsurăm pe noi înşine! În Romani 3:23 stă scris: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Slava revelată a lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos (Ioan 1:14, 14:9). Iisus Cristos, prin viaţa şi caracterul Său, ne-a arătat cum este Tatăl. Aşa că, dacă doreşti să te compari cu un standard, compară-te cu El! Şi dacă vei face aceasta, vei vedea că viaţa şi caracterul tău este mult sub acest standard. Oamenii sunt „destul de buni” în proprii lor ochi. Necunoscând Cuvântul lui Dumnezeu, sunt deseori mulţumiţi de propria stare, convinşi că sunt „destul de buni” pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Ei cred că faptele lor bune Îl vor determina cumva pe Dumnezeu să treacă cu vederea păcatele lor josnice şi inimile lor rele. Caut păcătoşii ce cunosc deşertăciunea religiei fără Cristos, şi care disperă datorită păcatului lor.Caut păcătoşi ce sunt neajutoraţi şi deznădăjduiţi, neputând face nimic în privinţa păcatului lor, şi ştiu aceasta. Caut păcătoşi care, asemeni tâlharului, văd că orice li s-ar întâmpla în viaţa aceasta şi în următoarea, este „răsplata cuvenită” faptelor lor (Luca 23:41). Caut păcătoşi care se aşteaptă ca Dumnezeu să fie drept, ştiind că, în acea dreptate, vor primi pedeapsă veşnică pentru păcatele lor, în iazul de foc. Caut păcătoşi ce ştiu că orice faptă bună ar face de acum înainte, nu ar putea niciodată şterge sau acoperi păcatele lor trecute.Caut păcătoşi ce ştiu că sunt lipsiţi de putere în încercarea de a înceta să păcătuiască. Caut păcătoşi ce văd că se află într-o stare deznădăjduită şi neajutorată.Unde aş putea găsi asemenea păcătoşi? Asemenea păcătoşi sunt aceia în care Dumnezeu a început o bună lucrare (Filipeni 1:5). O astfel de înţelegere a sinelui, o astfel de privire onestă înspre propria persoană, nu este naturală nici unei persoane: este rezultatul lucrării lui Dumnezeu prin Cuvântul lui în inima individului. Şi iată! Am o Veste Bună pentru astfel de păcătoşi. Le pot spune că Cristos a suferit „răsplata cuvenită” pentru faptele lor. Le pot spune că mântuirea nu este prin fapte – ce nu pot să des-facă păcatele lor trecute – ci este prin harul gratuit al lui Dumnezeu. Le pot spune că deşi sunt într-adevăr neajutoraţi în a ieşi din condiţia lor, nu sunt deloc fără speranţă, fiindcă în Cristos este speranţă pentru toţi aceia pe care Dumnezeu i-a conştientizat de păcatul lor. Le pot spune că Cristos este Mântuitorul, Răscumpărătorul, Justificatorul, Sfinţitorul şi Gloriosul Păstor al poporului Său!
Pot îndemna asemenea păcătoşi să se încreadă în Cristos şi în lucrarea Sa desăvârşită de pe Calvar! Le pot spune că Cristos a plătit datoria pe care păcatele au adus-o poporului Său. Le pot spune că doar Cristos îi aduce în locul din care se văd drept păcătoşi neajutoraţi şi deznădăjduiţi, pentru a vedea astfel nevoia lor de Cristos. Şi le pot spune ce a spus Isus, „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Pe baza lucrării desăvârşite a lui Cristos, şi a promisiunilor Sale, îi pot îndemna pe aceşti păcătoşi să vină la Cristos, ştiind că El nu respinge nici pe cel mai mare păcătos.Păcătoşii ce au simţit greutatea atât a naturii păcătoase cât şi a actelor păcatului sunt asemeni lui Pavel, care a scris: „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: ,Cristos Iisus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi’, dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1:15). Pavel, deşi era un om moral şi drept, s-a considerat a fi cel mai mare dintre păcătoşi! Dumnezeu a început o lucrare bună în el (Filipeni 1:6) şi Pavel insista că Cristos a venit în lume să mântuiască pe păcătoşi – chiar şi pe cel mai mare dintre ei! „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:1-3).

" Doamne , Dumnezeul nostru , Cel ce ai ridicat biciul asupra negustorilor din Casa Parintelui Tau , vino si acum de elibereaza Biserica inimii noastre de negustorii dusmani , care vor sa ne vanda noua din toate visteriile iadului lumii acesteia . . . " ( dintr un Acatist mult drag si de ajutor mie "ACATISTUL ATOTPUTENICULUI DUMNEZEU - la necazuri , nevoi si la navalirea ispitelor )

<< Doamne , Dumnezeul nostru , bucuria noastra , daruieste-ne noua sa ne bucuram de milstivirea Ta !
Amin!+ >>

"23. Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre." Apoc. Cap.2

"12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
13. Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei," Apoc. Cap. 14


"7. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit,
8. Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor." Apoc. Cap. 19

"12. Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.

13. Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale." Apoc. Cap.20


"4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -
6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele." Efes. Cap.2

Aici e cuvine sa stam un pic sa analizam. De ce? Pentru ca acest pastor baptist Curtis Pugh tocmai de versetul 9 din aceasta epistola se leaga pentru a ataca credinta ortodoxa , negand importanta faptelor in mantuire.
Cum spune versetul 9: nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni si apoi versetul 10 spune clar: ziditi in Hristos spre fapte bune ca sa umblam intru ele? deci sa umblam in fapte bune sau sa nu umblam pentru a fi mantuiti?
Aici este o interpretare gresita pe care acest pastor o manipuleaza. Pentru ca daca citim primele 9 versete vedem clar ca se refera la botezul crestinului, spunand ca suntem mantuiti prin har, stiut fiind ca fara harului Dului Sfant din taina Botezului mantuirea nu exista si de aceea si spune nu prin fapte, adica, degeaba facem fapte daca nu suntem botezati.

"7. Slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca oamenilor,
8. Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul." Efes. Cap.6

"23. Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit,
24. Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune,
25. Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea." Evrei Cap.10

"14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
25. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?
26. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este." Iacov Cap.2

nu degeaba Cuvantul lui Dumnezeu ne indeamna sa cercetam de unde vine duhul. Ca nu toti cei ce spun Doamne Doamne vor intra in Imparatia cerurilor.

Deci sa ramanem ortodocsi pana la capat, indestulandu-ne din izvorul nesecat al Scripturii si al invataturilor Sfintilor nostri parinti fara sa ne mai lasam inselati de cuvantul sclipitor al vreunui pastor baptist, penticostal sau mai stiu eu ce pentru ca stiut este ca cel necurat chiar inger de lumina se va face pentru inselarea noastra.
Dumnezeu sa ne ajute sa stam treji, cu discernamant ca zilele acestea ce le traim sunt pline de incercari.

Buna seara doamna Dobrin.Ce mai faceti,Grecia respira usurata dupa pasuirea financiara acordata? :) Am cateva neclaritati cu privire la explicatia dvs.Faptele bune de care se face vorbire acolo nu sunt un rod exclusiv al omului sau din initiativa lui ci sunt cele pe care ,,Dumnezeu le-a gatit mai inainte"ca sa umblam noi in ele.Prin urmare meritul revine divinitatii.Eu nu imi dau seama de ce asociati aceste versete Botezului.In versetul 13 se spune ,,v-ati apropiat prin sangele lui Hristos".De aceea si spune ,,sa nu se laude nimeni".Nu a omului a fost jertfa si nu cred ca Botezul este subiectul.Parintii Bisericii ce spun aici?Sa-mi lasati opinia lor va rog.Cu privire la fapte stiti ce este interesant?Nu spune ,,sa le faceti voi" ci ,,ca sa umblam intru ele.".Sunt deja pregatite de cineva inainte,tu trebuie sa mergi in ele.Acele fapte din Galateni 5:22-23.Sunt un efect al Duhului in om nu al omului prin puterile lui.Biblia are o caracteristica:nu sustine antropocentrismul ci exact inversul la asa ceva.Lumea moderna sustine pe ,,om in mijloc".Biblia il pune pe Dumnezeu.

Exista o situatie biblica numita ,,antinomie".Adica o contradictie aparenta,care in plan teologic nu este reala.Este o incompatibilitate aparenta atunci cand o pereche de principii coexista,aparent ireconciliabile, dar ambele sunt incontestabile.Exista motive teminice sa le crezi pe ambele,fiecare se bazeaza pe dovezi clare si solide dar parca ramine un mister cum sa le imbini.Doua exemple concrete,mult discutate.

A). Raportul credinta-fapte: 1.Apostolul Pavel: ,,Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.".Apostolul Iacov: ,,Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta, daca n-are fapte? Poate oare credinta aceasta sa-l mantuiasca?"

B). Raportul suveranitate divina-responsabilitate umana: 1.Dumnezeu controleaza totul: ,,In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale"(Efeseni 1:11). 2.Cu toate acestea EL il considera pe om responsabil pentru alegerile facute:,,Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui."(Romani 2:5-6)

Marea eroare,de-a lungul timpului,a fost exagerarea uneia dintre laturi in detrimentul celeilate.De aici a plecat si teoria ca Noul Testament contine mai multe doctrine teologice,unele ireconciliabile,ca Apostolul Pavel a schimbat crestinismul predicat de Hristos,etc.O astfel de situatie,ce ironie, a fost surprinsa chiar de Apostolul Pavel in Romani 9:18-19 cand spune ,,Astfel, El are mila de cine vrea, si impietreste pe cine vrea. Dar imi vei zice: "Atunci de ce mai baga vina? Caci cine poate sta impotriva voii Lui?".

Ce este demn de remarcat este ca Apostolul nu incerca sa demonstreze care din variante este corecta,pentru ca ar fi cazut in tentatia de a critica intelepciunea divina si atunci da urmatoarea solutie: ,,Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi impotriva lui Dumnezeu?"(Romani 9:20).Este greu ca pacatos sa obiectezi impotriva cailor revelate ale lui Dumnezeu, si prin urmare el nu comenteaza justetea intrebarii ci critica spiritul ei,un spirit care ar fi accentuat o latura in detrimentul celeilalte.In loc sa rupe taina a preferat sa indrepte privirea interlocutorului spre sursa ei,ca sa inteleaga unde se uneste intelegerea.Nu trebuie sa fim surprinsi de asemenea situatii biblice,as mai avea multe exemple,un Dumnezeu pe care l-am intelege facil,pe deplin,a carui Revelatie de Sine nu ar contine nici o taina,ar fi un zeu dupa chipul omului,un dumnezeu imaginar si niciodata Dumnezeul descris in Cuvantul Sau despre care se spune: "Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre."(Isaia 55:8-9).

Sa revin pe scurt:daca accentuezi exclusiv latura credintei,atunci omul poate sa inteleaga ca este mantuit doar prin declaratie verbala chiar daca ramine un nenorocit in viata de zi cu zi.Complet gresit pentru ca s-ar anula atunci roada Duhului prin sfintire,si dupa roade ii veti cunoaste.Daca accentuezi prea mult latura faptelor atuncii unii ar putea intelege ca pot sa-l cumpere pe Dumnezeu,fiind zi de zi niste ticalosi dar periodic facand o donatie sau o alta fapta ca sa compenseze ticalosia.Apoi o iau de la capat,nu se schimba.Chiar imi vine-n minte cazul unui patron de fotbal autohton,om religios de felul lui,care doneaza si dracuie simultan si la foc automat.La fel si in acest caz,roada Duhului ramine un mister de neelucidat :)

Exista un echilibru prezentat biblic dar deja am plictisit suficient,cu scuzele de rigore.Observ si in cazul domnului Pugh o inclinatie evidenta spre accentuarea unei laturi in detrimentul celeilalte.In alte parti am observat accentuarea celeilalte laturi.Odata un predicator a fost intrebat cum impaca aceste doua adevaruri.A raspuns ,,Nu am cum sa impac doi prieteni".In Biblie suveranitatea divina si responsabilitatea umana,credinta si faptele bune nu sunt dusmani,nu exista un razboi rece.Sunt impreuna.In practica s-a tinut odata o prelegere la Universitatea St Andrews pe acesta tema si la final toata lumea era impartita in doua tabere,ca de obicei.Apostolul Pavel cred ca surade cu tristete..

V-as ramin recunoscator daca imi veti lasa ce v-am cerut din Parintii Bisericii.Noi putem sa argumentam mult si bine,as dori sa vad parerea lor ca sa pot compara cu ce stiu eu din alte surse teologie.Va multumesc.

Doamne ajuta domnule. Cu adevarat ca nu a omului a fost jertfa. ce intelegeti prin "sa umblam intru ele"? oare Iisus Hristos nu a facut toate faptele bineplacute lui Dumnezeu si pentru a ne fi noua exemplu? de aceea sa umblam intru ele si de aceea ne sunt pregatite. Credinta si faptele bune nu se pot desparti niciodata, sunt ca doua aripi ce ne inalta la Domnul. Ai credinta si nu ai fapte ai o aripa rupta, si invers. Si apoi ce sunt faptele bune intru care trebuie sa umblam? Oamenii in general se gandesc limitat cu privire la faptele bune. de aceea si ajung sa gandeasca precum expuneti dvs, accentuand una din laturi in detrimentul celeilalte. de aceea si atatea fractiuni in sanul crestinilor.

Sfintii parinti ne invata ca "Fiecare dintre noi trebuie sa stie ca toate faptele bune se infaptuiesc de Dumnezeu in cei credinciosi, deoarece " Dumnezeu este cel ce lucreaza " intru noi, atat ca sa voim, precum sa si savarsim faptele cele bune dupa a Lui bunavointa ( Filipeni 2, 13-15; II Corinteni 3, 5; 9, 8; Evrei 13, 20-21 ) ." Parintele Cleopa

Tot Sfintii Parinti ne spun ca prin fapte bune se mentine credinta si ca cele mai mari fapte bune sunt rugaciunea si smerenia.
Atunci cand ai smerenie harul lui Dumnezeu se revarsa. Calea spre mantuire ai gasit-o atunci, dar va trebui sa te nevoiesti pe ea. " Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."
Intru-cat majoritatea oamenilor se afla la inceput de drum, ba chiar stagneaza acolo, ei nu vad decat faptele milosteniei, ajutorarea aproapelui, fara sa vada si celelalta fapte, smerenia, rugaciunea.
Dumnezeu ne vrea pe toti in rai, dar mantuirea depinde de ceea ce facem noi in aceasta viata. Astfel trebuie sa credem in Dumnezeu si apoi sa faptuim.

"4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -
6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus."

Cum interpretati dvs aceste versete?

Dumnezeu bogat in mila pentru multa sa iubire, pe noi cei ce eram morti prin pacatele noastre ne-a facut vii prin Hristos. - prin har sunteti mantuiti!

Ce am dobandit noi prin Hristos? cum ne-a facut vii prin Hristos? sansa mantuirii , prin botezul cu Duhul Sfant, prin tainele sfinte ale bisericii, prin trupul si sangele Lui.
E adevarat am spus botez, dar daca stam bine sa ne gandim de fapt era bine sa fii spus prin tainele sfinte ale bisericii ortodoxe. Fara cele 7 taine, nu putem sa ne mantuim.. Cele 7 taine inseamna bucuria harului asa cum spune apostolul: prin har suntem mantuiti. Prin Hristos suntem mantuiti. nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni, referindu-se ca fara har, fara Hristos, nu primim mantuirea si ca nimeni prin el insusi nu se va putea mantui. Pastorul baptist accentua ca nu faptele ne mantuie, iar eu am vrut sa atrag atentia crestinilor ortodocsi si nu numai, ca fara credinta si fapte bune in veci nu vom fi mantuiti.


Apreciez foarte mult postarile dvs, intotdeauna un dialog cu dvs este foarte constructiv.
Multe bucurii!
Dumnezeu sa va ajute!

PS. Am sa discut si cu duhovnicul meu legat de acest citat din cap. 2 al epistolei catre Efes.

Buna seara doamna

Cu privire la versetele invocate as spune ca interpretarea la care subscriu este una pur protestanta,diferita de a dvs.Diferentele deriva,fara a se limita la asta,din intelegerea notiunii de ,,har" in ortodoxism si protestantism, precum si din perceptia suveranitatii divine in teologia celor doua confesiuni.Nu insist din respect pentru tema topicului,nu opinia mea pe aceasta tema este necesara aici.Am citit recent un studiu extrem de amplu cu tema(titlul postat este tradus.Este mai lung in realitate dar am incercat sa-i surprind esenta) ,,Pavel Evreul" si care se referea la influentele iudaice din teologia Apostolului.Din pacate materialul este atat de amplu si de complex incat mi-ar trebui cel putin doua zile ca sa-l sintetizez si sa-l scriu.Si oricum nu pe acest topic l-as posta,din motivele aratate mai sus.Ce as dori sa precizez este ca in aceea analiza sunt abordate aspecte mai putin discutate despre teologia lui Pavel dar foarte interesante,inclusiv in legatura cu versetele invocate.

Sa nu lungesc:va asigur ca bucuria dialogului este reciproca,sa nu ma uitati,va rog,cu opinia Parintilor Bisericii si poate,daca randuielile dvs va permit,sa-mi spuneti si care a fost opinia duhovnicului dvs.As fi extrem de interesat.Va multumesc si va doresc o seara minunata in Domnul.

Subiectul s-a mai discutat pe alte topicuri. Desigur, fără a se ajunge la un punct comun cu viziunea (neo)protestantă. Ce rost ar avea să mai insistăm şi aici asupra acestui subiect ?
http://www.catehism.ro/beatingdeadhorse.gif

Paganii vor fi judecati diferit de crestini, dupa legea constiintei care este sadita in fiecare om.

Pentru doamna Dobrin
 

Va las un articol foarte frumos scris,in legatura cu discutia pe care am avut-o.Articolul este scris de Preotul Nicolae Trusca,un slujitor al Domnului cu talent in condei dar si cu un frumos si sanatos simt al umorului.Spun acest lucru pe ca i-am citit constant articolele publicate pe site.

Pe acesta cale adresez o respectuoasa rugaminte redactiei/admin forum de a corecta o greseala aparuta probabil la publicarea articolului, unde se spune ,,Credinta este o conditie a mantuirii subiective, dar nu "sola fide", pentru ca Sfantul Apostol Pavel scrie: "Credinta fara fapte este moarta".Versetul citat este din Epistola Apostolului Iacov 2:17, nu din Apostolul Pavel care scrie,in alt context,complet altceva (Efeseni 2:8-9).

Cu deosebit respect pentru autor

Raspunsulnu e complicat si e de fapt baza credintei noastre. Exact asa credem si noi cum scrie acolo. Adica nimeni nu se poate mantui doar prin fapte, Iisus a venit sa aduca harul, fara de care nu se putea mantui nimeni, oricate fapte ar fi avut (in conceptia lui).
Lui Moise i s-a dat Legea veche, care insa nu avea valoare de mantuire decat dupa ce a fost completata cu harul. Asta nu inseamna ca faptele nu mai au importanta, dimpotriva, creste sau se pierde harul prin ele. E acea sinergie din ortodoxie, harul si vointa. Faptele insemnand tot ce facem, gandim, etc. Dar primul pas este primirea harului, iar aceasta se face prin Taina Mirungerii (dupa ce Botezul ne curata de pacate si urmarile pacatelor stramosilor). Iar apoi primim constant har prin Sfanta Impartasanie.

Ortodocsii sunt cunoscuti si de altii prin faptul ca nu au schimbat nimic, unii spunand chiar sa sunt prea conservatori. Asadar nu e greu de intuit ca Parintii Bisericii spun acelasi lucru ca invatatura ortodoxa, din moment ce invatatura ortodoxa e finisata chiar de acestia. Nu prea aveau cum sa spun ce s-a gandit Luther dupa anul 1500. Luther a criticat o parte a invataturii catolice, care nu mai era la fel cu cea ortodoxa, iar Luther nu avea cum sa cunoasca ortodoxia.
Legat de Sola Fide si Sola Gratia, cred ca diferenta e ca Luther credea ca doar prin credinta (si har) oamenii ajung sa se schimbe si sa faca fapte bune (fapte bune in sensul dat de ei), contributia omului fiind insignifianta. Doar crezand deveneau un fel de roboti si fara vreo contributie erau condusi pe calea cea buna (din cate stiu Luther si urmasii spuneau ca omul nu mai are vointa prin caderea lui Adam).

Acum, in legatura cu credinta si faptele, prezentate si in acel articol http://www.crestinortodox.ro/diverse...1.html#voteaza
E o neintelegere, nu ajunge doar sa credem in Iisus, pentru ca e doar o credinta formala. De aceea e nevoie si de fapte, si credinta si faptele conclucreaza. Pentru ca aceasta credinta nu e fixa, ea trebuie sa creasca. Nu avem nici pe departe o credinta asemanatoare macar cu bobul de mazare, de fapt e extrem de mica. Sutasul si altii vindecati aveau o credinta cu mult mai mare decat noi, si pentru ca il vedeau pe mnatuitor si stiau minunile pe care le faceau. Nu se indoiau ca nu ar putea sa-i vindece si pe ei. Noi nu avem aceasta credinta, ne indoim si chiar si o farama de indoiala sterge tot. De aceea Sfantul Petru cand era pe mare cand s-a indoit putin a inceput sa se scufunde.
Iar Mantuitorul nu a spus doar o parabola ca putem muta muntii si putem face orice minune cu o credinta cat un bob de mustar. Dovada e ca sfintii si cei induhovniciti ajung sa aiba aceasta credinta si pot face aceste minuni. Aceasta dupa ce au crescut in credinta prin fapte (care sunt tot ce gandim si facem, faptele legii, rugaciuni, ganduri, etc.), nu doar ca ei credeau ca exista Iisus, formal ca si noi. Noi in schimb putem beneficia de harul din Sfintele Taine, de aceea preotul alerga la cel care e muribund sa-i dea impartasania, spre a primi harul inainte de moarte).

Apreciez opinia dvs personala dar nu asta am cerut ci opinia Parintilor Bisericii.Sunt des invocati asadar presupun ca nu sunt o notiune abstracta ci una concreta,cunoscuta,daca intelegeti ce vreau sa spun.Nu o cer pentru a vedea daca spun ceva diferit ci vreau sa vad modul de interpretare.V-as ruga daca o aveti sa o postati daca nu sa imi spuneti daca recent faceti parte dintre ei :) Daca nu stie nimeni unde sa caute sa-mi spuneti si imi caut singur dar am zis ca din moment ce toata lumea ii invoca pe post de scut atunci nu va fi nici o dificultate sa imi spuneti si mie exact ce spun ei.Ar fi fost mai util sa-mi spuneti ,,Poftim,uite,citeste aici"dar spiritul oriental exuberant si creaiv nu este extrem de apropiat de precizia nordica,sa spunem :) Multumesc anticipat.

Protestantii AUTENTICI, ca acest frate al nostru, fac onoare numelui de crestin. Se poate ca de la ei sa vina suflul reinoirii duhovncicesti...si pentru Rasarit, si pentru Apus...
Frati si surori in Hristos din partea ortodoxa, cati (N)P care sa practice recursul la Sfintii Parinti ati intalnit pana acum? Priviti ce scrie in linkurile postate de mine...nu conteaza ca le-a pus un "nonconformsit oarecum metaconfesional"...

Aceasta greseala, la care faceti referire, este minora tinand cont ca oricum tot Cuvantul Domnului exprima. Stiu desigur ca ati facut aceasta precizare pentru ca nu prea credeti in Epistola Apostolului Iacov. Si aceasta este pentru ca va impiedica uin anumit concept, predestinarea in mantuire in care credeti.

Nimeni nu sporeste credinta sa fara faptele sale bune. Daca cu adevarat incerci sa te nevoiesti in trairea crestina, singur vezi prin viata ta de zi cu zi, ca daca nu faci fapte bune: rugaciune, milostenie, despatimire, nu cresti in credinta. Acestea doua sunt atat de legate incat nu exista separatie.
Fara fapta rugaciunii nu vine in suflet cainta si plansul pentru pacatele savarsite.
Omul care astazi nu se roaga, maine nu face o milostenie, in scurt timp inima i se impietreste, si de Domnul uita. Acest om nu poate primi Harul lui Dumnezeu. Credinta lui in loc sa creasca ea scade. Scazand, mantuirea lui se departeaza tot mai mult.
Nu este de ajuns sa spui cred in Tine Iisus Hristos daca nu ma rog Lui. De asemenea, Harul lui Dumnezeu vine la om prin insasi tainele bisericii. Si cum ar fi altfel? Putem noi primi har fara botez? sau fara trupul si sangele Domnului? Trebuie cu adevarat sa intelegem cum vine harul Domnului si care sunt vasele din care se revarsa harul Domnului spre noi. Sfintii Parinti ne invata ca harul nu salasluieste intr-un suflet pacatos sau care persista in pacat. Chiar daca te cerceteaza Harul Domnului, daca sufletul nu se curata de pacate, Harul Domnului il paraseste. Cum ne curatam de pacate? E de ajuns Harul lui Dumnezeu sa ne curete? Aici avem chiar exemplul lui Iisus Hristos care ne-a invatat sa ne rugam si sa postim .(acest soi de diavol nu iese decat cu post si rugaciune) iata doua fapte bune minunate fara de care nu putem sa sporim in credinta.
Deci faptele bune si credinta sunt interdependente si prin ele ajungem la mantuire.
Dumnezeu este Drept si Corect. Astfel pe toti ne vrea mantuiti. Orice suflet de pe acest pamant care trece prin aceasta viata trecatoare are sansa sa la mantuire. Cum? Prin harul Domnului dobandit prin sfintele taine si sporirea credintei sale prin faptele bune ce le face. Toti, nu doar unii.
De aceea:
"8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele."

Un Sfant parinte spunea asa: un ortodox pleaca la razboi cu vrasmasul bine inarmat, cu crucea, rugaciunea, numele lui Iisus si Sfintele taine pe cand un protestant pleaca la razboi gol. Deznodamantul este usor de intrezarit.
Dar eu va fac acum o propunere. Lasand la o parte idei si concepte ale dogmei, (ca si cum nu le-am cunoaste) sa incercam sa analizam, Epistola catre Efeseni mai cu seama cap. 2.

Prima parte:
1. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşealele şi prin păcatele voastre,
2. În care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării,
3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -

Cum erau oamenii cand erau morti, morti prin gresalele si pacatele lor? - inainte de venirea lui Iisus Hristos?
Umblau potrivit duhului care lucreaza in fii neascultarii,au petrecut in poftele trupului, facand voile trupului si simturilor, cu fire manioasa.

Dumnezeu bogat in mila Sa, ne-a facut vii impreuna cu Hristos.
Cum suntem noi impreuna cu Hristos? E de ajuns botezul sa il primim pe Iisus in inima noastra? dar daca noi am facut pacate multe dupa botez, mai salasluieste Domnul la noi in inima? ce este de facut atunci? sa spunem iarta-ma , gata cred, vino Iisus in inima mea si e suficient? Nu trebuie o curatire de pacate? Poate salslui Iisus hristos in inima murdara? De aceea Sfintii parinti spun: ca pocainta, despatimirea este ca si un al doilea botez.
Poate intelege cineva Harul Domnului daca nu il are? Nu cumva doar isi inchipuie cum e ?

6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus.
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.

Impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat in ceruri. Pe toti. pe toti cei care sporesc credinta lor prin faptele lor bune si care primesc Harul prin tainele sfinte.
Da, in har suntem mantuiti , prin credinta, cu darul Domnului ci nu cu puterile noastre.

Suntem de acum facuti in Hristos spre a face fapte bune, gatite de Dumnezeu , ca sa umblam in ele.

Doamna,odata,demult,un batrin profesor,genul care studiaza printre pereti reci,nestiut de nimeni,mi-a spus : ,,Baiete,sa nu presupui nimic.Mai intati sa verifici si dupa aceea sa pui concluzii".Mie sfatul acesta mi-a fost extrem de util.Nu am cum sa nu cred in Epistola Apostolului Iacov pentru ca: a).face parte din Biblie si b).nu contrazice cu nimic ceea ce cred eu,in calitate de calvinist.Exista o vorba la noi ,,Noi suntem mantuiti doar prin credinta dar nu o credinta care este singura". Este o referire la adevaratele fapte ale Credintei,cele din Galateni 5:22-23.Adica la rodul Duhului Sfant.Adica Credinta va fi in mod necesar urmata de transformarea,roadele ,lucrarea Duhului.

Cu privire la predestinare:iarasi nu imi modifica cu nimic conceptia.Exista doua doctrine la noi numite harul irezistibil si perseverenta sfintilor.Ambele sunt in contexul doctrinei suveranitatii divine,PRINCIPALA DOCTRINA.Scriu cu litere mari pt ca sunt efectiv satul sa aud de predestinare cand la noi este o doctrina SECUNDARA.Dar,sunt nevoit sa ma repet,oamenii ne judeca pe sistem ,,Am auzit ca/Mi s-a spus ca.."fara sa verifice ei personal.Ciudat.Cu privire la cum plecam noi la razboi:cu credinta-n Dumnezeu.Daca asta inseamna sa fim goi,atunci o sa zicem si noi precum Iov:,,"Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in sanul pamantului. Domnul a dat si Domnul a luat - binecuvantat fie Numele Domnului!". Fara rautacisme doamna,nu ma afecteaza ci doar coboara nivelul discutie.Si ar fi pacat.

Hai sa facem un test public.Verificati dvs personal in toate epistolele lui Pavel+Faptele Apostolilor unde vorbeste de ,,credinta si fapte" si postati versetele.Apoi continuam discutia.PS:as dori sa stiu daca in analiza pe care o vom face veti posta opinii personale sau cele din Parintii Bisericii.In cazul in care sunt din Parinti as dori sa stiu exact cine a spus si unde, ca sa pot verifica.Asa suntem invatati,sa nu ma judecati aspru.Multumesc.

De ce v-ati maniat? cand ati auzit de predestinare? si daca totusi o considerati secundara, asta nu inseamna ca este eliminata. "la noi este o doctrina secundara" Deci este.

Daca o singura porunca a Domnului o incalcam atunci am nesocotit poruncile Domnului. Si un fir de praf daca este pe ceva , atunci nu putem sa spunem ca este curat acel ceva.

Vazand aici supararea dvs. fara sa vreau mi-a venit in minte urmatoarea apoftegma a Sfantului Macarie Egipteanul:
"M-a intrebat vasul alegerii, batranul Macarie Egipteanul si mi-a zis: cum se face ca atunci cand ne aflam asprii fata de oameni ne vatamam sufleteste dar atunci cand ne aratam asprii fata de demoni ramanem nevatamati? Aflandu-ma in incurcatura l-am rugat sa imi spuna motivul. El mi-a spus : pentru ca in primul caz mania este impotriva firii iar im cazul al doilea este conforma firii."

Vedeti asadar ca nu ajunge credinta ca sa dobandim pacea Domnului? Fara fapte bune fata de aproapele de pilda, nu dobandim pacea si linistea Domnului. Pentru ca tot ce facem impotriva semenilor si nu pentru semeni , dupa cum este in exemplul de mai sus cu mania fata de semeni, este impotriva firii asa cum a lasat Dumnezeu "ca sa umblam in ele".

In legatura cu credinta si faptele iarasi fara sa vreau mi-a venit in minte o maxima tot a Sfantului Macarie Egipteanul:
"Un frate l-a intrebat pe Macarie cel mare cum poate cineva sa ajunga la desavarsire. Batranul , raspunzandu-i i-a zis: la desavarsire omul ajunge numai daca are in inima si trupul sau smerenie: daca nu-i da vreo importanta pentru vreun lucru si mai degraba se socoteste pe sine mai prejos decat orice creatura; daca nu judeca pe nimeni ci numai pe sine; daca sufera insulta si alunga din inima sa orice rautate; daca se sileste sa fie milostiv, bun si iubitor de frati, intelept, cumpatat pentru ca s-a scris: "imparatia cerurilor este a celor ce o iau cu asalt" (Mat.11:12); daca nu priveste chioras, daca isi pazeste limba; daca isi intoarce auzul de la tot ce e zadarnic si vatamator; daca face dreptate cu mainile sale; daca inima ii este curata inaintea lui Dumnezeu, iar trupul neintinat; daca isi aminteste in fiecare zi de moarte; daca indeparteaza din sufletul sau mania si rautatea; daca se leapada de cele materiale si de placerile trupesti; daca se leapada de diavol si de toate lucrurile lui sid aca se roaga neincetat; daca in tot timpul si locul si in toate cugetele si lucrurile este asistat de Dumnezeu."

Vedeti dar ca la desavarsire se ajunge prin smerenie. iar smerenia o dobandim prin credinta si faptele bune. Cum sa le numim daca nu fapte bune cele spuse de Sfantul Macarie?
"se sileste sa fie iubitor , bun si milostiv de frati". Iata faptele milosteniei, bunatatii si iubirii.
"daca sufera insulte si alunga din inima sa orice rautate": iata faptele rabdarii

Acum cu iertare as vrea sa vorbim un pic despre acel razboi de care aminteam. Acel razboi nu se refera la plecarea din lumea aceasta a sufletului ci la razboiul pe care il ducem impotriva pacatelor si impotriva diavolului. una este sa te razboiesti doar cu sufletul gol si alta este sa te razboiesti incarcat cu virtuti si arme duhovnicesti: crucea, rugaciunea, sfintele taine si numele lui Iisus. (Acum ceva timp, intr-o noapte vicleanul si uratul s-a hotarat sa ma sperie un pic. Si a capatat chipul meu care venea amenintator spre mine. Straniu si ciudat sa ma vad pe mine, schimonosita la fata de ura aruncandu-se asupra mea. Si am inceput atunci sa spun Rugaciunea lui Iisus aproape strigand. si atunci parca a stat in loc, dar nu batea in retragere. Am repetat atunci numele lui Iisus si am cerut ajutorul lui Dumnezeu continuand sa ma rog cu Rugaciunea lui Iisus si facandu-mi cruce. Brusc s-a intors cu spatele si a disparut prin fereastra. Ce ma faceam eu fara rugaciune, numele Domnului si cruce? )
Adevarat "goi am venit in asta lume si goi parasim lumea aceasta" ca doar nici avantajele materiale, nici onorurile lumesti nu ne sunt noua haina la suflet. In Filocalie, Sfantul Antonie cel Mare ne invata ca atunci cand parasim aceasta lume, o parasim invesmantati in haina sufletului. Daca nu avem grija in asta viata sa curatam haina sufletului nostru, riscam sa plecam cu ea murdara. Si Sfantul Antonie ne zice: ce ne facem noi cand ajungem in fata Domnului cu haina patata? Cum curatam noi haina sufletului nostru? O curata doar Domnul, si noi stam asa ca stana de piatra si zicem : cred in Tine Doamne si astept mantuirea?
mantuirea se dobandeste lucrand impreuna cu Domnul. El prin harul sau si noi prin faptele noastre bune. Milostenia, blandetea, bunatatea, iubirea, smerenia fata de semeni, rugaciunea, plansul si nevointa. Acestea sunte elementele care curata haina sufletului nostru.
Dupa cum spuneam intr-un post mai sus prin Domnul facem faptele bune. El ne da gandul bun sa faptuim cele bune.

Despre exemplele de credinta si fapte, ar trebui sa luam toata Scriptura ca toata este Cuvantul lui Dumnezeu nu doar Faptele Apostolilor si Epistolele. Si vom vedea ca e plina de indemnul de a crede si de a face fapte bune. Acestea doua se impletesc , se intrepatrund si vin una prin cealalta.
Degeaba ma cerceteaza Harul daca eu nu il mentin prin faptele mele bune. Si apoi cum ma cerceteaza Harul. Nu impartasindu-ma cu Trupul si sangele Domnului? Nu prin tainele sfinte
? E de ajuns sa stau in camera mea si sa spun: cred? Fara sa ies afara sa intind o mana de ajutor catre cel sarman , bolnav si flamand? Fara sa alerg la vasele Domnului? fara spovedanie? fara rugaciune si nevointa? fara infranare spre curatare?

Ajunge. Va cer iertare daca considerati ca aceasta discutie este sub nivelul dvs intelectual desi eu imi amintesc de Sfantul Macarie care spune sa ne consideram mai jos decat oricare dintre fratii nostrii daca vrem sa dobandim smerenie. Eu ma multumesc cu pragul de jos. Sunt simpla, fara o vorba prea elevata, recunosc, si pana de curand eram si iute de fire.
Sunt o pacatoasa, asta sunt.

Nu gresiti cu nimic in ceea ce ati spus doamna.Da,predestinarea exista ca doctrina la noi,cred in ea,consideram ca avem temei biblic pentru asta la fel cum altii cred ca au temei biblic pentru altele,dar asta este o abordare a noastra,nu o impunem.Nu am intalnit un clavinist care sa-mi spuna ca stie cine sunt alesii si nici ca doar calvinistii se vor mantui.Nu cred ca a venit un calvinist la usa unui ortodox de pe acest forum ca sa-i impuna doctrina noastra.M-as mira profund.Evanghelizare calvinista vizeaza alte zone ale lumii.Prin urmare ramin perpelx cand vad mereu si mereu invocata acesta doctrina desi pana acum am scris,nu conteza oricum,ca nu este principala si am mai spus ca trebuie privita in contextul celorlalte doctrine,impreuna cu ele,ca sa isi mentina sensul teologic,fie si asa cum a fost el inteles.Analizata izolat o transforma in ceva in ce nici eu nu as crede.Analizata in context are alte efecte.Nu insist.

As dori sa mai mentionez ca nu imi aduc aminte sa fi sustinut vreodata credinta fara fapte,o credinta oarba,fanatica si fara nici un corespondent real,fara nici un efect al Duhului.S-ar putea ca prin fapte sa intelegem lucruri diferite dar si aici ma intreb cat de diferit intelegem pana la urma.La fel nu sustin si nu voi sustine niciodata acele fapte habotnice,fara suport real al Credintei,prin care omul crede ca il va cumpara pe Cel de Sus prin bani sau alte valori,fara a trai insa credinta la modul real.Acest lucru ar fi complet impotriva invataurii Scripturii.

Motivatia mea pentru care solicit si am solicitat opinii ale Parintilor Bisericii nu a fost determinata de o vanitate intelectuala,ci pentru ca am vazut de sute,de mii de ori,nu exagerez,acest gen de polemica.Stiu si cum se va termina din nefericire.Prost.De aceea tot incerc ridicarea nivelului la acel nivel tocmai ca sa fim feriti de obisnuitele polemici sterile ale noastre.Si am avea toti mai multe de invatat.M-am tot uitat pe acest forum.In fara de cativa entuziasti,nimeni nu discuta concret de Parintii Bisericii.Polemicile in schimb sunt la ordinea zilei.Eu sunt un om al cartilor,nu un spirit polemic.Cad mereu insa in polemici din motive pe care nici eu nu le inteleg suficiet.

Stiti cum ati putea sa ma invatati ceva?Luati-va timp,cercetati si scrieti un articol ,,Invatatura ortodoxa a Parintii Bisericii despre faptele bune".Va dati seama cati oameni,care poate nu stiu exact,ar fi ajutati?Eu am mai spus si insist:ar trebui deschisa o sectiune speciala,pe forum,despre Parintii Bisericii.La ora actuala,in randul credinciosilor,pentru multi,sunt o notiune abstracta,un slogan defensiv si atat.Multi nici nu stiu cine sunt sau ce au scris.Am constat asta personal.Cred ca este ultima data cand spun asta.Este o tendinta generala spre rafuiala si spre moarte studiului.Efectele vor fi dramatice,este una dintre cele mai grave forme de asasinare a cunoasterii si trairii.

Daca ati fi inceput cum ati scris in ultimul post nici macar nu mi-as fi permis sa comentez.Si eu va cer iertare daca am reactionat nepotrivit si va asigur ca stiu unde este scris in Scriptura de fapte,si unde sunt ambele mentionate,si de ce sunt intr-o parte impreuna si in alta nu.Va asigur ca nu exista conflict teologic intre ele,sunt impreuna.Este o analiza fascinanta care s-ar putea face,un drum prin istoria Credintei,a teologiei.Daca am posta zilnic un articol,ca sa surprindem toate nuantele,va spun ca nu am termina pentru mult timp.Desi s-ar putea sa nu ma credeti,apreciez la dvs faptul ca doriti sa va traiti Credinta in care sunteti si va doresc ca Cel de Sus sa va sprijine pana la capat in acest demers.Eu am plecat de la natural theology si cercetarea lui ,,Isus istoric" dar tot spre Dumnezeu incerc sa merg,desi unii se vor indoi de asta.Conceptiile mele calviniste mi-le asum in totalitate.Nu le impun nimanui.Nu sunt interesat de polemici confesionale.De aceea am si incercat,initial,sa deturnez discutia spre ceva mult mai folositor.

Va doresc,in acesta zi sfanta in calendarul ortodox,putere-n Credinta,dragoste pentru aproape si traire in Duh si Adevar.Asa sa va ajute Cel de Sus.

Dl. Scotland the brave
 

Slavit fie Domnul!

Arhim. Teofan Novoezerski a fost intrebat care sunt doua patimi cu deosebire daunatoare pentru suflet. Acesta a raspuns asa: "toate patimile sunt daunatoare sufletului dar cele mai daunatoare sunt indreptatirea de sine si iubirea pentru certuri. Tocmai de aceea diavolul ne sileste sa ne indreptatim prin contraziceri, ca stie ca daca vom indura si nu ne vom indreptatii, atunci vom fi indreptatiti de Dumnezeu".

Cu toate ca dvs simtiti ca se va termina prost aceasta discutie, inecandu-se intr-o polemica, eu simt altceva.
"in discutii trebuie sa fim foarte precauti: in ce duh si in ce directie urmeaza sa vorbim, in ce moment, ce anume si in ce scop." - 1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca. Asadar depinde de noi sa nu se transforme in polemica.

Pentru ca subiectul acestui thread este "sa ramanem credinciosi pana la capat" am sa incerc sa fiu cat mai succinta in acest post urmand sa deschid un thread separat cu subiectul propus de dvs care este cu adevarat foarte interesant si vast.

Intru-cat mantuirea omului, in lumina ortodoxiei, depinde de credinta si faptele cele bune ale sale , acesta este motivul pentru care am combatut cuvantul pastorului baptist care sustinea mantuirea prin credinta si har nu prin fapte cu atat mai mult cu cat a fost postat de catre o crestina ortodoxa. de ce am amintit de predestinare? nu pentru polemica ci pentru ca sunt absolut convinsa ca predestinarea da, poate fi daca e inteleasa in felul urmator: toti sunt predestinati de Dumnezeu sa se mantuie dar intru-cat Dumnezeu ne-a lasat liberi sa alegem cum traim si in ce duh inseamna ca desi Dumnezeu ne vrea pe toti mantuiti, noi ne pecetluim mantuirea prin credinta si faptele noastre.
Daca e sa fac o analogie , Dumnezeu a creat ingerii pe toti buni, dar prin razvratirea unora acestia au devenit ingeri cazuti.

A fost o vreme in care si pe mine m-a preocupat ideea ca multi fac diverse fapte bune , sperand ca astfel il va cumpara pe Dumnezeu, fara sa aiba credinta sadita in suflet. Dar cu timpul am realizat ca indiferent de ce cred eu sau de ce crede cel in cauza Domnul ne stie pentru ca nu avem si firele parului din cap numarate? Asadar ce folos sa mai adaug o pata hainei sufletului meu? Stie Domnul starea sufletului fiecaruia. Si apoi nimic nu e intamplator. Poate pentru cel ajutat de un astfel de om, asa lucreaza Dumnezeu. Doar stim ca altele sunt judecatile oamenilor si altele judecatile lui Dumnezeu.

Multumesc pentru urare, Pacea Domnului sa fie cu dvs.

Ortodoxia tamaduitoarea omului
 

Da, [u]ortodoxia e Adevar Da, ortodoxia te „sfinteste” ![/quote]

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++

Adevarat total,numai ca ortodoxia sfinteste pe acei care nu numai cu numele se numesc ortodoxi .
Fapta ,trairea, iubirea dragostea ne conditionata de Dumnezeu . nu asa cum neam obisnuit uni dintre noi cInd ajungem la rau , Doamne scapama , Doamne ajutama , Doamne vindecama, Doamne ajutama sa trec peste acest necaz, iar dupa ce trece furtuna si Dumnezeu tamaduieste si vindeca durerea iar ne punem la lucrul nostru de slujir vrjmasului deavol,.
Pe Dumnezeu nulpoate Insela nimeni asa ca sa fim cu luare aminte ce promitem sa facem In fata lui Dumnezeu.
Slavit sa fie Domnul In veacul veacului amin amin amin

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++

Din pacate asa este: omul la ananghie se roaga, iar cand a scapat de greu, Il uita pe Dumnezeu. Ori rolul suferintei tocmai acela este, ca prin durere sa invatam si sa nu uitam lectia primita. Dumnezeu insa ne iubeste si e rabdator si ne asteapta sa ne intoarcem fata catre el cu adevarat. Si credinta tot El ne-o da! Noi trebuie sa avem doar bunavointa.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ ++++++++++++++++++

Adevarat total,numai ca ortodoxia sfinteste pe acei care nu numai cu numele se numesc ortodoxi .
Fapta ,trairea, iubirea dragostea ne conditionata de Dumnezeu . nu asa cum neam obisnuit uni dintre noi cInd ajungem la rau , Doamne scapama , Doamne ajutama , Doamne vindecama, Doamne ajutama sa trec peste acest necaz, iar dupa ce trece furtuna si Dumnezeu tamaduieste si vindeca durerea iar ne punem la lucrul nostru de slujir vrjmasului deavol,.
Pe Dumnezeu nulpoate Insela nimeni asa ca sa fim cu luare aminte ce promitem sa facem In fata lui Dumnezeu.
Slavit sa fie Domnul In veacul veacului amin amin amin[/quote]" Puterea ORTODOXIEI o constituie mangaierea pe care o daruie inimii indurerate si lumina cugetului intunecat . Tragediile omenesti nu se comenteaza , nu se deslusesc prin intermediul rationamentelor . In fata lor te resemnezi ! ". ( Nae Ionescu )

Mi-ai amintit....
Un pasaj care mi-a placut la predica IPS Antonie Plamadeala....
In "Faptelor Apostolilor" atunci cand, dupa ce Petru le-a vorbit multimilor in graiul fiecarei natiuni si i-a convins ca Hristos a inviat, ei i-au pus o singura intrebare: "Ce sa facem?" (F. Ap. 2, 37).

Si evanghelistul Matei, cand lamureste cum va fi Judecata cea din urma, spune ca Judecatorul va pune o singura intrebare sau, chiar de vor fi mai multe, toate vor fi alcatuite cu verbul a face. Ce ati facut cu saracii, ce ati facut cu cei care nu aveau ce manca, cu cei care nu aveau apa sa bea, ce ati facut cu cei care nu aveau cu ce sa se imbrace, ce ati facut cu strainul care v-a batut la usa fiindca nu avea unde sa-si petreaca noaptea, ce ati facut cu cel care a venit sa va ceara un sfat, ce ati facut cu cel care era in nevoie si a venit sa va ceara ajutorul?

Toate intrebarile Judecatii vor fi alcatuite cu verbul a face. De aceea, probabil, cea mai potrivita intrebare care s-ar pune unui om venit de Dincolo, ar fi aceasta: Ce sa fac ca sa mostenesc si viata de aici, sa-mi rezolv si viata de aici, dar sa mostenesc si viata de dincolo? Sa nu ma duc la durere si suspin, ci la bucurie si fericire. Ce sa fac? Ce e de facut?

Aceasta este intrebarea! Shakespeare ne-a lasat celebra dilema: "A fi sau a nu fi: aceasta e intrebarea!", se intreba Hamlet! Are mult si adanc adevar in ea. Dar noi suntem. Si Dumnezeu e "Cel ce este". Intrebarea noastra e cum ne aranjam cu El? Ce avem de facut? Ca de schimbat, nu ne putem schimba. Nu putem sa nu mai fim. Nu putem sa nu fi fost.
mijloacele cu care se poate obtine mantuirea. Acestea sunt trei: credinta, faptele bune si harul lui Dumnezeu. Asadar, trebuie sa credem drept, asa cum ne invata Biserica, in Dumnezeu Creatorul, Proniaiorul si Judecatorul nostru. Trebuie sa credem ca Dumnezeu a facut lumea, ca Dumnezu ne-a facut pe noi, ca Dumnezeu ne poarta de grija, ca Dumnezeu ii da lumii un sens, si ca Dumnezeu ne va cere socotala despre felul cum ne-am trait aceasta viata in lumina poruncilor Lui. Credinta noastra insa, trebuie sa o aratam prin fapte, pentru ca "credinta fara fapte, spune Sfantul Apostol Iacov, este moarta”. Degeaba zici: "Doamne, Doamne!" ,,Nu tot cel ce zice Doamne, Doamne, - adica nu tot cel ce marturiseste credinta in Dumnezeu - mosteneste imparatia Cerurilor, "ci cel ce face voia Mea", adica acela care indeplineste poruncile.

Dar omul singur, numai cu puterile lui, nu poate sa ajunga sus - aceasta vrea sa spuna Mantuitorul. Ceea ce este insa cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu, fiindca la credinta si la faptele noastre bune, se adauga harul, se adauga ajutorul lui Dumnezeu. Cand noi pornim, si Dumnezeu porneste. De aceea spune Sfantul Apostol Pavel ca "suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu" (1 Cor. 3, 9). De fapt porneste Dumnezeu inaintea noastra. Ne deschide El drumul, ne deschide El ochii incotro trebuie sa mergem, si noi trebuie sa mergem pe calea deschisa de El, caci asa spune Sfantul Iacov ca "toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele luminilor" (Iacov 1, 17).

Aceasta vrea sa spuna Iisus atunci zand zice: "Ceea ce e cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu". Voi singuri nu puteti, dar e de ajuns sa vreti, e de ajuns sa incepeti, e de ajuns sa faceti un pas. Pentru urmatorul va va ajuta Dumnezeu, caci zice: "Eu sunt cu voi in toate zilele vietii voastre" (Matei 28. 20) si "Fara de Mine nu puteti face nimic" (loan 15, 5).

La oameni e cu putinta sa nu cada in mrejele egoismului si ale indiferentei fata de cei in nevoie, ale mandriei si ale duhului stapanirii, cand ii prinde grija strangerii de bogatii. Unii se mai trezesc, si cand se trezesc, ii ajuta Dumnezeu sa foloseasca bogatia pentru altii. Pe altii ii trezeste Dumnezeu. Convorbirea cu tanarul bogat, stapanit de bogatiile lui agonisite cine stie cum, s-a incheiat pentru tanar in tristete. Convorbirea care a urmat, cu apostolii, dupa plecarea tanarului, fiind vorba de bunuri agonisite de ei cinstit, prin munca, si desigur, destul de putine, s-a incheiat in speranta.

Daca poti da si din "neavutul" tau, ca vaduva care a dat cei doi banuti, poate unicii, si care a fost pretuita mai mult decat orice bogat (Marcu 12, 43), atunci e cu atat mai bine! O faci? Cat o faci? La aceasta fiecare poate medita, si asa isi va pune la examen credinta si ucenicia fata de Mantuitorul. Va ramane trist, sau se va bucura intru speranta?

Si tocma de aceea ne mai da cate un semn , cate o zgaltaitura , ne atentioneaza , ne coboara cu picioarele pe pamant !

Scot , este un exemplu de urmat , este un exemplu de bun simt in primul rand , si un iubitor autentic de Hristos , un suflet ramas ortodox 100% , un suflet ales , si cred ca pana la urma Scot este cu adevarat Ortodox , un Ortodox in cautari , dar nu un ratacit . Orice om are libertate in cautarea lui , dar rezultatul acestei cautari este cu adevarat important , si sunt sigur ca Scot va avea un rezultat excelent !

Citind cele scrise de tine , mi-a venit in minte un pasaj scris de Parintele Rafael Noica care spunea printre altele ca Dumnezeu ia pe om in serios , orisiunde si oricine ar fi el . Inca un lucru , Dumnezeu il ia pe om de acolo de unde este . Sectele si celelalte confesiuni crestine in Apus nu sunt asa cum se adeveresc de multe ori aici , in Romania . Omul acolo n-a cunoscut altceva , el de multe ori in nestiinta lui , in nevinovatia lui, este ceea ce este , nu este protestant sau catolic printr-o opozitie la Ortodoxie ; cand intalneste Ortodoxia , atunci incepe sa se vada daca trairea lui este nevinovata sau se afla in erezie . Multi vin la Ortodoxie si recunosc in ea adevarul , dar chiar si din cei ce nu gasesc Ortodoxia , multi sunt simpatizanti sinceri , chiar daca altii din intalnirea cu Ortodoxia se arata mai putin simpatizanti . . . Dar chiar si ceilalti , care macar potential sunt ortodocsi , inainte de orice sunt oameni , si ca oameni trebuie sa-i luam si noi in serios cu atentie , dar in masura in care si ei ne ingaduie , ca intalnirea noastra sa fie in adevar si , prin rugaciunea noastra , in duh .

Ai tu inima buna Cristi,intr-o lume nebuna si rea,ca sa spui ceva asa de frumos despre mine,unul cu multe pacate.Si grele.Tu insa din prisosul inimii vorbesti si ai adus un strop de caldura rasaritean.Cel mai dureros lucru este cand oamenii se ranesc unii pe altii si cand dragostea lor moare.Devenim umbre,nu mai exista atunci nici viata si nici lumina in noi.Cel mai rau este sa simti cum moare dragostea-n tine.Mori si tu odata cu ea chiar daca,in mod inutil,mai respiri.Apostolul Pavel a stiut de ce a spus ca dragostea este mai mare decat orice.Creatia si Jertfa au fost facute ambele din dragostea Lui.Daca esti copil a Luminii si omori dragostea-n tine atunci ,,daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!"

Eu iti doresc cu drag si inima deschisa ca atat tu cat si toti cei dragi tie,la final, sa puteti spune precum a spus Apostolul Pavel: ,,M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da in "ziua aceea" Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui".
Pe mine mereu m-a impresionat profund Intaia epistola a Apostolului Ioan.Mereu le spune credinciosilor de atunci ,,Copilasilor",ca un tata batrin,sau un bunic,catre copii Credintei.Noi avem,la fel cum au si restul crestinilor,un model de a ne ruga zilnic,de trei ori pe zi.Eu insa,cand am un moment mai greu,sau trec prin clipe dificile,ma izolez cumva de tot,imi iau Biblia mea si citesc acesta epistola fara graba.

De fiecare data m-a facut sa ma ridic.Este atata bucurie,speranta,dragoste si Credinta-n ea.Nici macar nu mai sta Apostolul sa faca o introducere,trece direct la subiect si apoi spune motivul ,,Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina."

Intrucat nu stiu,nu am stiut niciodata,ce sa spun in acest gen de momente,cuvintele sunt sarace,eu iti transmit din inima tot ce este scris acolo.Dumnezeu sa te apere om bun,suflet mare si nadejde vie.