Citat:
În prealabil postat de Yasmina
(Post 323634)
pana la urma care este cel mai mare pacat?care sunt cele capitale?
|
Tremenul de "păcat capital" are două accepțiuni diferite, fapt care uneori poate duce la ambiguități și erori de comunicare. Astfel, păcat capital, în funcție de context, poate însemna:
-păcat de moarte sau păcat grav, care duce la ruperea legăturii spirituale cu Dumnezeu și la pierderea stării de grație, fără de care mântuirea nu este cu putință. Cei care mor în această stare suferă damnarea perpetuă. Ei pot să refacă legătura cu Dumnezeu, atâta timp cât trăiesc, prin una dintre cele două Taine pentru cei morți: botezul sau spovada, după caz.
-păcat "arhetipal" ca să zic așa, adică unul din lista de șapte păcate care începe cu mândria și se termină cu lenea. Acesta este "balaurul cu șapte capete". Față de mulțimea speciilor de păcate, acestea sunt genurile ireductibile unele la altele. Unii oameni suferă mai mult de mândrie, alții de lăcomie sau de necurăție (curvie, ca să vorbim pe șleau). Este necesar să știm care este păcatul capital (în această accepțiune) de care suferim cel mai mult, ca să putem să luptăm mai eficient cu acel cap al balaurului care ne amenință cel mai mult să ne înghită. Apoi, vom avea vreme și pentru celelalte.
Cu greu se poate vorbi pe tema "care e cel mai grav păcat", fiindcă înseamnă a clasifica în oroare. Probabil că în vârful unei asemenea sinistre piramide ar sta păcatele teologice, adică păcate "directe" contra lui Dumnezeu, din specia hulei (blasfemiei) sau din specia sacrilegiului, în mod deosebit în legătură cu Domnul Euharistic. În Biserica Catolică există un fel de tribunal special (Penitențieria Apostolică) care judecă, în cel mai mare secret, cele mai grave abateri de acest fel ale preoților, în mod special la adresa lui Cristos prezent în Euharistie. Nefericitul preot care ar desacra Sf Trup și Sânge s-ar găsi în stare de excomunicare automată, pedeapsa canonică și eventuala absolvire fiind de competența acestui for.
Desigur că și celelalte păcate, cum ar fi uciderea, sinuciderea, avortul sunt deosebit de grave. În mod special avortul, care are componentă de păcat teologic: de aceea, cei vinovați de avort (atât femeia ucigașă, cât și eventualul ei instigator, precum și medicul și personalul medical care au participat la aceasta) sunt, până la obținerea absolvirii, în stare de excomunicare automată, fiind în afara Bisericii.
Pe de altă parte, potrivit unei celebre revelații particulare (Fatima), Sf Fecioară a comunicat oamenilor motivul cel mai frecvent pentru care sufletele ajung în iad în număr atât de mare ("precum cad fulgii de zăpadă pe pământ" după cum s-a exprimat Preasfânta). Acestea sunt păcatele în legătură cu sfera sexuală, păcatele necurăției. Deci, nu sunt cele mai mari, dar sunt cele mai de temut.