Citat:
În prealabil postat de costel
(Post 451236)
Ei nu faceau o descriere pe larg a caderilor atunci cand intalneau un om care dorea sa se indrepte. Ii spunea simplu: fa acest lucru.
|
Asa am vazut si eu, frate Costel si desigur aceasta e o parte din marea taina a duhovniciei.
Insa, precum ai spus, e vorba despre "un om care dorea sa se indrepte". Bun lucru acesta, e semn ca Duhul lucreaza deja in om, sprijinind dorinta reintoarcerii acasa, asa imi pare mie.
Or, tocmai aici e buba: are fratia ta opinia, oare, ca puhoiul de nereguli din lumea noastra apartine unor oameni ....
care vor sa se indrepte?...
Pai daca as crede ca e asa, eu unul as tacea malc! Si m-as minuna in sinea mea de atata revarsare de har.
Dar la noi, frate, vedem pretutindeni revarsarea nesimtirii si a cinismului, jaf la drumul mare, batjocorirea celor sfinte, fara nici o sfiala, in vazul tuturor. Pai asta pentru mine e strigator la cer. Am tacut, am nadajduit si inca o mai fac. Uneori insa simt nevoia sa mai scriu si eu un cuvant despre prapadul in mijlocul caruia traim cu totii impreuna.
Pe de alta parte, eu nu sunt in postura duhovnicului pentru a spune vreunui om din institutia eclesiala (ma opresc strict la acest aspect) sa faca cutare lucru. Sunt doar un om care isi vede de viata lui si care isi exprima, de acolo de unde sunt, adica de jos din multime, din bobor, opinia. As voi sa aplaud, sa multumesc Domnului pentru bunul mers al lucrurilor. Asa insa, Ii multumesc pentru toate, desigur, iar uneori scriu cateva randuri despre nenorocirea pe care imi pare ca o traversam, noi oamenii, in ale noastre omenesti, prea omenesti indeletniciri...
Sa fiu iertat!