S.C. Prospecţiuni S.A. a renunţat la folosirea exploziilor seismice pe terenul din jurul Mănăstirii Putna

După mai multe întâlniri şi dezbateri în lunile august-septembrie 2013, Mănăstirea Putna a ajuns la un acord de protecţie a zonei cu S.C. Prospecţiuni S.A. Bucureşti, firma care dorea să efectueze aici detonări seismice pentru descoperirea rezervelor de gaze (naturale sau de şist). Astfel, s-a interzis metoda de testare a straturilor solului prin explozii, care ar fi pus în pericol izvoarele de apă potabilă din jur, şi care ar fi presupus efectuarea a cca. 10-15.000 detonări la 10 metri adâncime a câte 2-3 kg explozibil. De asemenea, în urma discuţiilor de la nivelul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, din Proiectul E-III 1 Brodina al SC Prospecţiuni, care măsura iniţial o suprafaţă de 304 km2, au fost excluse de la operaţiunile de împuşcare cu explozibil zona Mănăstirii Suceviţa şi zona forestieră „Asociaţia Silva Bucovina”.

Dintre tehnologiile folosite în ultima vreme pentru prospecţiunea solului – geo-chimică, magneto-telurică, seismică – ultima are cel mai mare potenţial distructiv, putând duce la rupturi ale solului, deturnarea izvoarelor de apă, contaminarea pânzei freatice, alunecări de teren, precum şi la slăbirea treptată a structurii de rezistenţă a clădirilor datorită undelor seismice create, care pot fi înregistrate la o distanţă de peste 10 km. Pe lângă aceasta, activitatea de prospecţiuni seismice se desfăşoară în România fără să fie reglementată prin nici o lege, şi nu există o nici o ştiinţă care să prevadă efectele exacte ale exploziilor în sol, în toată complexitatea lor, astfel încât nu se poate vorbi nicidecum de „explozii controlate”.

În mod concret, în zona Mănăstirii Putna s-a creat un perimetru de protecţie cu o rază de 3-4 kilometri, denumit „Aria protejată Putna”, ferind de explozii mai multe obiective istorice, naturale şi de mediu, astfel:

• Complexul monahal Mănăstirea Putna şi dependinţele sale – monument istoric de sec. XV, de importanţă naţională şi universală;
• Complexul monahal Sihăstria Putnei – lăcaş de cult sec. XVIII;
• Chilia Sf. Daniil Sihastrul – monument istoric sec. XV;
• Mănăstirea Sf. Daniil Sihastrul – monument de cult local;
• Poiana Jiji cu biserica – proprietate cu locaş de cult a Mănăstirii Putna;
• Dealul Crucii – monument istoric clasat C.M.I. 1943;
• Bazinele hidrografice ale mănăstirilor Putna, Sihăstria Putnei şi Sf. Daniil Sihastrul – resurse naturale de importanţă strategică;
• Versanţii montani ai zonei Putna şi alte reliefuri ameninţate de degradări, seisme şi alunecări de teren. (vezi harta anexată)

În scopul delimitării exacte a zonei, reprezentanţi ai Mănăstirii Putna cu experienţă în teren dimpreună cu topografi şi ingineri ai S.C. Prospecţiuni au străbătut cu pasul conturul „Ariei protejate Putna”, folosind marcaje din loc în loc. Pentru radiografierea seismică a solului, în interiorul acestui perimetru S.C. Prospecţiuni a folosit o tehnologie nedistructivă, constând în montarea la câte 50 m a unor senzori seismici (geofoane), care au oferit o imagine a straturilor solului pe baza detonărilor seismice efectuate la distanţă, în afara zonei de protecţie. În prezent această activitate s-a încheiat, iar din 18 octombrie 2013, S.C. Prospecţiuni s-a angajat la strângerea şi îndepărtarea tuturor cablurilor, senzorilor şi echipamentele folosite la faţa locului, şi apoi la părăsirea definitivă a zonei.

Prin atitudinea şi poziţia sa de până acum, Mănăstirea Putna a urmărit în special să protejeze izvoarele de apă potabilă ale locului, o resursă strategică pentru vieţuitorii de aici, pentru noi şi pentru generaţiile care vor veni. Chiar dacă nu s-a ajuns încă la faza de exploatare de gaze în zona Putna, pericolul a venit de la activitatea de prospecţiune seismică în sine, ca fază preliminară a acestui proces. Oricât de legitime ar fi interesele publice sau private ale unor agenţi economici, prospectarea sau exploatarea resurselor naturale ale solului – fie gaze naturale, fie gaze de şist – nu trebuie să se facă prin punerea în pericol a resursei naturale esenţiale pentru toţi: apa. Nu putem răscumpăra cu nici o sumă de bani poluarea sau dispariţia apelor noastre, ori a monumentelor istorice, iar dacă gazele naturale sau de şist fac parte din politica de dezvoltare durabilă, cu atât mai mult apele, solul fertil şi monumentele naturale şi istorice pe care le deservesc fac parte din politica de dezvoltare durabilă. Numai în felul acesta credem că se poate asigura un just echilibru între interesul public şi interesul privat, căci dacă pământul şi apele sunt declarate proprietate publică, adică ale tuturor, în egală măsură ele trebuie să aparţină fiecărui cetăţean care-şi duce viaţa în locul respectiv, în funcţie de nevoile sale. De aceea, este firesc să apărăm această demnitate a noastră de stăpâni ai locului în faţa cererilor nedrepte ale unor investitori economici care nu se gândesc la mediul înconjurător în ansamblul său, şi nici la cei care îl vor moşteni după noi, ci numai la profitul personal cât mai rapid obţinut.

Cât priveşte problema gazelor de şist, poate că fiecare român de bună-credinţă ar trebui să-şi pună întrebarea: de ce ar fi obligate ţările „sărace” din Estul Europei să accepte exploatarea gazelor de şist, câtă vreme Franţa şi Germania – motoarele Uniunii Europene – au respins-o, chiar dacă şi ele sunt dependente de gazul rusesc? Din studiile şi filmele documentare care au circulat în ultima vreme, înţelegem cu toţii pericolele majore pe care le pune exploatarea gazelor de şist pentru mediul înconjurător. Dreptul la apă curată, la o palmă de pământ nepoluată, este o expresie a dreptului la viaţă. De aceea suntem alături de toţi membrii societăţii noastre – care sunt totodată şi membri ai Bisericii Ortodoxe Române – în lupta pentru apele curate ale României, în lupta împotriva exploatării gazelor de şist. Împreună, cler şi laicat, formăm un popor al lui Dumnezeu şi împreună vom continua să ne apărăm spaţiul nostru vital.

Arhimandrit Melchisedec Velnic,
Stareţul Mănăstirii Putna, cu obştea
18 octombrie 2013

Mai multe despre Putna aici: http://putna.ro/Evenimente-s5.php
**
MAREA ADUNARE A MOTILOR - CÂMPENI - 19 OCTOMBRIE 2013

http://www.youtube.com/watch?v=XuKAP3FnD0o


*

Dezvăluire bombă: A fost găsit raportul experţilor de la Oxford, “pierdut” de Ministerul Culturii. Concluziile şterg pe jos cu propaganda RMGC: Roşia Montană îndeplineşte criteriile UNESCO!


http://www.rgnpress.ro/rgn_13/catego...le-unesco.html

Pai dc sa exploatam resursele noastre, pretul gazului ro o sa fie curand la fel ca cel de import, Statul roman castiga infim din redeventele de exploatare, ceva in jur de 4% parca, iar in final banii ajung in asfaltari, borduri, autostrazi suspendate, tinta finala fiind de fapt bunastarea partidului si a membrilor lui.
Deci care independenta, cand grosul profitului e la firmele americane, noi ramanand doar cu riscurile?

Deci poti sa te controlezi, apreciez, n-as fi crezut.

Ce spui, Alinache?

Iar ai mâncat prea multă pită cu tupeu, "creştine"?

Cât vei mai simula creştinismul, Alinache?

Care să fie cauza, "creştine", pentru tăcerea ta de mormânt pe un astfel de subiect, în timp ce pe threaduri de trei parale gura ta păcătoasă este extrem de vocală? Având în vedere orientarea ta pseudo-creştină, ar trebui cumva să înţelegem că faci ascultare? Dar de cine faci ascultare, Alinache, aşa te sfătuieşte duhovnicul? Sau "duhovnicii" tăi, la fel de "creştini" ca şi tine? Şi tot aşa măi Alinache, cam cum îţi explici profunda ta armonie cu tăcerea de mormânt din BOR, ca şi din alte sfere ale societăţii? Cum de vă armonizaţi aşa de bine? Aveţi cumva toţi aceiaşi "duhovnici"? Sau poate aceleaşi interese, sau poate interese conexe?

Deci nu poti, asta da. pot sa o cred :)

Locuitorii din Deva vor comemora duminica cele 89 de victime ale catastrofei din 30 octombrie 1971 de la Certej, considerata cea mai cumplita tragedie pe timp de pace din acea perioada.


In zorii zilei de 30 octombrie, digul barajului de la exploatarea de la Certej a cedat pe o lungime de 80 de metri si intreg sterilul rezul*tat din tratarea cu cianuri a mine*reului aurifer care era depozitat in iazul de decantare s-a revarsat peste localitate. Cei 300.000 de metri cubi de steril au ras totul pe o raza de 4 – 5 km si au inecat Certejul intr-o baie de steril acid. Toate victimele care au fost scoase din mal cu ajutorul armatei erau goale si aveau arsuri pe corp din cauza cianurii folosite in procesul de procesul de extractie. Chiar daca au existat initial si supravietuitori care strigau dupa ajutor in timp ce erau tarati de valul de steril acestia nu au putut fi salvati.
“La 42 de ani dupa tragedia de la Certej, un nou proiect minier cu cianuri ameninta sa puna in pericol viata locuitorilor din Certej, a comunitatilor invecinate, dar si a orasului Deva, aflat la aproximativ 10 kilometri, in linie dreapta.


In iulie 2012, Agentia Regionala de Protectia Mediului a eliberat acordul de mediu pentru proiectul de minerit cu cianuri de la Certej, Hunedoara. Prin detaliile sale – impactul devastator asupra mediului, vicii de legalitate, reteaua de actionari, respectiv companiile detinatoare, proiectul de exploatare de la Certej se aseamana celui propus la Rosia Montana, atragand de-a lungul timpului critici serioase din partea cetatenilor si organizatiilor de protectia mediului din Romania. In prezent, acordul de mediu face obiectul unui proces ce se judeca de catre Tribunalul Bucuresti”, anunta organizatorii evenimentului, care se impotrivesc redeschiderii minei aurifere si exploatarii zacamantului prin procedeul de cianurare.


“Ne vedem duminica in strada, cu lumanari, pentru a comemora victimele accidentului minier de la Certej! La Deva si in toata tara!” se mai spune pe cele doua pagini dedicate comemorarii:”Deva salveaza Rosia Montana si Certejul” si “Certej fara cianura”.


Citeste mai mult: http://tinyurl.com/comunicatcertej


(http://www.nasul.tv/2013/10/26/victi...inica-la-deva/)

Woow ma socat vestea asta pentruca la Deva sint cei dragi ai mei. Doamne ai grija de ei si de toata Romania.

DUPĂ 42 DE ANI Cum au trăit oamenii din Certej catastrofa din 30 octombrie 1971?
 

Patru decenii au trecut de la cel mai mare dezastru ecologic înregistrat în ultimul secol în România. Ruperea iazului de decantare de la Certej a ucis 89 de oameni şi a rănit alte 76 de persoane. Amintirile nopţii de groază din 30 octombrie 1971 încă îi bântuie încă pe foştii mineri. „M-au trezit gemetele şi urletele din depărtare. Ceaţa groasă acoperise locul dezastrului, iar când negura s-a risipit, am văzut cum nămolul măturase blocurile.

Am văzut cadavrele sfârtecate, copii şi oameni. Printre morţi se afla şi şeful de post din Certej. Cu o seară în urmă se mutase cu chirie, singur, într-unul din apartamentele noi. A murit sub dărâmături în chiar prima noapte petrecută în noua locuinţă”, a povestit Costică Sauciuc (57 de ani), care era elev la vremea tragediei.

Omul îşi aminteşte cum Certejul fusese izolat de restul lumii, în săptămânile scurse de la accident. La faţa locului au fost mobilizaţi militari şi miliţieni, iar Securitatea supraveghea toate activităţile. Morţii erau depozitaţi în căminul cultural, unde erau spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi înhumaţi. S-a încercat minimalizarea tragediei şi ştergerea urmărilor ei.

Totuşi, nu sunt puţini cei care spun că, în realitate, numărul morţilor a depăşit o sută. În timpul acţiunilor de căutare a victimelor îngropate în nămol, mai mulţi militari şi-au pierdut viaţa. „Atunci, patru sau cinci militari aduşi să caute cadavrele au murit înecaţi în fântânile care erau acoperite de nămol. Cădeau în ele şi pur şi simplu erau înghiţiţi de pământ. În blocurile prăbuşite nu se ştia câţi oameni locuiau.

Au murit mai mulţi decât spuneau anchetatorii”, povesteşte fostul miner Dumitru Burdea (65 de ani). Bărbatul a trăit intens clipele de groază care au urmat ruperii digului. Sterilul s-a prăvălit cu o viteză ameţitoare, purtând cu el rămăşiţe de blocuri, case şi oameni. Cadavrele înecate au fost purtate de valul de nămol până în curtea sa, aflată la aproape doi kilometri de locul vechiului iaz minier.

Peste iazul de decantare în anii următori a fost plantată o pădure, iar pe locul fostelor blocuri distruse din temelii a fost înfiinţată exploatarea Coranda. Sinistraţilor le-au fost acordate apartamente în Deva. Au fost şi oameni care au „fentat” moartea în dimineaţa catastrofei. „O bătrână adormise pe o căpiţă de fân, păzindu-şi animalele. Claia a fost luată de avalanşă, iar femeia s-a trezit a doua zi, pe ea, la capătul Certejului. Cu o seară în urmă avusese loc un botez de copil, iar în afara pruncului, se spune că toţi cei prezenţi la botez au murit”, spune Ionel Stângaciu, un alt fost miner.

Certejul de Sus se află la circa 20 de kilometri de municipiul Deva. Minele au fost închise între timp, iar pe locul iazului de decantare a fost plantată o pădure şi mai sunt câteva ruine industriale. În următoarii ani, în zonă ar putea fi deschise alte exploatări miniere. (sursa: zhd.ro)