Sora, sora, ce segalnica si noncomformista esti dumneata, cit de mult palpita viata lumeasca in propriile-ti vine, dar... si ce mult ti sa fi vazuta ca si o crestina de bunacuviinta si destoinica . Ca sa fiu sincer : s-ar putea sa fie si asa dar doar cu cine iti tine ! In credinta nu putem fi ambivalenti : sa ne fringem de dorul trupului si a carnii arzinde dorind acut o ...implinire la ,,mijlocul drumului ", macar din cind in cind si sa credem ca si pe D.zeu il iubim ,,mult de tot". Procedind astfel, cred ca ne plimbam cu ochii inchisi pe marginea prapastiei . Ce bine v-ar prinde sa fiti prietena sau cunoscuta cu un preot duhovnic de spital ; ati putea afla lucruri cutremuratoare, nesperat de cutremuratoare ! Dar probabil ca va ginditi sa traiti bine in lumea aceasta deoarece in cealalta cumva, cumva o sa o scoateti la capat precum si altii !

Intrebarea femeii era foarte clara- la fel trebuiau sa fie si raspunsurile. Acum cand s-a adus Cinstita Cruce a lui Hristos, sa ne cutremuram si sa ne aducem aminte de jertfa Mantuitorului. Unde exista dragoste adevarata, nu este nevoie de "artificii". Iar o casatorie implica mult mai mult decat "desfatarea "- obsesie, la care fac referire coforumistii nostri.

Eu cred ca un raspuns la dilema ridicata de cea care a deschis acest thread...era ca in unele situatii nu trebuie sa mai intrebi duhovnicul, sau sa citesti reviste...si sa intrebi pe ceilalti ce e permis si ce nu...ci uneori daca noua pur si simplu nu ne surade o idee...nu ii dam curs.

Pana la urma acestea sunt niste discutii intre parteneri, si nu cred ca e nevoie sa ii intrebi pe restul oamenilor ce fac, si pana unde merge fiecare in dormitor, pentru a-i putea spune partenerului...ca ceva nu iti convine.

Da, dar cand e vorba de pacat...poti intreba... chiar si pe preot.

Eu din modul in care a fost expusa situatia...am dedus ca se stia foarte bine ce e ( nu stiu acum daca fata acesta e cea care se confrunta cu aceasta dilema, sau o alta de fapt).

cititi ce spun sfintii Parinti, caci ei ne invata tot ceea ce trebuie sa stim pentru desavarsirea noastra.

Sunteti preot sau e doar un nick? :3:

E doar un nick, bineinteles.
Nu sunt un crestin ortodox foarte practicant, insa din cand in cand mai merg la biserica si mai citesc carti bisericesti pentru linistea sufletului meu.

Deci sa inteleg ca pentru dumneata preotia nu inseamna mare lucru, asa-i? Ce oare ai avut in gand cand ai hotarat sa te prezinti in aceasta comunitate, fie ea si virtuala, cu acest nickname? Domnul sa ne ierte, ca mare mai este gradina asta, a Lui; si multi "şmecheri" se chinuie sa sara gardul, spre interior!!! Tată, este si o poarta, sa stii! Incearca pe acolo!

Dar voi, dragilor, cand sunteti cu sotia sau sotul, va ganditi la fiecare gest 'oare ceea ce fac este permis de Biserica'? Sau aveti cartea pe noptiera cu gesturile permise si nepermise? ;-)

Orice ar spune unii ca Zaharia, ortodocsii nu definesc asa exact ce avem de facut. In nici un domeniu. Canoanele nu sunt legi, ci sunt date spre orientare (NB preotilor, nu mirenilor, la origine). Tocmai de asta e grea ortodoxia. Trebuie sa ne cercetam mereu constiinta si sa innaintam mereu pe calea unirii cu Dumnezeu. In libertatea Duhului. Principiile fiind dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Si poruncile asa cum sunt explicate in Predica de pe munte.

Din cate am inteles eu, criteriul in viata trupeasca pentru ceea ce este binecuvantat si ceea ce devine pervers ar trebui sa fie unul internalizat in inima si in trupul nostru: adica, mangaierile pe care le dam celuilalt sa izvoreasca din iubire si nu din folosirea celuilalt ca un obiect.
Si cred ca, tot asa cum in viata de zi cu zi atitudinea noatra poate deveni din ce in ce mai plina de dragoste jertfelnica, tot asa si in viata trupeasca poate deveni, daca un cuplu se afla pe calea asta.
Viata trupeasca de altfel oglindeste in general viata duhovniceasca. Daca avem acolo un comportament pervers, relatia dintre noi are ceva pervers si in alte planuri.

Sunt de acord cu postarea lui Mihnea Dragomir de mai sus in care ne intreaba unde exact suntlimitele aceea ce 'avem voie' sa facem: tocmai, ca aceste limite nu le poate nimeni defini clar din afara; este treaba cuplului. Definite mai clar sunt extremele si mai ales, principiile.
In rest...

Si NB, observatia mea nu este neaparat anticatolica; genul asta de atitudine se gaseste atat la catolici cat si la ortodocsi : de a face reguli in stilul unei religii a legii. Or crestinismul nu este o religie a legii.