O atitudine specific sectară,de sorginte neoprotestantă. Pentru acest gen de oameni nu contează ceea ce spun alţii, ci contează doar relaţia "personală pe care o am eu cu Domul Isus".(Isaia 5.21 ,,Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!”)
Almaris, vorbeştii nişte inepţii mai mari decât tine. Adică tu esti convins că "ai fost salvat de domnul Isus", şi vei ajunge în Împărăţia cerurilor. Pe creştini îi interesează în primul rând care sunt adevărurile ce trebuie urmate pentru a ajunge acolo, pentru a ajunge la Hristos-Dumnezeu, unica sursă a Adevărului.
Hristos şi Părinţii Bisericii prin lucrarea Duhului Sfânt ne-au lămurit pe deplin asupra aspectelor teologice ce trebuie urmate.
Ioan 14.26 "Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu".
De ce s-au mai obosit apostolii să scrie atâtea epistole pentru comunităţile de creştini, ca să le explice ce înseamnă viaţa şi trăirea creştină în Duh, dacă le erau de ajuns să le spună că simplu că trebuie să "îl primească pe Domnul Isus", fiecare cum îl duce capul şi vor fi mântuiţi?

Valabilă întrebare... De ce s-au mai obosit apostolii să scrie atâtea epistole pentru comunităţile de creştini, ca să le explice ce înseamnă viaţa şi trăirea creştină în Duh, când creştinii cred că sunt mântuiţi urmând nişte forme "după capul altora"?

ca de exmplu după capul d-nei Ellen White, ale soţului ei şi a lui William Miller.:78:

Respectivii nici n-au instituit forme şi nici nu au pretins că mântuirea ar condiţionată de ascultarea dogmelor lor. Încearcă să aplici aceste principii la sfinţii Părinţi...

Ovidiu, Cuvantul spune clar "Urmariti pacea cu toti si sfintirea fata de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" Cu cati trebuie sa urmarim pacea? Cu toti, fara nici o exceptie. Cati dintre cei care nu fac acest lucru vor vedea pe Dumnezeu? Niciunul, nimeni. Observ la tine o atitudine contrara acestui deziderat al Scripturii, de fi in buna intelegere cu toti si nu inteleg cu ce te ajuta. Daca un invatator religios, indiferent care ar fi el, imi recomanda sa nu am de a face cu unul sau cu altul, stiu sigur ca atitudinea nu e de la Dumnezeu, pentru ca in lucrarea Mantuitorului vad altceva, vad oameni din afara lui Israel dat ca exemplu pentru credinta, vad "pagani"(pagani ii considerau asa-zisii crestini) dati ca exemplu si o deschidere fata de oameni de orice natiune, convingeri religioase, nivel de cultura etc. De ce as incerca sa fiu altfel, cand modelul suprem de credinta imi arata clar ce atitudine trebuie sa am.
Tu faci niste confuzii destul de mari si in ceea ce priveste actul mantuirii cat si al activitatii Duhului Sfant, insa nici eu nu ma declar invatat pentru ca nu sunt. Tot Biblia spune ca atunci cand eram copil, gandeam ca un copil, cand m-am facut om mare, am lepadat tot ce era copilaresc. Toti suntem copii in credinta mai mult sau mai putin, asa ca ar fi de dorit mai multa ingaduinta in a ne exprima opiniile pe un forum care se vrea drept credincios

Daca tu il vei sluji pe Dumnezeu potrivit cu nivelul tau de intelegere iar eu voi face acelasi lucru potrivit cu al meu, fii sigur ca Dumnezeu ne va mantui pe amandoi. Mantuitorul le spune simplu oamenilor : Pacatele iti sunt iertate, credinta ta te-a mantuit.

Ceea ce ai sris dumneata miroase a ecumenism de la o poştă!
Da, toţi apostolii propovăduiesc pacea şi buna convieţuire cu toţi ceilalţi de altă religie:
1 Petru 2.12 " Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta."
Galateni 6.10 "Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele CĂTRE TOŢI, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi. "
Însă atitudinea apostolilor faţă de cei de altă credinţă se opreşte aici. Niciunul nu face nici un compromis în materie de Adevăr, în materie de dogmă, pentru că Hristos a spus:
Ioan 14.6 "Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine."
iar sfântul Ioan spune, referindu-se la cei care negau dumnezeirea lui Iisus(cum sunt toţi păgânii actuali de altfel):

2 Ioan 1.7 "Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul...9. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
10. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!11. Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele."

Cât despre mântuirea păgânilor, care din cauza unor factori istorici sau geografici nu avuseseră şansa de a auzi Cuvânvtul Evangheliei, sf Pavel spune, din nou fară să accepte compromisul în materie de Adevăr:
Romani 2. 12. "Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor."

Mântuitorul a iertat păcatele deoarece a văzut la oameni fapte, fapte care arătau o credinţă adevărată:
Matei 7. "21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri."
Matei 21.28 "28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.
29. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.
30. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
31. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea".
Iacov 2.14-20 "14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?"

Mâine mă duc la adunare şi mi-am adus aminte de versetele astea. Dacă avem opinii diferite, nu e necesar ca eu să fiu saducheu, dar nici tu în consecinţă să fii fariseu.

Evanghelia arată că fariseii îl urmăreau permanent pe Iisus şi că Îl acuzau că profanează Sâmbăta, în timp ce El se apăra de fiecare dată, arătând că ceea ce face El este legitim în sabat, nu este profanare. Dar voi aduceţi lui Iisus exact acuzaţiile fariseilor. Iisus arăta că prin vindecările pe care le făcea nu profana sabatul (nicăieri în Scriptură nu este scris că vindecarea unui bolnav ar fi profanare de Sabat). Iisus S-a apărat, dar fariseii de astăzi continuă să-L acuze. Ioan (5:18) se referă la acuzaţiile duşmanilor lui Iisus, nu la credinţa personală a lui Ioan. Dacă e vorba de ceea ce credea Ioan, citim în aceeaşi Evanghelie că ziua a şaptea o numeşte Sabat (zi de repaus), iar ziua Învierii Ioan, la sfârşitul primului secol, o numeşte simplu, ziua întâi, iar când descrie Învierea, nu vorbeşte nimic de duminică.


Iisus a confirmat cu atât mai mult Sâmbăta prin cele şapte minuni pe care le-a făcut în sabat. Cei pe care El îi vindecase în sabat aveau să rămână cu atât mai ataşaţi de sabat. Pentru unii a rămas ca fiind ziua în care au văzut prima dată faţa lui Iisus şi feţele celor dragi. Pe tine te-ar fi ajutat o asemenea experienţă să abandonezi sabatul numai pentru faptul că unii au început să se adune şi după sabat câteva ceasuri? Exprimarea Domnului, că „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru Sâmbătă”, şi că El „este Domn chiar şi al Sâmbetei” (Marcu 2:27-28), vrea să spună doar că viaţa şi sănătatea omului este deasupra interdicţiilor Sâmbetei. Dar tiparul expresiei lui Iisus se regăseşte şi la Pavel, când vorbeşte despre relaţia dintre soţ şi soţie (1 Cor 11:9-10 „femeia a fost făcută pentru bărbat, iar nu bărbatul pentru femeie”). Dacă bărbatul are o prioritate în ce priveşte răspunderea asupra familiei (este „capul”), oare înseamnă aceasta că el are dreptul de a-şi desfiinţa soţia sau a o înlocui cu alta, ori cu altul(!)?

Fariseii abuzau de interpretarea Poruncii, într-un stil talmudic, cazuistic, dar Iisus a apărat cu acea ocazie gestul ucenicilor de a rupe spice cu mâna şi a mânca grâul, fiindcă era dreptul lor să mănânce. Doamne fereşte, cum poate spune cineva, fariseu evreu sau fariseu creştin, că a mânca în ziua Domnului este păcat? Oare Adam şi Eva în rai nu mâncau din pomi şi din vie ? Îţi imaginezi că trebuia să le culeagă de vineri şi să le ţină la „frigider”, până sâmbăta?

Tu acuma vrei sa-ti raspund? :)

Dacă ai rămas fără răspuns, nu este nevoie să postezi :104:

Pai, pentru ce sa-ti raspund?