Era evident ca nici tu nu ai conceptii ecumeniste, nu am intalnit pe forum pana acum pe cineva cu astfel de conceptii. Ii vezi doar cand scriu ceva despre catolicism in general. Doar cei ce sunt frati cu martorii lui Yehova sunt cu astfel de conceptii, filocatolicismul e dreapta credinta. Din dragoste de catolici ai intrat sa spui niste neadevaruri. Uite, si eu am citit repede cateva mesaje, sa vad unde ai sarit sa iei apararea userului catolic in trecut. Si am gasit si mesaje de genul ca ai un respect profund fata de BC. De ce spui neadevaruri, pentru ca era exact invers, acel user catolic ma ataca si repeta obsesiv aceleasi intrebari cand nu eram de acord cu el. Dar tu nu puteai vedea, erai orbit de dragoste.
Sper ca asta a fost tot, sa nu mai continuam fara rost discutia pornita de tine (daca mai sunt filocatolici neecumenisti nemultumiti pe forum roaga-i sa spuna toti odata, nu in fiecare saptamana cate unul). Daca trei adventisti iti spun ca gresesti nu inseamna ca gresesti si trebuie sa-i crezi, ci ca sunt trei adventisti. Adevarul nu depinde de numar.

Am mai scris pe topic ca in ortodoxie nu credem ca ne nastem cu pacatul lui Adam, ci cu urmarile pacatului.

Da, intr-adevar, imi amintesc acum. Poti sa-mi spui care e diferenta?

Uite, am gasit si pe un site protestant diferenta in privinta asta intre catolici si ortodocsi. http://www.crestinul.ro/difcatort.htm Noi spunem ca daca un parinte are un pacat copilul nu se naste cu acel pacat, ci cu urmarile lui. In cazul de fata urmarile pacatului lui Adam au fost pierderea harului, inclinatia mai usoara spre pacat, moartea, etc.
Din catehism: "Ceea ce se poate spune, este ca pacatul acesta pe care-l mostenim din tata in fiu, prin nasterea fireasca, nu ni se socoteste ca pacat al nostru, personal, ci ca o stare pacatoasa, ca o inclinare spre pacat, izvorata din calcarea poruncii dumnezeiesti si care este egala cu pacatul in fata legii lui Dumnezeu."

Care catehism? :39:

De prin lume adunate...
 

De mirare, pe ici pe colo, de folos unele, poate: http://nationalisti.ro/2012/09/11/or...stin-ortodoxa/

Folosirea sexualitatii nu tine deloc de originea firii umane
 

"Inainte de orice altceva, este necesar sa precizam faptul ca folosirea sexualitatii nu tine deloc de originea firii umane si ca aceasta a aparut numai ca urmare a pacatului protoparintilor.

Numai dupa ce s-au intors de la Dumnezeu, Adam si Eva s-au dorit si s-au unit trupeste, invata Sfintii Parinti, facand referire la cele spuse in Sfanta Scriptura (cf. Fac. 3, 16; 4, 1). Astfel, Sfantul loan Damaschin precizeaza: "Fecioria este de la inceput si dintru inceput a fost sadita in firea oamenilor (...) in Rai domnea fecioria (...) Cand prin calcarea poruncii a intrat moartea in lume, atunci a cunoscut Adam pe Eva, femeia lui, si a zamislit si a nascut". La fel spune si Sfantul loan Gura de Aur: "Dupa calcarea poruncii, dupa scoaterea din Rai, atunci a luat inceput unirea trupeasca dintre Adam si Eva. Inainte de calcarea poruncii duceau viata ingereasca (...) Deci, la inceput si dintru inceput a stapanit fecioria".

In starea care a urmat caderii originare, pentru oameni fecioria ramane norma desavarsirii. Totusi, pentru faptul ca permit perpetuarea neamului omenesc in aceasta noua stare in care se afla, perpetuare care este binecuvantata de Dumnezeu (cf. Fac. 9, 7), relatiile trupesti in cadrul casatoriei nu sunt in nici un fel condamnabile, si Sfintii Parinti, urmand exemplul Domnului Iisus Hristos, Care a binecuvantat prin prezenta Sa nunta din Cana, ca si invatatura Apostolului (Evr. 13, 4; l Cor. 7, 28), ii recunosc acesteia deplina indreptatire si vorbesc chiar despre valoarea ei, socotind ca si ea este chemata la sfintirea de care sunt vrednice toate celelalte functiuni ale existentei omenesti.

In cadrul casatoriei, patima desfranarii nu consta, deci, in folosirea functiei sexuale, ci in folosirea ei in mod necumpatat. Notiunea de necumpatare, pe care o intalnim adesea la Sfintii Parinti, nu are un inteles cantitativ, ci unul calitativ; ea inseamna aici, ca si in alte cazuri, o rea folosire a acestei functii, o pervertire a ei, o folosire contrara scopului ei firesc si deci contra naturii si anormala sau, altfel spus, patologica. Astfel, Sfantul Maxim Marturisitorul se exprima foarte precis, vorbind despre aceasta patima si despre alte patimi: "Nimic nu este rau din cele ce sunt, decat reaua intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti". Sfantul Isaac Sirul, atunci cand vorbeste despre patima desfranarii, ne pune in fata unei perspective asemanatoare, subliniind de aceea responsabilitatea pe care o are omul in dominarea miscarilor firesti: "Cand cineva e starnit (...) de pofta, nu-l sileste puterea naturala sa iasa din hotarul firii si sa ajunga in afara de cele datorate, ci adaosul pe care il facem firii prin prilejurile primite prin vointa. Caci Dumnezeu, toate cate le-a facut, le-a facut bune si cu masura. Si cat timp se pazeste masura cumpenei firesti si drepte a pornirilor din noi, miscarile firesti nu ne pot sili sa iesim de pe calea cuvenita. Si trupul se misca numai in miscarile bine oranduite".


http://www.crestinortodox.ro/editori...rea-70065.html

Nu tine de origine, da, de acord. Originea omului o stim / o credem / o marturisim: e Lucrarea directa a Domnului, cum am cunoscut cu totii din capitolul "Facerea".
Insa aparitia in viata a fiecaruia dintre noi, acestia care sporovaim aici pe forum, tine de prezentul vietii oamenilor pe lumea asta, precum si de viitorul vietii oamenilor: se face prin actul sexual, din voia/binecuvantarea sau pogoramantul Domnului.

Oare cum se nasc oamenii pe lumea asta cu 7 miliarde de bipezi?
Din Cuvantul Domnului in Zilele Facerii sau, de fapt, din sexul barbatului cu femeia (ingaduit prin Marele si Nesfarsitul Pogoramant, respectiv din actul binecuvantat de Domnul prin Sfanta Taina a Cununiei)?

Suntem Adam si Eva sau suntem, de fapt, urmasii lor?
Iar daca suntem DE FAPT urmasii lor, veniti din Dumnezeu prin actul sexual al barbatului cu femeia, ce tot vorbim aici?


Ne masturbam cumva pseudo-duhovniceasca-fire?
(Mai bine ne-am ocupa de bietele noastre neveste, batute mar cu parul mitocaniei noastre imbecile, lipsite de orice urma de pricepere si tandrete, in numele asazisului crestinism, mereu batjocorit de impostori, rusine spoitorilor de cele sfinte!...)

Iertare . . .
 

Jean-Claude Larchet este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai importanti teologi ortodocsi contemporani. Nascut in 1949, profesorul francez Jean-Claude Larchet este doctor atat in Filosofie (1987) cat si in Teologie (1994).

Asa e!
Adevarat, slava lui Dumnezeu ca ni l-a dat pe Larchet, inclusiv in traducere!

Eu si Pelerinul l-am anuntat primii pe forum, cu toata dragostea pe care o avem noi prin Mila Domnului pentru fratii de credinta.

Ai uitat cumva??????

Deci: ce ai nou de spus?
(Mai bine taci, de te smeresti real. Si lucreaza cu mult folos, cu harul lui Dumnezeu. AMIN+)