|
[COLOR=green]Cu click aici[/COLOR]
http://www.rft.forter.ro/13_arhiva/pdf/2008-2.pdf [COLOR=green] [/COLOR] [COLOR=green]se deschide exact la prezentare si copertă, pag 108. [/COLOR] [COLOR=green]Cu click aici[/COLOR] http://www.rft.forter.ro/13_arhiva/pdf/2008-2.pdf [COLOR=green]se deschide exact la povestirea "Frumoasele...", pag 94.[/COLOR] |
Citat:
|
[COLOR=purple][SIZE=+2]Nichifor Crainic[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple][SIZE=+1]Vecernie[/SIZE][/COLOR] Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic. L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept Cu sfinti intre stergare de galben borangic Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept. Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean De dincolo de lume te-ndeamna să renunti O taina fără de moarte la veacul pamantean. Vom asculta din strana vecernia-n sobor Când intra-n schit odata cu pasul serii lent In murmure ca zvonul albinelor în zbor Naluci calatorite din Vechiul Testament. Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei Vor ingina soborul prin geamurile mici. Eu recita-voi psalmul sublim 103, Iar tu Lumina lina m-as bucura să zici. Când, la sfarsitul slujbei, vom saruta sfios Argintul sfintei scoarte de Evangheliar, Ne va parea o clipa ca ne-a zarit Hristos, Miscand încet perdeaua intrarii în altar. |
Doamne,nu stiu ce sa cer de la Tine...
Doamne, nu știu ca să cer de la Tine
Tu singur știi ce-mi trebuie. Tu mă iubești mai mult decât mă pot iubi eu. Dă-mi să-mi văd nevoile mele care sunt ascunse de mine. Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere, numai să stau în fața Ta, Inima mea îți este deschisă. Pun toată nădejdea mea spre Tine. Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le știu, vezi și fă cu mine după mila Ta. Zdrobește-mă și mă vindecă. Lovește-mă și mă vindecă. Mă cuceresc și tac înaintea voii Tale celei sfinte prin judecățile Tale cele nepătrunse de mine. Mă duc pe mine spre jertfă Ție. N-am dorință afară de a împlini voia Ta. Învață-mă să mă rog, Însuși Te roagă întru mine. Amin. http://poezie-crestina.trei.ro/?p=669 |
în crinii albi...
1 atașament(e)
În crinii albi îți văd neprihanirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus. În lacrima tăcută văd iubirea Și-n ochi duioși îți tremură privirea De Maică sfântă-a Domnului Iisus. Îți pleci ușor privirea-ncețoșată, Iar inima-ți tresaltă de uimire... Un înger ți se-nchină de îndată, Tu tremuri tot ca trestia înaltă, Și-n piept se-adună valuri de iubire. Nu îndrăznești să-ți mai rostești suspinul, Te farmecă prezența îngerească. De dincolo de nori tu vezi seninul Și știi c-acesta ți-e acum destinul Să lași sfios ca Fiul să se nască. Nu poți altfel că tu ai fost aleasă Și vrei ca roabă-a Cerului să fii! ...Îți știi podoaba sfântă de mireasă Și inima și dorul nu te lasă Că știi c-aceasta-i pentru veșnicii... Și te supui cu-atâta frumusețe Dorind a lumii dulce mântuire. Iar sufletul tânjește să-L răsfețe Și să-I șoptească sfintele povețe Celui venit de Sus doar din iubire. Dorim și noi s-avem neprihănirea De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri. Mereu la El să ne-ațintim privirea, Să învățăm ce dulce e jetfirea Când cu Hristos trăim curat de-a pururi. |
Muguraș de floare
3 atașament(e)
E zvon de primăvară în tot albastrul zării,
Narcisa înflorește la tâmpla așteptării, Cald, albul de miresme îmi înfășoară dorul Ca tânăra mămică ce-mbrățișează-odorul. Se pregătesc petale să-nfeșe copilașul Venit ca dar din ceruri, zâmbind ca îngerașul... Când razele de soare dezmiardă ochișorii, Trei lacrimi de mămică sărută obrăjorii. Privesc cu drag minunea ce-n brațe se frământă, Un zâmbet mă surprinde și inima îmi cântă, Se naște-n mine dorul de-o largă-mbrățișare, Dar brațe de mămică fac taina mult mai mare. Un gângurit de înger și-un plâns ca de vioară Răzbat în largi ecouri ce inima-nfioară... Când mâna-mi tremurândă atinge obrăjorul, Un muguraș de floare alină-ndată dorul. Și bucurii și temeri încep să mă cuprindă, O taină-nrourată vor inima-mi s-aprindă... E lacrima minunii că-s mamă de mămică Și-i taina și fiorul de-a fi din nou bunică... |
[SIZE=5]Nichifor Crainic[/SIZE]
[SIZE=+1]Unde sunt cei care nu mai sunt?[/SIZE] Intrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor Mă doboara nevazute-n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita: Când va cadea Marele-ntuneric, vei vedea. |
[SIZE=4][SIZE=+2]Nichifor Crainic[/SIZE] [/SIZE]
[SIZE=4]Lauda[/SIZE] Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut al vazutelor linii, Mă scalzi si pe mine în unda luminii Un mugur de carne fierbinte. Sunt duh invalit în naluca de huma, Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma, Dar sunt neraspunsa-ntrebare. Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e Oceanul de somn ce icnind fără voie M-a-mpins si pe mine-n miscare? Nici maica nu stie ce tainica norma Imi dete din carnea-i vremelnica forma, Neant inflorit în minune. Căci toate izvoadele umbrelor noastre Roiesc mai presus de arhangheli si astre Din vesnica ta-ntelepciune. In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi Prind coaja de carne din spatiu. Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza; Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza De-adancul luminii nesatiu. De tine mi-e foame, de tine mi-e sete, Fac dara de umbra acestei planete Cu spuma de soare pe creste; Si-n saltul credintei gustând vesnicia, Din pulberea lumii îmi strig bucuria Ca sunt intru Cel care este! Puzderii de stele ascunse-n amiaza, Fapturile-n tine de-a pururi dureaza Si-n spatiu vremelnic colinda. A fi, bucurie eterna si sfanta! O vraja a toata lumina rasfranta De-a gloriei tale oglinda |
au inflorit salcamii
1 atașament(e)
[COLOR=DarkOrange][COLOR=#000000]Au inflorit salcamii in urbea mea natala Priveste-i cum surad in hainele de gala au trupuri arcuite in soarele plapand acum se tot inclina in baterea de vant... in palma ta cea aspra au asternut petale sa-ti mangaie tristetea si visurile pale mirosul sa-ti imbie cu-arome de poveste pierduta in cerdacul ce astazi nu mai este...[/COLOR][/COLOR] |
Citat:
|
O fata mica se inchina
"Fata mica, fata mica
Ce te-nchini ca o bunica, Lung si rar cum se cuvine, Pui plapand de om fricos, Cine te-a invatat pe tine Sa te-nchini asa frumos? Care mana cu pacate, Care degete curate Ti-au prins degetele fine Si ti le-au purtat cu frica Dupa semnele crestine, Fata mica, fata mica? Cine-ntai ti-a pus pe frunte Unghiile cu trei puncte In al Tatalui Sfant nume Si, tinandu-si un suspin, Cine ti le-a-nfipt anume Langa inima...Amin! Fata mica de la scoala Ce te-nchini fara sfiala La Biserica din strada Tu nu faci cum fac, cochete, Doamnele, sa nu se vada, Cruci marunte si discrete Le faci mari, le faci cat tine, Lung si rar cum se cuvine Si din buze misti cu greu Spui ceva si stai in cale... Tare-as vrea sa stiu si eu Ce te rogi acum matale? Ruga ta, prinos de floare, Trece dincolo de soare, Dincolo de Rai, mai sus Pan-la Tronul lui Iisus... Si pe tot intinsul drum Umple cerul de parfum! Fata mica, fata mica Ce te-nchini ca o bunica, Lung si rar cum se cuvine, Pui plapand de om fricos, Cine te-a-nvatat pe tine Sa te-nchini asa frumos? " |
Ne Batem Capul V.Voiculescu
Ne batem capul, sa te dezlegam,
Stransi in soboruri ca la sezatoare Parc-ai fi,Doamne,doar o ghicitoare, In loc sa-ngenunchem sa ne rugam ! Catam poteci in stinci fara de trepte, Ne cataram S-ajungem pan' la tine, Cand tu te afli in tinuturi line Pe drumurile limpezi mari si drepte. |
Eu cand citesc poezii frumoase ma simt cel mai singura
|
Lumina Lina... V.Voiculescu
Lumina lina a Sfintei Marii
Vino-n acest amurg de lume Sa ne scapi de agonicele zvarcoliri; Iata,omul pune la cale anume Spulberul nefericitei tale zidiri. Nu cad astre manioase peste noi, Nu-si varsa oceanele sodomul, Ci in aceasta laica judecata de apoi Pamantul ajuns un biet gunoi Il face praf si puzderie atomul. |
In orice rugaciune V.Voiculescu
In orice rugaciune-i o revolta...
Ce spor cersiti, nemultumite slugi? Neascultate,pumni intorsi spre bolta, Sunt cele mai umile dintre rugi. In psalmii lumii-plangere si sfada Ori vraji de sarpe molcom descantand. Vreau rugaciunea mea ca o balada In drum spre manastirea dintru-n gand. Sta cineva acolo si asteapta. Nu vine nimeni.Urca doar suspin. Toti uneltesc sa-i strambe voia dreapta Un scancet sa darame un destin. Ingenunchez in mine de plecare Pelerinaj spre cel mai bun si sfant. Las lacrimi,zvarl dureri,arunc mustrare- Fara poveri te salti cu alt avant. Si,iata,El deschide slava mare, Intinde bratele :"De cand te-astept" Ah,rugaciunea,pura-ntimplare Uimire-nalta,strangeri dulci la piept. |
Fetita si floricica
"Floricica frumusica,
Cine-ti dete viata oare Si culori stralucitoare? Spune-mi cine te-a facut Cine haina ti-a tesut? Cel ce-ti dete zile tie Tot El imi dadu si mie El e Tataltau si-al meu Si se cheama Dumnezeu" |
Imn de Valeriu Gafencu Sfintul Inchisorilor
Va cheama Domnul Slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii, Fortificati Bserica Crestina Cu pietre vii ,zidite-n temelii Sa creasca-n inimile voastre-nfrante Un om nascut din nou,armonios Pe chipurile voastre sa se-mplante Pecetea Domnului Iisus Hristos. Un clopot miezul noptii bate, Iisus coboara pe pamant, Din piepturile voastre_nsangerate Rasuna imnul Invierii sfant Smulgeti-va din ceata celor rai, Intrati in cinul oastei crestinesti Priviti spre Portile Imparatesti, Caci cei din urma vor fi-vor cei dintai. Veniti crestini,luati Lumina, Cu sufletul senin,purificat, Veniti flamanzi ,gustati din cina, E nunta Fiului de Imparat. |
"As voi din piept sa-mi scot
Inima cu dor cu tot, Si s-o pun in pieptul tau Ca sa simti si tu ce simt si eu!" (Carol Scrob) "Prapastia grozava ca iadu-i de-ntuneric, Te-atrage cand te afli la mergine s-atunci Te-atinge nebunia cu degetu-i isteric, Te-apropii si deodata voiesti sa te arunci..." (Alexandru Macedonski) "Lasa azi, lasa pe maine Ai timp sa te pocaiesti, Esti prea tanar si ai vreme De ce sa te pedepsesti? Doar n-ai sa te faci calugar?! Doar n-ai sa te duci la schit?! Ce atata pocainta? Ce pacat ai savarsit? Haide bre si te petrece Ca Raiul e pe pamant Nu te potrivi la altii Ca doar n-ai sa te faci Sfant! Uite-asa ne amageste Ucigasul de satan Zi de zi ne tot amana Luni intregi si an cu an Celor tineri el le spune: "Ca nu au niciun pacat Stiu ca n-ai pus foc la nimeni! Doar n-ai savarsit omor, Cine ti-a vorbit vreodata Ca esti rau facator? Ce tot post si rugaciune? Nu te vezi cum ai slabit? Daca stai numai in casa Parca esti un osandit!" Deci, sa n-aiba nicio grija Sunt cu sufletul curat. Iar pe cei batrani ii minte Ca nu se pot mantui, Au facut pacate multe Degeaba s-or pocai. Si-asa cand omul moare, Vede tot, dar in zadar Plange si se tanguieste Caci s-a inselat amar Frati crestini, acum e timpul Cat pe lume mai traim Sa ne ingrijim de Suflet Si-n pacat sa nu murim!" (I. Tudosciuc) |
Mulțumim
Citat:
|
Citat:
|
Fragment de sonet
”Cu vocea ei în zdrențe iubirea-ndemn împarte:
Dezmoșteniți de ură, ne scuturăm de moarte.” |
Dor Valeriu Gafencu
Traiesc flamand,traiesc o bucurie
frumoasa ca un crin din paradis. Potirul florii e mereu deschis si-i plin cu lacrimi si cu apa vie. Potirul florii eo-mparatie. Cand raii ma defaima si ma-njura si-n clocot de manie ura-si varsa, potirul lacrimilor se revarsa si-mi primeneste sufletul de zgura. Atunci Iisus de mine mult se-ndura. Sub crucea grea ce ma apasa sanger, cu trupu-ncovoiat de neputinta. Din cand in cand,din cer coboar-un inger si sufletul mi-l umple de credinta. M-apropii tot mai mult de biruinta. Ma ploua-ntaina razele de soare, m-adapa Iisus cu apa vie, Grauntele zvarlit in groapa-nvie, cu viata inbracata-n sarbatoare. Traiesc flamand, traiesc o bucurie. Sub flacara iubirii arzatoare, din zori de zi si pana-n noapte astept. Te chem si noaptea,ghemuit cu capu-n piept: Iisuse,Iisuse ! Incet ma mistui,ca o lumanare. |
Rugaciunea din amurg ,Nichifor Crainic
Ma rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii, Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii, Si dragostea si vrajba le-am impartitcu ei. Pe morti in rugaciunea de seara mi-i culeg. Acestia sunt,Doamne,iar eu printre morminte. Au fost in ei avanturi si-au fost pogoraminte. Putin in fiecare,in toti am fost intrg. De viforele vietii ei sunt acum deserti, Dar dragostea,dar vrajba,din toate ce ramane? Zdrobita rugaciune la mila,Stapane, Sunt si eu printre mortii rugandu-ma sa-i ierti. Si adunandu-mi vii,la mila ta recurg, Cand crugul alb al zilei pamintul incununa: Tu da-le,Doamne,da-le cu toata mana buna Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg. |
Rugaciune pentru pace
Slava Tie,Doamne ,pentru-aceasta noapte.
Somnul meu in unda lunii s-a scaldat, Din abisul pacii visului i-ai dat Deslegari de taineprin naluci de soapte, Slava Tie,Doamne pentru-aceasta noapte ! Semana cu noaptea umilitei nasteri Cand ai rupt pecetea vechiului blestem, Pacea Ta-nsteland-o peste Betleem Si varsand lumina vesnicei cunoasteri Semana cu noaptea umilitei nasteri. Ingerul lasase portile-ntr-o parte, Cantec fara sunet Te slavea-n sobor, Unduiau azurul aripi fara zbor, Cand spre-abisul pacii,nazarit departe, Ingerul lasase portilr-ntr-o parte Doamne,da-mi si mie pacea Ta cereasca, Miezulde tacere al strigatei vieti Care-nflacareaza din fricosi profeti, Maduva ce-mpinge varful sa-nfloreasca, Doamne,da-mi si mie pacea Ta cereasca. Da-mi si mie pacea inimii,Stapane, Flacara ce nu se zbate-o uragan, Sa razbesc razboiul duhului dusman, Caci tarana trece,sufletul ramane, Da-mi si mie pacea inimii,Stapane. Tu racoarea celui ars pe rug,Iisuse Si dulceata celui sfasiat de leu, In arena mortii,Dumnezeul meu, Fii si rasaritul vietii mele-apuse, Tu racoarea celui ars pe rug ,Iisuse. |
mii de scuze poezia Rugaciuna pentru pace e scrisa de Nichifor Crainic
|
Citat:
|
ECLEZIASTUL-versuri-
Savatie Bastovoi "E vreme s-arunci pietre si vreme sa le strangi, E vreme ca sa urli si vreme e sa plangi. E vreme sa iubesti, dar si sa te desparti. E vreme pt. pace si vreme sa te bati. E vreme pt. tot lucrul de sub cer. E vreme sa vorbesti si vreme sa asculti. E vreme sa fii jertfa si vreme e sa lupti. E vreme pt. toate si nu te intrista: Tu hotarasti ce vrei sa faci cu viata ta." |
"Cat e de greu si-anevoios
Drumul din mine inspre tine, Cand pe altarul rece dintre noi Nu-i sacra ardere de sine!" (Ioan Alexandru) |
Ca pe un diamant - V, Voiculescu
Strivit zaceam sub scoarta humii in bezna pururi blestemata Si plin de lut duceam robia in miezul stancilor batrane, Cand mana ta m-a scos de acolo si m-a spalat de orice pata In apele eternitatii ca pe un diamant, Stapane!... Curand apoi chemasi asupra-mi taisul aspru al durerii Si mi-ai cioplit in mii de fete amarnic sufletul din mine Ca pe un diamant, Stapane, ce si-a sporit harul puterii, Caci inmiit va sa rasfranga lumina ce-a cuprins in sine. Ca pe un diamant, Stapane, m-ai pus in crucea stemei tale Si-n aurul iubirii sfinte m-ai ferecat - deasupra urii - Sa licaresc in noaptea vremii, cand stele n-or mai fi pe cale, Ca un surguci al slavei tale pe larga frunte a fapturii! |
Luminatorul (V. Voiculescu)
Am fost ca nerodul din poveste Ce cara soarele cu oborocul In casa-i fara usi, fara ferestre... Si-si blestema intunerecul si nenorocul. Ieseam cu ciubarele mintii, golae, afara, In lumina si para, Si cand mi se parea ca sunt pline, Intram, rasturnandu-le-n mine. Asa ani de-a randul M-am canonit sa car lumina cu gandul... Atunci ai trimis ingerul tau sa-mi arate Izvorul luminii adevarate: El a luat in maini securea durerii Si a izbit fara mila peretii. Au curs caramizi si moloz puzderii, S-a zguduit din temelii cladirea vietii, Au curs lacrimi multe si suspine, Dar prin spartura facuta-n mine, Ca printr-un ochi de geam in zidul greu, Soarele a navalit inlauntrul meu. Si cu el odata, Lumea toata... Ingerul luminator a zburat aiurea, Lasandu-si infipta securea. Cocioaba sufletului de-atuncea insa-i plina De soare, de slava si lumina. |
Sonet CLXXIII - V. Voiculescu
Te mistuie iubirea? Credeai ca-i o papusa, Sa-ti faci un joc cu toane, ca in copilarie, Cand ea-ti cerea o fire de salamandra vie, In tainica-i vapaie sa arzi far-de cenusa. Ea nu sta-n trup: stapana a carnii si a placerii Inflacaratu-i spirit - urgie - le consuma, Isi cata-n noi duh geaman... si de-l imbii cu huma Ramai o biata urna cu zgurile durerii... Te ispiteste jindul sa-mbraci si fericirea Cum pui pentru petreceri o rochie de brocarte? Dar trebuie-nfruntata cu spaima, ca o moarte, Caci ea, ca sa patrunda, iti sparge-alcatuirea, Preface in genune launtrul tau, anume Ca sa-ncapa acolo, cu ea, intreaga lume. Sonet CLXXIV - V. Voiculescu Imi spui zaraf? Schimbi versuri pe-o dragoste de aur? Pentru-ai iubirii tale ducati iti dau sonete? Viclean, iti iau aleanul si dorul amanete, Cu camata inchise-n avarul meu tezaur? De-ai sti! fiece slova ce-ti scriu ti-ar fi mai scumpa Ca mii de nestemate din fruntile regesti; Cutezator scafandru-n oceanele ceresti, Zvarl duhul meu din duhul etern sa ti le rumpa... Si nu ma plang ca poate iubirea ta ma-nsala, Nu cat de-i mincinoasa moneda ce-mi strecori, Ca simt ce grea si seaca imi suna uneori Si nici nu zgarii plumbul sub calpa poleiala, Ci smulg tariei verbul de dincolo de fire Si orice vers ce-ti darui i-un fir de nemurire. Sonetul CCXI - V. Voiculescu Nu mai cunosti aceasta licoare cristalina? E dragostea: strivita in teascul greu de chin, Dintr-un sonet intr-altul am tras-o ca pe-un vin Si vers cu vers, de-a lungul, am limpezit-o, lina. Ca ochiul unui inger ii este acum candoarea; Tumult si spuma, drojdii in drum a lepadat. Din cruda fermentare atat a mai pastrat, Imbatatorul spirit, taria si ardoarea. De oriunde tasneste, o raza sta viata: La piept, strangand cu mila amarul nostru ieri. In tainica-i lucrare iubirea ne invata Ca e si-o fericire urzita din dureri: Potrivnicele-arome zambind, in ea le-mbina... Pocalul sus... si-nchina: iti torn sa bei lumina. |
'Emotie de toamna' & 'Si tot alerg' & 'Cina cea de taina'
Emotie de toamna - poem de Nichita Stanescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori, ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori, ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain, si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci ma apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec in mare. Suier luna si o rasar si o prefac intr-o dragoste mare. ------------------------------------------------------------------------ Si tot alerg - de Adrian Erbiceanu Mi-s drumurile toate o podvoadă, O carte răsfoită înapoi, Un Zig și-un Zag ce-nnoadă și deznoadă Neliniștea trăirilor din noi; Mi-s apele meandre ferecate, Un dans de umbre făr’ așezământ, Arpegii volatile, dispersate De plămădirea primului cuvânt; Mi-s gândurile scame de urzeală, Eșafodaje ce se regăsesc Sub dalta sângerând de osteneală… Și tot alerg, și… nu te mai găsesc… __________________________________________________ ______ Cina cea de taina - de Vasile Voiculescu Bateai domol si norii silnici cerneau zadarnic sa te-ascunda Când ti-am deschis, în noaptea ceea, camara-mi sufletului scunda. De cum intrasi, târând lumina de lunga-Ti haina aninata, Chilerul mi-a parut mai muced, poiata mai întunecata. Dar ridicasi din tinda mâna usor spre-a binecuvânta, Si iata, se bolti tavanul,-naltându-se deasupra Ta. Te-am cunoscut, desi venisesi un tanic oaspe nechemat, Si-am priceput ca Ti-este sete si înca, Doamne, n-ai cinat. "M-am abatut sa fac la tine, de-ngadui, cina cea de taina. Chiverniseste pentru Paste si pune-ti grabnic alta haina, Aduna rudele si sotii cu slugile la sarbatoare, Si toarna apa calda-n vase, sa-i spal frateste pe piciore". "Stapâne, Ti-am raspuns si glasul în gât mi se facuse ghem În tot pamântul n-am pe nimeni sa vie-atuncea când îl chem. Sarac si fara de prieteni ma ocolesc de mult drumetii, Caci n-am nici azima, nici sare pe masa goala a vietii. Priveste, ca-n pustietate-i: Doar eu în fata Ta ma scol Si nu-i o dramura de pâne sa-ti pun 'nainte pe pristol"... ...Atunci spre inima-mi crescuta purtându-Ti slobod bratul drept, Ca dintr-o lacra nencuiata mi-ai scos-o repede din piept, Ai rupt-o, lesne ca pe-o roada ce coapta spânzura de ram, Si n-am simtit nici o durere, asa de bucuros eram. Apoi, frângând-o bucatele, cum nu aveam la cina soti, M-ai dus tacut la o rascruce si-am împartit-o-n zori la toti. |
'Revolta unei maimute' (Fabula moralista)
Revolta unei maimute - (Fabula - AN)
Odata, o maimuta din neamul anecdotic, Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic, A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata! Tot circula o vorba, deloc adevarata, Ca omul ar descinde din buna noastra rasa. Si insasi ideea-aceasta imi pare odioasa! Ati pomenit vreodata divorturi printre noi? Copii lasati pe drumuri, sau strigat de razboi? Cine-a vazut in hoarda la noi bolnavi mintali, Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali, Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie? In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie! Noi n-avem mafii crude in stirpea noastra-aleasa, Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa. Cat am batut eu jungla, scuzati, n-am observat In obstea maimuteasca vreun cocotier privat, Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame Sau omorati in taina de asa zise mame. Nu veti vedea vreodata cat soarele si luna O minte de maimuta dospind in ea minciuna. Chiar dac-as fi silita de vreun laborator, N-as deveni turnator si nici informator. Si iata, inc-un lucru din lumea mea, frumos: La noi nu se intampla razboi religios, Nici sfinte inchizitii, nici libertati in lanturi Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri, Nici ordine mondiala, nici nationalism, Si nici vreo indoiala ce-aduce ateism. E-adevarat ca omul a coborat la noi, Dar nu, fiti rezonabili, N-a coborat DIN noi! (http://www.nistea.com/blog/index.php...at-de-dumnezeu) |
'As vrea sa stii'
As vrea sa stii - poezie de Valeria Pintea
Azi nu-i lumină pe pământ Și nici în ființa mea putere Să sper că ești, să simt că sunt Dorită pentru-o mângâiere. Azi e-ntuneric și e trist Și inima-mi este pustie Și nu mai știu dacă exist, Nu știu ce-a fost și ce-o să fie. Nu sper nimic, nu cred nimic; Credința-i doar în Dumnezeu, Curajul este tot mai mic, Durerile le simt doar eu. Aș vrea să nu știi ce-i durerea, Ce-i zbuciumul și ce-i tristețea Aș vrea ca tu să ai puterea, De a simți ce-i frumusețea. Dar nu a celor trecatoare Și nu a celor ce le simți În clipe pline de-ncântare, Când ești mințit și tu te minți. Aș vrea să știi ce e iubirea Ce-o port în suflet nepătată, Aș vrea să știi ce-i fericirea, Ce-nseamnă dragostea curată. |
Citat:
|
Citat:
P.S Să nu crezi că am început să simpatizez cu ateii(am primit și eu câteva "minunate"mesaje pe privat cu tot felul de aprecieri răutăcioase de la unii dar nu le-am dat atenție ba chiar m-au amuzat). |
ANTIPRIMAVARA-Adrian Paunescu
Ce daca vine primavara? Atâta iarna e în noi, Ca martie se poate duce Cu toti cocorii înapoi. In noi e loc numai de iarna, Vom îngheta sub ultim ger, Orbecaind pe copci de gheata Ca un stingher spre alt stingher. Si vin din patriile calde Cocorii toamnei ce trecu, Si cuiburi si-au facut la stresini, Si lânga mine nu esti tu. Ninsori mai grave decât moartea Au fost si sunt si vor mai fi, La mine-n suflet este vifor Si vin nebuni sa faca schi. Si ninge pâna la prasele Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot, Un dans de oameni de zapada Ce îmbratisarea n-o mai pot. La noi e iarna pe vecie Doi fosti nefericiti amanti Ia-ti înflorirea, primavara Si toti cocorii emigranti. Primavara, care-ai fost Nu veni, n-ai nici un rost Poti sa pleci suntem reci Iarna ni-i pe veci. |
Si de-o fi sa plec
Si de-o fi sa plec Din iures de vieti Tu sa mi te tii Si sa mi te sui Pe carari curate Pe trepte inalte De nimeni aflate. Sa-ti fie in paza Si sa mi te vaza Fiecare raza. Miel ori pitpalac Si orice gandac Sa-ti faca pe plac. De vin valuri sau furtuna, Nu lasa sa te rapuna, Caci Viata lupta este, Tu cu lupta o primeste. Lavinia Hutisoru Dumitriu |
Tudor Arghezi
Psalm
http://www.aboutromania.com/TudorArghezi.gif Ruga mea e fara cuvinte Si cantul, Doamne, mi-e fara glas, Nu-ti cer nimic. Nimic ti-aduc aminte. Din vecinicia ta nu sunt macar un ceas. Nici rugaciunea, poate, nu mi-e rugaciune, Nici omul meu nu-i poate omenesc. Ard catre tine-ncet, ca un taciune, Te caut mut, te-nchipui, te gandesc. Ochiul mi-e viu, puterea mi-e intreaga Si te scrutez prin albul tau vesmant Pentru ca mintea mea sa poata sa-nteleaga Nengenunchiata firii pe pamant. Sageata noptii zilnic varfu-si rupe Si zilnic se-intregeste cu metal. Sufletul meu, deschis ca sapte cupe, Asteapta o ivire din cristal, Pe un stergar cu braie de lumina. Spune tu, Noapte, martor de smarald, In care-anume floare si tulpina Dospeste sucul fructului Sau cald? Gatita masa pentru cina, Ramane pusa de la pranz. Sunt, Doamne, prejmuit ca o gradina, In care paste-un manz. |
Citat:
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 12:32:14. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.