Un articol românesc în presa despre subrezenia teoriei prezentei lui Petru la Roma si a identificarii unor vestigii arheologice ca fiind legate de aceasta prezenta:


[size=3]Unde se afla mormåntul Apostolului Petru: la Roma sau la Ierusalim?[/size]

09.02.2008

Astazi, existenta la Roma a mormåntului si a cåtorva relicve apartinånd Sfåntului Apostol Petru sunt certitudini decretate incontestabile de catre Vatican. O senzationala descoperire arheologica facuta insa la jumatatea secolului trecut pe Muntele Maslinilor din Ierusalim ridica, dupa cum vom vedea, serioase semne de intrebare, cel putin cu privire la locul unde se afla adevaratul mormånt al Apostolului Petru. Volumul in care au fost strånse probele si formulate concluziile cercetarii a trecut, in mod suspect, neobservat si numai tenacitatea unui catolic american pasionat de subiect mai aminteste de tainuita descoperire. Fara a ne exprima in vreun fel parerea, indraznim sa supunem atentiei cititorilor nostri istoria acestei descoperiri care constituie, fara indoiala, poate cea mai mare dilema a lumii catolice.

Pe 23 decembrie 1950, Papa Pius al II-lea anunta la radio descoperirea la Roma a mormantului Sfantului Petru. Opt ani mai tarziu, doi preoti romano-catolici, P.B. Bagatti si J.T. Milik, publicau intr-o editura francisca
na din Ierusalim volumul “Gli Scavi del Dominus Flevit” - Sapaturile de la Dominus Flevit”. Cartea, de altfel, singura, contrazicea categoric anuntul facut de Papa, prin dezvaluirea faptului ca printre mormintele din epoca timpurie a crestinismului descoperite si cercetate de arheologi la “Dominus Flevit”(manastire ridicata pe locul unde Iisus a deplans soarta Orasului Sfant) se afla si mormantul Apostolului Petru. Dovada o constituia inscriptia “Simon Bar Jona”- “Simon Fiul lui Iona”- gasita pe un fragment de osuar, alaturi de osuarele inscriptionate ale Mariei, Martei si al lui Lazar.

Descoperirea a ramas practic necunoscuta, cartea nefiind, in mod suspect, promovata in randul specialistilor.


O investigatie cu multe obstructionari si reticente
In timp ce se afla in Elvetia, F. Paul Peterson, un catolic american, avea sa afle de la un prieten zvonul ca mormantul lui Petru nu se afla la Roma, ci la Ierusalim. Entuziasmat de informatie, a inceput o ampla investigatie pe cont propriu, care avea sa-i aduca dupa ceva vreme satisfactia confirmarii, nu foarte usoare, a zvonului. Ancheta a publicat-o in 1960, in SUA, sub titlul “Mormantul Sfantului Petru descoperit recent in Ierusalim”.

Peterson si-a inceput investigatia la Ierusalim, unde a stat de vorba cu mai multi preoti franciscani, cu un profesor arheolog de la Universitatea Yale, specialist in cercetari orientale, cu Milik, unul dintre autorii volumului mentionat mai sus, a facut inregistrari audio cu declaratiile unor martori, a fotografiat locul descoperirii si celebra inscriptie etc. In cele din urma, chiar daca s-a lovit de multe reticente si obstructionari, a reusit sa confirme informatia.

Papa Pius al XII-lea: «Pastreaza tacerea asupra acestui lucru»
In lucrarea sa apar cateva date inedite legate de aceasta senzationala descoperire. In primul rand, faptul ca publicului nu i s-a spus nimic niciodata despre artefactele gasite la “Dominus Flevit”, ele aflan-du-se dosite la vremea respectiva intr-un muzeu din Ierusalim. Apoi ca, dupa aparitia unui articol pe aceasta tema semnat de el, nimeni nu a mai fost lasat sa vada locul unde apostolul ar fi fost ingropat. El mai relateaza ca un preot franciscan de la Bethleem i-a marturisit in mod confidential ca preotul Bagatti i-ar fi aratat dovada Papei Pius al XII-lea, iar acesta i-ar fi raspuns, desi se convinsese de autenticitatea dovezii: “Va trebui sa facem cateva schimbari, dar, la momentul actual, pastreaza tacerea asupra acestui lucru.”


Osemintele apostolului, asezate in osuar dupa obiceiul roman
F. Paul Peterson reda in cartea sa povestea acestei descoperiri, din care retinem faptul ca totul a pornit de la niste sapaturi intamplatoare facute in situl arheologic in 1953 de catre un calugar franciscan. Excavatiile ulteriore au scos la iveala un intreg cimitir paleocrestin, fara nici un obiect care sa fi apartinut evreilor, arabilor sau paganilor.Osemintele despre care se presupune ca ar fi apartinut Sfantului Petru au fost gasite intr-un osuar din piatra, puse acolo la aproximativ zece ani dupa trecerea lui la Domnul, dupa cum era obiceiul la romani. Adica, dupa un timp, oasele celui decedat erau scoase, puse intr-un fel de cutie, cu numele celui mort, asezata alaturi de alte osuare intr-o groapa, pentru a face loc altor morti.

Potrivit specialistilor consultati de Peterson, in mod indubitabil, inscriptiile descoperite sunt crestine, inclusiv cea referitoare la Petru, evident, sunt autentice si dateaza din perioada distrugerii Ierusalimului de catre Titus, in anul 70. Ele nu aveau cum sa provina dintr-o epoca anterioara venirii lui Iisus.

Peterson concluzioneaza, printre altele, ca descoperirea este extrem de stanjenitoare, intrucat submineaza chiar fundamentele Bisericii Catolice. De vreme ce Petru nu a trait la Roma si nu a fost martirizat si ingropat acolo, el nu a fost nici primul papa.

Acuzatii si argumente. A fost, intr-adevar,Apostolul Petru in misiune la Roma?

Mai multe argumente par a acredita ipoteza celor doi preoti romano-catolici P.B. Bagatti si J.I. Milik referitor la existenta mormantului Apostolului Petru la Ierusalim, nicidecum la Roma, iar investigatia lui F. Paul Peterson intareste aceasta ipoteza.

In primul rand, conform informatiilor vremii, osemintele gasite sub bazilica din Roma apartineau mai multor persoane, de ambele sexe si de varste diferite, chiar si unor animale, ceea ce duce la concluzia ca era vorba despre un cimitir pagan, loc in care nu ar fi putut fi inmormantat Petru.

Pe parcursul desfasurarii sapaturilor arheologice de sub dom nu s-ar fi facut fotografii sau cel putin nu au fost facute publice, iar accesul liber a fost ingradit, dupa ce s-ar fi facut modificari in sit, cum ar fi gruparea tuturor oaselor, unele peste altele, lucru care ar fi dus la ingreunarea identificarii scheletelor. Au fost voci care l-au acuzat pe monseniorul Ludwig Kass, iezuitul care a condus cercetarile, ca ar fi facut vizite pe ascuns in sit si ca ar fi efectuat modificari importante.

In al doilea rand, asa cum reiese din Faptele Apostolilor, Petru a predicat evreilor din Cezareea si Palestina. La putin timp dupa aceea a fost arestat de Irod, dar a fost eliberat de inger. Din 46 pana in 52 a stat la Ierusalim, iar Pavel, convertit in anul 34, ne spune ca la trei ani dupa aceasta, adica in 37, s-a dus la Ierusalim sa-l vada pe Petru, iar in anul 51, adica 14 ani mai tarziu, a repetat calatoria in acelasi scop.

Unii au afirmat ca sub numele de “Simon Bar Jonah” ar fi fost altcineva, vreo ruda, dar si acest argument cade, de vreme ce Petru a murit in jurul anului 62, cand avea, se pare, 82 de ani. Ori in anul 70, Ierusalimul era distrus de Titus. De la moartea lui Petru pana la distrugerea Orasului Sfant trecusera opt ani, inscriptia respectiva fiind imposibil sa apara cu referire la o ruda dintr-o generatie de dupa Petru, deoarece obiceiul atribuirii aceluiasi nume altei persoane se facea dupa mult mai multi ani. Cum cimitirul de la “Dominus Flevit” este in intregime crestin, nu se poate vorbi nici de rude dinainte, pentru ca acesta a fost infiintat, evident, doar dupa venirea lui Iisus.

La acestea se adauga si faptul ca, desi Sfantul Pavel trimite salutari la 28 de persoane din Biserica Romei, Petru nu este amintit, Iar in epistola adresata lui Timotei spune ca “numai Luca este cu mine”. Nici in epistolele catre Efeseni, Filipeni, Coloseni si Timotei, pe care Pavel le-a scris din Roma, Petru nu este mentionat ca fiind acolo. Mai mult, nicaieri in Noul Testament nu apare vreo marturie ca Petru ar fi fost la Roma, mai ales ca unele carti au fost scrise dupa moartea sa. Pana in anul 58, cand Pavel trimite romanilor epistola sa, Petru nu a predicat la Roma, dupa cum rezulta din Romani 15, 19-20, unde Pavel spune ca “a revenit sa binevesteasca acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zideasca pe temelie straina”, ceea ce inseamna ca nimeni, nu numai Petru, nu predicase acolo.

Opinia criticilor primatului petrin.Primul episcop al Romei a fost Linus, fiul Claudiei
Dupa unii critici ai primatului petrin invocat de Biserica Romano-Catolica, prezenta Sfantului Petru la Roma este de ordin legendar. In opinia lor, totul a pornit de la rastalmacirea scrisorii adresate de Clement corintenilor, in care acesta vorbeste despre raul care vine din invidie si da exemple din Vechiul Testament, referindu-se apoi la cei doi apostoli, Petru si Pavel, care fusesera victime ale invidiei persecutorilor lor, desi nu spune nimic si nici nu lasa sa se inteleaga ca ei ar fi fost martirizati la Roma. Simpla alaturare a celor doi i-ar fi facut pe corinteni sa traga concluzia ca au fost martirizati in capitala imperiului.

Ei mai sustin ca Petru a fost episcop in Antiohia, neavand cum ocupa in acelasi timp si scaunul Romei. Insusi Apostolul Petru, in Constitutiile Apostolice, marturiseste ca primul episcop al Romei a fost Linus, hirotonit de Pavel, informatie confirmata si de Sfantul Irineu al Smirnei, ucenicul Sfantului Policarp, care spune: “Dupa ce au intemeiat si pus in randuiala Biserica Romei, au numit episcop pe Linus”, fiul Claudiei. Acelasi Linus este amintit si de Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Timotei, iar dupa moartea lui, cel de-al doilea a fost Clement, “hirotonit de mine, Petru”. Deci, Petru ar fi mers la Roma, dupa apostolul Pavel, nu cu scopul de a pastori, ci doar pentru a hirotoni un nou episcop.

Criticii pomeniti mai sustin ca atunci cand Iisus i-a spus fiului lui Iona ca “tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Iadului nu o vor birui”, ar avea o cu totul alta interpretare:” Zic tie, pe care te-am supranumit Petru, pentru taria credintei tale, ca adevarul pe care l-ai rostit este piatra de temelie a Bisericii si ca inselaciunea nu va birui niciodata”.

Declaratii contradictorii la scurta vreme dupa descoperirile de la Roma
Unul dintre cei mai mari sustinatori ai autenticitatii prezentei osemintelor si implicit mormantului Sfantului Petru la Roma este arheologul prof. Margherita Guarducci, de la Universitatea din Roma (foto), implicata in excavarile de la Vatican inca din prima zi. Ea a descoperit osemintele unui barbat de 60-70 de ani, intr-un loc ascuns, deasupra mormantului Sfantului Petru. Mormantul in sine era gol, sustine ea intr-un articol publicat de UPI pe 10 mai 1967, pentru ca osemintele au fost mutate intr-un loc uscat si protejate de eventualele profanari. In interiorul zidului de deasupra ascunzatorii au fost inscrise cuvintele “Petru se afla aici”, inainte ca mormantul sa fie pecetluit. Putin mai rezervat, monseniorul Joseph Ruysachaert declara cu acelasi prilej ca “sunt prea multe necunoscute. Nu exista o continuitate in a lua urma osemintelor. Lipseste dovada istorica. Pot fi osemintele oricui”.

«Quo vadis Domine?», ultima intalnire a lui Petru cu Iisus
Conform “Legendei Aurea”, de Jacob da Voragine, publicata in secolul al XIII-lea, in timp ce se afla in preajma locului unde astazi se afla Capela “Quo vadis, Domine?” din Roma, Petru l-ar fi vazut ultima data pe Iisus in momentul in care voia sa fuga din oras pentru a scapa de martiriu. Petru l-ar fi intrebat pe Iisus: “Quo vadis Domine?”- “Incotro Te-ndrepti, Doamne?”, la care Iisus i-ar fi raspuns: “Vado Romam venio iterum crucifigi.” Adica “Am venit la Roma spre a fi din nou crucificat”. Rusinat de observatia lui Iisus, Apostolul Petru s-ar fi intors in oras si si-ar fi primit cu bucurie cununa mortii.

Cui apartine scheletul de sub domul San Pietro din Roma?
Astazi este indeobste acceptata informatia ca Petru ar fi ajuns la Roma in jurul anului 57 d.Hr. si ca ar fi devenit seful comunitatii crestine din capitala imperiului, unde l-ar fi intalnit pe Pavel. Informatii legendare spun ca apostolii ar fi cauzat prabusirea si moartea lui Simon Magul, in timpul unui zbor pe care acesta il facea in fata imparatului Nero (54-68 d.Hr.), ceea ce le-ar fi atras arestarea.

Conform altei legende, cei doi apostoli ar fi fost arestati in timpul represiunilor anticrestine declansate de Nero dupa incendierea Romei in anul 64 d.Hr. Apostolii ar fi fost inchisi in Carcera Mamertinica, din Capitoliu si Forumul Roman. Petru ar fi fost condamnat la moarte si executat prin crucificare cu capul in jos, la cererea lui, pentru a se deosebi de modul de rastignire al lui Iisus, in jurul anului 64 d.Hr., pe un teren numit “Agger Vaticano”, fiind apoi ingropat in apropierea Circului lui Caligula si Nero, din afara zidurilor Romei, in cimitirul necropola al celor saraci, de langa sirul de cavouri ale unor cetateni romani mai bogati.

Informatiile diaconului Gaius despre mormåntului lui Petru
Istoricul antic Eusebiu de Cesareea (260-339) a mentionat in scrierile sale relatarile diaconului roman Gaius, de pe la anul 200, care sustinea ca ar fi cunoscut locul unde s-ar fi aflat mormantul lui Petru. Acolo s-ar fi gasit o inscriptie cu numele lui Iisus si al lui Petru. In jurul anului 160, crestinii din Roma ar fi inaltat un prim monument pe acel loc. Pornind de la aceste informatii, imparatul Constantin cel Mare (306-337) a dezgropat presupusul schelet al apostolului, reasezandu-l in acelasi loc, deasupra mormantului ridicand un monument cu o nisa de marmura, numita Tropaion, care se pastreaza si astazi. Pe acest Tropaion se afla o inscriptie prescurtata in limba greaca-“Petr ene” (“Petros enestin”)- adica “Petru se gaseste inauntru”. In anul 324, din ordinul aceluiasi imparat, dealul “Agger Vaticano” a fost nivelat, fiind afectate partile supraterane ale vechiului cimitir, cavourile din vechea necropola care depaseau nivelul 0 al terenului si bazilica dedicata lui Petru, pastrandu-se doar Tropaionul ca axa a altarului.In secolul al XVI-lea, vechea bazilica de pe vremea lui Constantin cel Mare a fost demolata pentru a face loc actualului dom San Pietro.

Autenticitatea osemintelor, pusa la indoiala
In anul 1939, Papa Pius al XII-lea a dispus efectuarea unor sapaturi arheologice sub domul San Pietro din Roma pentru a se verifica daca mormantul si osemintele aflate acolo sunt intr-adevar ale Apostolului Petru. Campania a durat noua ani, din 1940 pana in 1949. Analizele antropologice efectuate asupra scheletului descoperit au indicat lipsa oaselor de la genunchi in jos, ceea ce dupa unii ar fi fost un indiciu ca, intr-adevar, scheletul ar fi apartinut Apostolului Petru, in ipoteza ca acesta ar fi fost crucificat cu picioarele in sus, iar la coborarea de pe cruce picioarele i-ar fi fost retezate de la genunchi. Impotriva acestei ipoteze, insa, stau doua argumente: a) nu au fost gasite urme de strapungere a mainilor cu piroane si b) reconstituirea arata ca nu ar fi vorba despre un batran de 60-70 de ani, cu o statura impunatoare, cum se spune ca ar fi fost Petru.

Craniile lui Petru si Pavel si lanturile de la Ierusalim si Roma
Presupusele cranii ale lui Petru si Pavel au fost duse si pastrate pana astazi intr-o cutie osuar de sub ciboriumul-altar din bazilica “San Giovanni in Laterano”, din Roma. De asemenea, in bazilica San Pietro in Vincoli din Roma se pastreaza sub altar presupusele lanturi cu care ar fi fost legat Petru in inchisoarea din Ierusalim, precum si lanturile din “Carcera Mamertinica”. Lanturile din Ierusalim ar fi fost aduse la Roma de Euxodia, fiica imparatului Theodosius (379-395), sotia co-imparatului Valentianus al II-lea ( 383-392), dupa un pelerinaj la Ierusalim. Lanturile din “Carcera Mamertinica” ar fi fost descoperite la inceputul secolului al II-lea de catre temnicerul roman Quirinus de Neuss.

Simon, zis Chefa, adica Petru, pescarul din Betsaida, apostol al lui Iisus
Sfantul Apostol Petru a fost fiul lui Iona si era pescar din Betsaida, o localitate de pe malul lacului Ghenizaret, frate cu Apostolul Andrei si unul dintre cei mai importanti apostoli ai Mantuitorului Iisus Hristos. Asa cum aflam din Evanghelia lui Marcu, acesta a locuit impreuna cu sotia sa si cu soacra intr-o casa din Capernaum, localitate aflata de asemenea in apropierea aceluiasi lac. Initial, el s-a numit Simon, Iisus insa i-a zis Chefa, care in aramaica inseamna “Piatra”, nume tradus in latina Petrus. El a fost unul dintre intemeietorii primei comunitati crestine de la Ierusalim, impreuna cu alti doi apostoli: Iacob cel Batran si Ioan. Dupa ce regele Aggripa I l-a decapitat pe Iacob cel Batran, Petru a fost arestat in Ierusalim, tinut in lanturi si eliberat miraculos de un inger. El a facut o calatorie misionara in Antiohia (Turcia de astazi), dupa care, pentru o vreme, i s-a pierdut urma.


Dumitru Manolache


http://www.gardianul.ro/2008/02/09/religie-c22/unde_se_afla_morm_ntul_apostolului_petru_la_roma_s au_la_ierusalim_-s108798.html

da
si?

ideea nu este noua
numai ca nu in dovezile arheologice/logice/istorice ale apostolatului si/sau martiriului lui Petru la Roma consta primatul papal

Ba da.

Asa zisul primat roman, în realitate o mica functie onorifica, se baza, în viziunea Parintilor vechi (sec. 3-4) pe calitatea ca capitala imperiala a Romei.

Apoi, cu intensificarea paranoii petrine a episcopilor de Roma, s-a reusit inducerea ideii ca acea functie onorifica se bazeaza pe imaginarul patronaj al Romei de catre Petru.

Daca tu sustii ca Vaticanul a sustinut altceva decât ca primatul papal se bazeaza pe asa-zisul primat petrin, îti recomand sa vizitezi situl Vaticanului sa vezi de câte ori este pomenit Petru într-un aliniat de text.

nu sustin asta
spun doar ca primatul papal, care are la baza primatul petrin - in mod evident - nu se bazeaza pe apostolatul si/sau martiriul lui petru la Roma
ci oriunde altundeva

ssi biserica ortodoxa a avut episcop prima de 130 ...ha ha ce prostii vorbesti ,,,esti chiar orbit de-a binelea de a ta traditie ....fara inceput si fara sfarsit ....si fara iubire ...invrajbitule ....

În primul rând ca nu exista biserica ortodoxa sau de rasarit pâna la schizma din „054.

În al doilea rând în rasarit au aparut primii episcopi, probabilînca din secolul 1. Dar nici unul nu avea rol de patriarh, acest concept a aparut mai târziu.

Sper sa nu-ti fie si iubirea la fel cu nivelul de informare.

:) Dumneata ai auzit de Patriarhi in VT?

trebuie sa fi auzit, ca am auzit shi eu care nu shtiu religie nici cat un pui de naparca... numa ca aia erau vicleni ca sa ispiteasca...

Te4rmenul de patriarh aplicat unora din dreptii VT are alt sens decât cel ecleziastic.

Pe scurt cum contrazice aşa zisul primat papal constituţia Bisericii crezând catolicii că numai un episcop poate să fie predicator universal al Bisericii. Papalitatea se bazează pe aşa zisa tradiţie a sfântului Petru însă problema care apare în sânul Bisericii este aceea că nu doar apostolul Petru era considerat de predicator al Bisericii. Ceilalţi apostoli care au scris şi ne-a rămas, cum sunt Ioan sau Pavel şi ei au fost şi au rămas până în ziua de azi păstori universali ai Bisericii chiar dacă Petru avea o anumită întâietate sau o anumită formă de primat între ceilalţi. Însă primatul apostolului Petru nu implică faptul că învăţătura altor sau celorlalţi apostoli nu ar fi o învăţătură universală a Bisericii şi prin urmare acei apostoli, spre exemplu Ioan sau Pavel, sunt şi ei, nu doar Petru, învăţători universali ai Bisericii. Iar acest lucru se bazează pe faptul că învăţătura creştină este una universală, pentru toţi creştinii adică, şi, în virtutea universalităţii doctrinei sau a propovăduirii inspirată de Sfântul Spirit, înşişi purtătorii acestei doctrine revelate de Sfântul Spirit sunt şi devin pastori universali ai Bisericii. Dovadă este că Biserica lui Christos se bazează, în primul rând, pe un Nou Testament care cuprinde mai multe cărţi scrise, sub inspiraţia Sfântului Spirit, de Ioan, Petru, Pavel, Iuda, Iacob, Matei, Luca, Marcu, pe lângă acestea fiind inclusă şi Epistola către Evrei a cărei paternitate nu este foarte bine definită. Cine îşi poate închipui că Biserica Universală se bazează exlusiv pe cele două epistole care ne-au rămas de la apostolul Petru; după cum bine vedem, scrierile lui Petru sunt, ca să zic aşa, în minoritate raportat la întreg canonul Noului Legământ, şi însuşi faptul că Biserica are un canon în care sunt cuprinse mai multe cărţi inspirate de Sfântul Spirit şi care nu au fost scrise exclusiv de apostolul Petru, ne arată şi ne dovedeşte valoarea universală a învăţăturilor celorlalţi scriitori inspiraţi de Sfântul Spirit, şi în mod implicit, caracterul acelor scriitori de păstori universali ai Bisericii, caracterul de universalitate derivând din caracterul inspirat de Dumnezeu al învăţăturilor cuprinse în scrierile canonice. Prin urmare realitatea ne dovedeşte cu asupra de măsură că primatul Sfântului Petru în cadrul Bisericii primare nu îi exclude pe ceilalţi purtători ai Sfântului Spirit, sub inspiraţia Acestuia, de la caracterul de păstori universali sau dascăli universali ai Bisericii. Universalitatea învăţăturii sau a doctrinei se bazează aşadar pe inspiraţia şi călăuzirea Sfântului Spirit şi în baza acesteia orice apostol, nu doar Petru, este dascăl universal al Bisericii.

Tot aşa existenţa succesorului sfântului Petru nu implică şi nu înseamnă că alţi episcopi nu sunt sau nu pot fi păstori sau dascăli universali ai Bisericii lui Christos. Având în vedere că universalitatea învăţăturii derivă din inspiraţia sau călăuzirea Sfântului Spirit, orice episcop sau chiar orice sfânt ales de Dumnezeu care grăieşte învăţătură sub inspiraţia sau călăuzirea Sfântului Spirit acţionează pe post de dascăl universal al Bisericii, cu alte cuvinte implicând faptul că, aşa cum Petru deşi întâiul nu era singurul dascăl universal al Bisericii, pentru că Sfântul Spirit nu a fost făgăduit unui singur om, succesorul lui Petru nu este şi nu poate fi singur sau singurul dascăl universal al Bisericii atâta vreme cât există şi alţi episcopi sau sfinţi călăuziţi de Sfântul Spirit la tot adevărul aşa cum a făgăduit Însuşi Christos.

Pe de altă parte, primatul petrin şi mai apoi papal, înţeles în sensul că Petru ar fi fost singura piatră de temelie a Bisericii lui Christos, este infirmat de Apocalipsa 21, 14 unde se vorbeşte foarte clar de cele 12 pietre de temelie ale Noului Ierusalim purtând cele 12 nume ale apostolilor lui Christos. Astfel când se defineşte caracterul apostolic al Bisericii, aşa cum este şi în Crez, acest caracter apostolic sau întemeiere apostolică nu se referă exclusiv la apostolul Petru şi la apostolatul său, ci la întreaga adunare apostolică, la comuniunea apostolică în Sfântul Spirit sub autoritatea dumnezeiască a Capului Bisericii Universale, Iisus Christos, comuniune din care şi Petru, ca întâi, făcea parte.

Ce mi se pare mie criticabil în dogmele romano-catolice este această viziune asupra Sfântului Apostol Petru de şef suprem în materie de credinţă, pentru că papa de la Vatican este considerat succesorul lui Petru, viziune care mi se pare că este în neconformitate cu adevărul, şi spun asta în baza a existenţei multor învăţături ale apostolilor, alţii decât Petru, care au fost păstrate şi respectate cu sfinţenie încă din perioada primară a Bisericii, şi cu privire la care nu avem nici un indiciu că erau predicate şi acceptate exclusiv pe temeiul unei aprobări oficiale date de "stăpânul suprem şi absolut" al apostolilor şi al Bisericii, Sfântul Petru. Nu consider că exista vreun spirit schismatic şi nici nu încurajez schismatismul de Biserică, dar sunt atâtea învăţături de credinţă pe care nu le avem exclusiv de la Petru, iar unele nici măcar nu se află în epistolele rămase de la el, dar care au fost crezute şi acceptate de diferite biserici locale, iar mai apoi de întreaga Biserică în virtutea apostolicităţii lor, şi nu neapărat în virtutea faptului că şi-ar fi dat Petru apostolul aprobarea pentru autoritatea lor în materie de credinţă. În baza acestor consideraţii nu cred că se poate susţine conceptul de supremaţie şi absolutism în materie de credinţă al vreunui episcop, considerând că papa este succesorul lui Petru şi că în general episcopii sunt succesorii apostolilor, pentru că nu cred că Petru avea o astfel de superioritate absolută în materie de credinţă între apostolii lui Christos. Avem destulă învăţătură de credinţă de origine apostolică, cuprinsă mai apoi în canonul sfintelor scripturi ale noului legământ, asupra cărora nu se pretinde de nimeni, de nici un apostol, de nici un evanghelist că şi-ar fi dat Petru aprobarea şi că fără aprobarea lui exclusivă şi explicită nici o carte de învăţături revelate de Dumnezeu nu ar fi putut să apară; ba dimpotrivă lucrurile mi se par exact împotriva a ceea ce cred romano-catolicii, iar dacă ne gândim la Cartea Apocalipsei, care este o Revelaţie dată direct de Dumnezeu apostolului Ioan, fără a îi cere intermedierea şi permisiunea apostolului Petru, lucrurile merg în direcţia pe care eu o cred. Altfel spus, atâta timp cât Petru nu avea vreo autoritate supremă şi absolută în materie de credinţă, aşa cum ne sugerează romano-catolicii în "dogmele" lor că ar fi avut, tot aşa nu cred că succesorul lui, fie el şi papa al Vaticanului, nu are această supremaţie absolută, această autoritate supremă în materie de credinţă în faţa celorlalţi episcopi chiar şi dacă el ar fi sau este primatul sau întâiul în Biserică.