Citat:
În prealabil postat de andreicozia
(Post 213710)
Andrei nu crezi ca cineva s-ar putea folosi de aceasta axioma temeinic INSUSITA, dupa parerea mea extrem de periculoasa, si sa te manipuleze dupa bunul lui plac?
Ceva de genul...aaa, gata l-am agatat de nas, mai ales ca in cultura lui i s-a inoculat sistematic ideea de credinta fara verificari si cercetari.
Iti fac astia citeva scamatorii, invirt din degete, fac citeva scintei, deschid o carte, imi dau ochii peste cap si hopa, gata! al meu esti!.... cum de fapt se si intimpla.
In imperiul minciunii in care am trait DINTOTDEAUNA(nu de ieri de azi), cercetarea minutioasa este paramount!(cum se zice:)
|
Raspunsul meu despre credinta fara dovezi nu se refera la o adoptare de tip
crede si nu cerceta a unei doctrine religioase ci la motivul pentru care Dumnezeu nu face minuni evidente.
În privinta cautarii de a fi în adevar, de a alege cum te raportezi la realitate, ce crezi, cred ca omul trebuie sa aiba atât o dorinta jertfelnica pentru aceasta cât si deschiderea de a accepta ca adevarul se poate afla oriunde.
Daca suntem comozi, daca ne preocupa adevarul doar la nivel intelectual, vom fi înclinati sa respingem învataturile a caror acceptare ar cere sa facem sacrificii în viata noastra.
Iar în privina discernerii unde se afla adevarul cred ca trebuie sa procedam altfel decât prin trecerea în revista a diveselor sisteme religioase (inclusiv a ateismului). O astfel de cercetare ne ia pe noi ca punct de reper, este o miscare circulara, înselatoare si limitata la doctrinele la care noi avem acces.
Pentru a ne fundamenta în adevar trebuie sa ne înaltam mintea la Principiul existentei, la Fiinta absoluta (care teoretic poate fi si materia, cazul ateismului) si nu doar în mod intelectual: trebuie sa asteptam o descoperire de la aceasta Fiinta, în cazul când exista si e capabila de asa ceva.
Un astfel de experiment are puterea de a ne convinge ca ne aflam în adevar si de a desprinde de doctrinele false la care cei mai multi adera datorita culturilor în care s-au nascut, pentru ca Dumnezeu raspunde si lumineaza pe cel care cauta adevarul cu obiectivitate.
Dar în mod curent, un crestin neintoxicat cu blocajul mental al necredintei traieste având constiinta prezentei unui Dumnezeu care coordoneaza totul în lume si în viata sa. Nu sunt necesare framântari existentiale la fiecare pas al vietii noastre iar deciziile de a crede fara dovezi în anumite momente sunt justificate de pariul pascalian. Daca Dumnezeu nu exista, nu avem nici un motiv sa respectam adevarul, dupa cum spunea si Dostoievski: Daca Hristos nu este adevarul, prefer sa fiu cu Hristos decât cu adevarul.
Cautarea de dovezi pentru credinta noastra este o capcana, o pista falsa a cunoasterii fiindca inexistenta unui Dumnezeu ne absolva de datoria morala a cautarii adevarului iar un Dumnezeu (Absolut) impersonal este un nonsens.
