In scoala aceasta pamanteasca nu am fost lasati chiar
de capul nostru. Au fost trimisi oameni speciali ca sa
deschida culoare si carari ce duc spre inaltare spirituala:
Avraam, prorocii, Moise, etc. Cu toate acestea omul se
inglodea tot mai mult in rele, in pacat. Moartea a devenit
inevitabila pentru ca firea noastra a decazut de la firea
normala cu care am fost creati initial. In lipsa duhului
firea nu se poate mentine in parametrii normali. Si atunci
omul, in compensatie, a inceput sa doreasca placeri si
satisfactii usoare, decazand din ce in ce mai mult. Nu
mai gasea, prin propriile puteri cararea cea buna, ci
ratacea si se adancea in nelegiuiri, riscand sa piarda
si chipul lui Dumnezeu din el. Atunci Hristos a venit sa
deschida cale de reintoarcere a omului spre cer. Dar nu
se putea sa mergem cu toate pacatele si patimile noastre,
adunate in mii de ani, in cer unde nu e umbra de pacat.
Cineva trebuia sa le ia asupra-si. Si numai Cel ce ne
iubeste infinit de mult a putut sa faca aceasta jertfa.

De ce nu se putea sa mergem cu toate pacatele si patimile noastre (de fapt ale stramosilor nostri)? Si apoi de 2000 nu s-au acumulat altele?
Ce jertfa? Moartea unui nemuritor?
De ce a venit numai pentru un grup restrins de oameni si, practic, poti numara pe degete oamenii care au fost martori la invierea sa (asta daca ar fi sa dam crezare unor anumite scrieri)? Nu te asteptai la ceva mai maret?

Imparatia cerului e o imparatie sfintita inca de la crearea sa.
Nu exista acolo pacat, patima sau vreo urma de rautate.
Chiar si ingerii care au decazut au fost scosi de acolo.

Da, ai dreptate, dar aceste pacate sunt personale.
Firea bolnava a fost curatata de urmarile pacatelor
stramosilor. Daca nu ni se lua desaga cu pacate din
spate, nu ne puteam ridica spiritual si moral. Si asa
e nevoie de ajutorul Lui Dumnezeu, darmite atunci.
Pacatele de dupa Hristos sunt personale si trebuiesc
sterse in decursul vietii crestinului, tot de catre Hristos,
dar prin intermediul duhovnicului si cainta noastra.

Jerta Mantuitorului a constat in luarea asupra Sa a
TUTUROR pacatelor noastre, El fiind fara de pacat,
inclusiv MOARTEA, ca sa stearga si urmarea pacatului,
adica moartea. Nu e vorba de moartea unui nemuritor,
ci de iubirea si jertfa Celui Atotputernic pentru cei slabi
si pacatosi. Aici nu trebuie sa vezi perfectiunea lucrarii,
ci sublimul ei. Cel Infinit se face mic si sufera IN LOCUL
NOSTRU. Asta e SUBLIMUL. Sa fii cel mai mare si sa vii
cel mai smerit. Sa fii cel mai tare si sa speli picioarele
celor ce se dezic apoi de tine si chiar te vor vinde. Se
spune ca iubirea cea mai mare a celui mai sfant dintre
sfinti fata de Hristos e cu mult mai mica decat iubirea
Lui Hristos fata de cel mai pacatos dintre noi.

Hristos ne-a invatat ca daca vrei sa te inalti trebuie sa
te smeresti. Mandria n-are ce cauta in Imparatia Sa.
El a venit pentru toti, dar a venit la modul cel mai smerit,
nu ca sa ne impresioneze, ci sa fie deschizator de CALE
spre CER pentru reintoarcerea fiilor ratacitori la CASA lor.

Vrei sa iti aduci aminte cine a aruncat in spatele oamenilor pacatul stramosilor? Ni s-a pus desaga in spate ca sa trebuiasca sa vina cineva sa ne-o ia?

Ai dreptate. A fost o exprimare inexacta. Corectez. Noi n-am
primit desaga cu pacatele stramosilor, ci desaga cu urmarile
acelor pacate. Pacatele nu se mostenesc, spune Ortodoxia,
urmarile lor, insa, da. Deci corect este ca nu ne-a pus nimeni
in desaga pacatele, ci prin pacatele inaintasilor firea "normala"
a oamenilor s-a imbolnavit, si fara ajutorul duhului nu se putea
insanatosi. Nimeni nu ne-a imbolnavit, am facut-o noi singuri.
Cand nu te speli pe maini, tu singur te imbolnavesti, nu te
imbolnaveste cineva.

Care e diferenta?

Daca mostenesti pacatul, atunci mostenesti si vina pentru el.
Daca mostenesti urmarile pacatului, esti slabit dar nu vinovat.

De ce ar trebui sa fi slabit? De ce ar trebui sa fiu eu slabit pentru ca stra-stra-stra-bunicul meu a facut nu-stiu-ce nazbitiie care se numea atunci pacat? De ce pentru ca aceasta slabiciune trebuie ca Dzeu sa trimita pe cineva care sa se jertfeasca pentru el, cind putea pur si simplu sa renunte la regula mostenirii urmarilor pacatului?

Orice planta tinuta la intuneric devine tot mai firava si nu
se mai dezvolta firesc. Ea are nevoie de lumina.
Omul departandu-se de lumina Lui Dumnezeu, devine tot
mai fragil spiritual si nu se mai dezvolta la capacitatile cu
care a fost inzestrat. Era nevoie sa coboare LUMINA la
noi, pentru ca noi nu puteam urca la LUMINA.

Care sint acele capacitati cu care a fost inzestrat?
Repet intrebarea: de ce a fost nevoie ca Dzeu sa vina el insusi si sa se jertfeasca pentru a corecta o regula instituita de el insusi. Ce altceva decit simbolism aici? Literal nu are absolut nici un sens.