credinta
 

Am cunoscut, in primii ani de invatamant, intr-un sat iesean, tarani analfabeti care veneau la scoala sa se intereseze de copiii lor. Ii rugam sa semneze anumite documente si puneau amprenta digitala, cu cerneala.
Dar ce lectii de smerenie, de ascultare si de dragoste ne dadeau prin comportamentul lor!

Exact asta am vrut sa spun, ca nu este totul sa alergi spre documentare, credinta se vadeste si prin comportamentul si bunul simt, dar mai ales prin omenia din tine.

"Documentarea"are rolul ei bine stabilit, dar numai cu teorie şi vorbe frumoase , credinţa pare ceva utopic , de neatins .

Din ce spui tu reiese ca nu prea ai incredere in Scriptura. Acolo este scris negru pe alb ce este pacat/uraciune in fata lui Dumnezeu si ce este lucru bun/placut lui Dumnezeu. Deci nu ar trebui sa credem ca pacatul este doar cel inchipuit de o persoana. Nu noi decidem ce e pacat sau nu (ar fi tragic) ci Dumnezeu ne da clar indicatii in Scriptura, tocmai pentru a evita astfel de interpretari.
Ca eu nu pot trai asa incat sa nu fac pacate este altceva. Este foarte greu sa traiesti in lume si sa nu fii pacatos. Dar nu pot spune ca nu stiam ce e pacat si ce nu. Poate mai sunt unele mai ascunse de care nu sunt constient dar in linii mari le cam stiu pe toate si voi raspunde pentru ele. Evident ca aici poti cadea in tot felul de deznadejdi, trebuie sa nu uiti cele trei mari virtuti/porunci: Credinta, Speranta, Iubire. Trebuie sa crezi. Chiar daca mintea ta iti spune ca nu vei reusi sa fii placut lui Dumnezeu, sa speri! Si sa incerci sa iubesti. Cam asta e chintesenta.

P.S. Nu am citit toate posturile, poate cineva a raspuns deja in acelasi sens cu mine. Daca da, atunci e de bine, mai gandeste cineva la fel :)

@Sergiu - eu stiu ce scrie in scripturi cu privire la pacat.
Pe mine ma deruteaza exagerarile oamneilor, ceea ce spun ei de ex. aici pe forum. Inventeaza pacate acolo unde nu sunt de fapt si ajungi chiar sa nu mai stii pana la urma ce sa crezi.
Si ajungi sa te simti vinovat daca n-ai ce spune parintelui.
Eu cred ca este posibil sa fii si fara pacatele prevazute in scriptura, sa fii cuminte, dar in acelasi timp sa faci rele care nu sunt notate ca pacate in scripturi, dar deranjeaza oamenii din jur.
Aici este punctul derutant: rau pentru om contra rau pentru Dumnezeu.

Omul, cat traieste, se poate indrepta. Chiar si in ultima zi a vietii se poate spovedi cu lacrimi si sa ajunga, precum talharul cel bun, in Rai. Inaintea celor asa zisi drepti. Asadar, sa nu ne gandim noi la judecatile lui Dumnezeu, care sunt cu siguranta juste.

@Sophia

Imi place si ma amuza cum capsorul ala al tau nu sta linistit si tot incearca sa sparga seiful intelepciunii inarmat cu o dalta de tamplarie... :11::1::6:

Inteleg ce vrei sa spui. Sunt foarte multe aspecte legate de relatia dintre Dumnezeu si om, ce inseamna pacat, cum vede Dumnezeu ce facem noi intre noi etc. Te inteleg si referitor la acele "influente" umane in tot ce tine de experierea lui Dumnezeu. Ma gandesc ca dat fiind ca omul nu este niciodata maine cum e azi, adica lucrurile evolueaza continuul, la fel evolueaza si perceptia si relatarile lui Dumnezeu. Lucrurile evoluind continuu, nu vei gasi niciodata aceeasi parere despre lucrurile din jur. Pana la urma ce vedem si ce intelegem este o oglinda a ceea ce suntem si experientelor anterioare. Deci intotdeauna va persista intrebarea cat din ce citim la cate un om inaintat este "nucleu" adica Adevar pur si cat este interpretare umana a Adevarului... Aceasta fluienta continua cred ca este special lasata de Dumnezeu sa fie asa! Este probabil o taina pe care noi nu avem cum sa o intelegem. Uneori e util sa mai si accepti ca esti limitat. Se numeste smerenie in fata lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu e bine sa te mai intrebi despre unele si altele...:1:

"Nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare" ( Lc. 8, 17 ) .
Precum şi : "Cât de mare este Dumnezeu , care sunt dimensiunile Lui şi cum este esenţa Lui, unele ca acestea sunt primejdioase pentru cel care întreabă şi necunoscute pentru cel care este întrebat. Tămăduirea amândoura este tăcerea " . ( Sfântul Vasile cel Mare )