Din cate stiu eu, ochiul trebuie sa ne ramana curat, cu alte cuvinte, 1. sa nu ne lasam "furati" de frumusetea celor din jur - femei sau barbati, dupa caz - pentru ca de-aici si pana la a pofti in inima nu mai este decat un pas; si 2. nici nu trebuie sa ne placa in sensul de invidie, masina, casa, gradina etc aproapelui nostru, pentru ca din samanta invidiei se nasc in inima omului gandurile de ucidere care, chiar daca nu vor fi duse la indeplinire, ciobesc integritatea sufletului, murdarindu-l...

Bun si daca nu te uiti la frumusetea altora, cum iti mai gasesti pe cineva sa te casatoresti?? :21: Fiindca totusi, nu stiu daca e cel mai potrivit sa te casatoresti cu cine vezi tu mai urat si neatragator ca sa nu iti ranesti inima cu frumusetea lui/ei. :)

Ce figura esti!...
Da, dar daca cineva e imbracat provocator, isi scoate in evidenta muschii pectorali sau mai stiu eu ce, se fardeaza, se dichiseste ca si cum si-ar adora trupul, atunci asupra acestora nu se cuvine sa insistam cu privirea, pentru ca, prin atitudinea lor generala, intind curse sufletelor noastre...eu asa am inteles...
...daca-i pierzi pe unii ca acestia, chiar n-ai pierdut nimic..

Ochiul vede şi cere ! Normal că un gând nestăpânit , lăsat în voia lui, să te tulbure , să-ţi încolţească alte şi alte gânduri trufaşe ce-ţi rănesc fără sens inima şi-ţi tulbură mintea . Gândul necontrolat , îţi readuce mereu în minte situaţia X , imaginea Y , le amplifică până te duce la făptuirea păcatului în sine, mai ales în cele ce au legătură directă sau indirectă cu desfrânarea. Gelozia este iar rezultatul gândului ce răneşte voit inima , zminteşte mintea , cu imaginea închipuită a unei frumuseţi închipuite . Iată cum un simplu gând , dezvoltă scenarii diabolice , ce duc la violuri, crime, familii dezmembrate, sinucideri , etc.

Poruncile divine ne asigură adevărata libertate
 

Prin botez, creştinul dobândeşte libertate faţă de păcat, iar această libertate se păstrează prin respectarea poruncilor lui Dumneze . Am discutat despre acest aspect la topicul de specialitate :"Botezul" şi la "Biserica Ortodoxă în general", prin subtopicele deschise în ultimii ani acolo. Acum doresc a reaminti pe baza celor citite din Sfinţii Părinţi , despre cele trei categorii de credincioşi , ce sunt clasificaţi din punctul de vedere al maturizării duhovniceşti , respectiv: robii , năimiţii şi fiii, sau cei liberi. În categoria robilor, se încadrează credincioşii care respectă poruncile divine, de frica de a nu fi pedepsiţi de Dumnezeu. Dar aşa cum ne spun Sfinţii Părinţi , adevărata friä a creştinului trebuie să fie lipsa comuniunii cu Dumnezeu. În acest sens , Sfântul Ioan Gură de Aur învăţa că " cel ce are simţire şi minte , deja a răbdat ghena când se desparte de Dumnezeu, fiindcă starea dinaintea lui Dumnezeu este mai înfricoşătoare decât pedeapsa. Suntem vrednici de ghenă , fiindcă ne temem de ghenă mai mult decât Hristos. . . Pentru că de L-am iubi pe Hristos , asa cum se cuvine să Îl iubim, am cunoaşte că şederea la judecată dinaintea Celui pe care Îl iubim este mai înfricoşătoare decât gheena. Dar fiindcă nu Îl iubim , nu cunoaştem mărimea chinului acestuia". Cei care respectă poruncile lui Dumnezeu , pentru a fi răsplătiţi, sunt consideraţi asemenea slujitorilor năimiţi, consideră Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dar şi această categorie nu dovedeşte suficientă maturizare duhovnicească. Năimiţii , asemenea robilor, se mişcă la nivelul legii şi nu simt libertatea harului. Virtutea lor nu este dezinteresată şi iubirea lui Dumnezeu nu le-a cuprins viaţa , aşa cum ne arată şi Cuviosul Ioan Sinaitul , care ne mai îndeamnă "Să ne sârguim a învăţa cele dumnezeieşti mai degrabă prin sudoare şi prin osteneală, şi nu prin cuvântul simplu", pentru că până la urma urmei pentru dobândirea mântuirii , nu este suficient să cunoaştem poruncile divine, ci este nevoie şi de aplicarea lor în practica de zi cu zi.

Spunea un parinte: "Biserica este fara de pacat, dar nu va fi niciodata fara pacatosi." Libertatea fata de pacat a avut-o deplin numai Domnul Hristos si de aceea numai in unire cu El, nazuim si noi catre ea. Dar tot pacatosi suntem.

Sfintii chiar daca ajung la a nu mai savarsi sau gandi multe pacate, au totusi constiinta pacatului. Si o au, pana in clipa mortii, intr-un grad infinit mai mare decat noi.

Oricum, datori suntem, ca in aceasta lupta cu pacatul sa folosim "armele Bisericii": Botezul, Spovedania, Maslul, Sfanta Euharistie, rugaciunea, pocainta si marturisirea gandurilor etc. Daca le avem pe acestea, luptam alaturi de Hristos. Chiar daca moartea nu ne va gasi biruitori, important este sa ne gaseasca luptand. Nu trebuie sa renuntam la a mai lupta, inainte de vreme, sau sa ne lasam invinsi.

Toader Hordrag, un taran din Plopenii Mici - Botosani, povestea ca «Omul pune pe cal mai intai poclada, apoi seaua; strange bine tofturul, ii aseaza in gura zabala de la frau, pune piciorul in scara si apoi ii sare in spate. Tot asa pune si dracul stapanire pe om, cu incetul: mai intai ii arunca o pofta mai mica, apoi altele, din ce in ce mai mari si mai vinovate. Si dupa ce ti-a sarit in spate si te hatuieste bine, mai fa tu, omule, ceva ca sa scapi de necurat sau mai zi daca ai ce zice».

Rugăciunea principală armă împotriva păcatului
 

Când ne rugăm , ne izbăvim sufletul de răutăţi ,iar lenevirea de la rugăciune face locaş diavolilor în noi. Cel ce se aşează la rugăciune pune capăt păcatului,iar cel cd pune capăt rugăciunii începe a păcătui. Am discutat pe topicul dedicat rugăciunii despre importanţa deosebită ce o are rugăciunea sinceră , rugăciunea continuă. Spunea un Sfânt Părinte că omul lui Dumnezeu trebuie să fie omul rugăciunii, şi numai omul rugăciunii poate fi omul lui Dumnezeu, şi aşa este,iar în omul lui Dumnezeu nu are cum să zăbovească PACATUL.

Avertizare
 

Sfântul Ioan Teologul ne avertizează: "Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit , îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi " ( I Ioan 1, 8-10 ). Despre păcatele făcute cu voia, el spune următoarele : "Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte ; oricine păcătuieşte nu L-a cunoscut. Copii , nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, precum Acela drept este. Cine săvârşeşte păcatul este de la diavol, pentru că de la început diavolul păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului. Orcine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta ; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului " ( I Ioan 3,6-10 ) .

Cand omul pacatuieste rupe legatura cu Dumnezeu !
 

Cand omul pacatuieste , rupe legatura cu Dumnezeu cel Unul sfant , pentru-ca pacatul se opune sfinteniei si atunci cand noi pacatuim incalcam voia lui Dumnezeu ne rupem din comuniunea de iubire cu Dumnezeu si , prin neascultare , prin nesocotire a bunatatii lui Dumnezeu si adesea prin uitare , prin neglijenta , prin nebagare de seama .