N-am astfel de drepturi pe forum. Nu pot reedita un mesaj mai vechi.
Da' nu-ţi fă probleme şi griji deşarte, griji gramaticale exagerate. Se înţelege că n-ai fost atent şi ai crezut că e vorba de o sticlă, pe care ai luat-o şi ai băut-o deşi nu ţi-a dat-o nimeni.

''Să nu iei, în deşert, numele Domnului!''.. ca să-L bei ca pe o ''tărie'' ci dacă ajungi în deşert atunci cere şi dacă-ţi va da şi ţie Cineva de băut Cuvîntul abea atunci să-L iei fiindcă ştie Dumnezeu că îţi e tare sete... de apa Vieţii.

1. nu, nu sunt 100% pro consumului de alcool. Asta ar insemna sa fiu ok si cu ideea de alcolism.
2. Da, consum moderat e ok.
3. Cred ca limita difera de la om la om. Medicii spun ca un pahar de vin sau o bere ( de 0,33 sau 0,5, nu de 2 litri) poate face chiar bine. Insacand ajungi la betii, deja clar se incalca limita, fie a te imbeti de la 2 beri sau 1 pahar de vin. Daca vezi ca dupa un pahar de vin te imbeti, clar ti-ai depasit limita; asta inseamna ca data viitoare bei doar jumatate de pahar (dupa logica mea), daca nu vrei sa o dai in alcoolism.
4. Pot sa spun ca m-am imbatat de 3 ori (deh, teribilismul varstei, aveam 17, respectiv 18 ani). Insa am vazut acasa om alcoolic si nu e deloc placut sa asisti la crize de betie, scandaluri, urlete, cuvinte jignitoare si altele doar pt ca betivului i se pare ca ...ceva, doar pt ca el are chef de cearta de la alcool. Nu e delo placut.

Evident- asa este!

Intradevar, cu totii suntem oameni, si a servi o bere cu prietenii sau un pahar de vin la o petrecere/nunta, etc, cred ca suntem de acord cu totii ca nu este un lucru rau.

Insa a te imbata, a-ti pierde controlul, a provoca scandal, etc, este un lucru rau.

Cred ca fiecare om stie sau ar trebui sa stie care este limita lui, si când trebuie sa se opreasca in aceasta privinta.

Despre dramele si tragediile provocate de consumul exagerat de alcool nu cred ca are rost sa discutam- sunt destul de cunoscute.

E important sa identifici cauza. Eu pana la varsta de 22 de ani nu am baut. Iar apoi am inceput. Putin cate putin. La inceput dupa 4 beri eram crita, pt ca nu eram obisnuit. Cu toate astea, nu m-am oprit. Si uite asa, dupa 1 an de zile, incepeam sa beau cu un amic pe la 3 dupa-amiaza si ne opream undeva pe la 5 dimineata. Am reusit sa tin numarul pana la a 15-a bere, dupa care am pierdut sirul. Plus ca fumam f mult, atat de mult incat simteam ca nu mai am spatiu in plamani in care sa trag orice; dar continuam. A 2-a zi eram rupt, insa nu aveam de gand sa ma las. Si incetul cu incetul am trecut la 2-3 beri baute singur in fiecare zi, iar apoi am mers mai departe la nopti petrecute una dupa alta singur, prin baruri, cu berea langa mine. Stiam ca nu e bine ce fac. Dar nu voiam sa ma opresc. Pana cand am ajuns intr-un punct critic in care lucrurile au luat-o razna de tot, nu reuseam sa mai inteleg nimic din ce se intampla in jurul meu, imi doream sa fiu mereu beat doar ca sa nu ma mai gandesc la problemele mele. Apoi am inceput sa fac psihoterapie si mi-am dat seama, incet-incet, ca ma razbunam pe mine, pe boala mea, epilepsia. Dupa vreo 2 ani de zile de lupta continuua, acum sunt ok. Si partea cea mai interesanta este ca dupa ce m-am operat pe creier pt a scoate focarul epileptic (moment din care crizele au disparut), nu am mai pus in gura picatura de alcool. Si nici macar o tigara. A fost mai usor decat as fi putut sa cred. O singura data eram la o intalnire cu niste amici si am baut 1 o bere, si am inceput sa simt ca pierd controlul, lucru care mi-a displacut. Voiam sa fiu treaz. Vreau sa fiu treaz, pt ca asa vad cel mai clar si rational realitatea si viata in sine. Inca muncesc si ma straduiesc sa mentin starea de normal, pt ca, sincer iti spun, e mult mai bine sa fii intr-o stare de calm, de liniste, cu o carte langa tine sau cu gandul la Dumnezeu, decat intr-un bar cu berea si jagerul, urland si incercand sa fugi de propriii monstri ce te urmaresc.

Eu imi doresc sa-ti gasesti drumul cel bun si sa ramai pe el.

Numai bine!

Felicitari, frate! Domnul fie laudat!
Si mii de multumiri pentru marturisire...:)