In privinta situatiei evreilor.
Ca orice alt popor, si poporul evreu are tot dreptul sa aibă statul sau national. Cei care au luptat pentru creerea statului Israel au facut un lucru bun.
Ca orice alt popor, si poporul evreu are calitati si defecte- nici un popor nu poate pretinde ca ar fi superior altui popor.

Pe de alta parte, la fel de adevarat este ca, in ziua de azi, multi din cei care formeaza oculta mondiala si care practic iau deciziile cu cel mai mare impact pe plan mondial (in special in domeniul economic si financiar), sunt de nationalitate evrei.
Ori nicioadata nu pot fi de acord cu ideea unui guvern mondial, cu globalizarea si cu disparitia natiunilor, popoarelor si statelor nationale.
Astazi din pacate se urmareste (de catre oculta mondiala, formata in cea mai mare parte din evrei) creerea unei dictaturi mondiale.
Pretentiile unor evrei si rabini, prin care chipurile poporul evreu ar fi un popor ales sau superior altor popoare, mi se pare complet absurda si ridicola.

Respect dreptul poporului evreu la existenta si dezvoltare, in cadrul statului sau national (Israel), insa nu pot fi de acord cu dorinta unor evrei de a controla lumea si alte popoare.

In privinta holocaustului din timpul celui de-al doilea razboi mondial, trebuie spus clar ca acesta (definit ca o politica constanta de distrugere si eliminare fizica a evreilor ca popor) a avut loc numai in Germania nazista si Ungaria hortista , si in teritoriile aflate sub ocupatia nemijlocita a acestor state.
In teritoriul romanesc, aflat sub controlul si autoritatea guvernului condus de maresalul Ion Antonescu, NU a existat holocaust! Desi s-au luat unele masuri impotriva evreilor, nicioadata Ion Antonescu si guvernul condus de el, nu si-au propus distrugerea si eliminarea fzica evreilor ,ca popor si rasa.

Si revenind la subiectul topicului. Din pacate acest caz a familiei Bodnariu nu este singular, si multe alte familii aratand masurile abuzive ale asa-zisei protectii a copilului din Norvegia.

Daca era un caz izolat, atunci am fi putut spune ca poate era o eroare a sistemului norvegian. Insa fiind atatea cazuri, este evident ca vorbim de o politica constanta in aceasta directie, nu de un incident izolat.

Apoi acuzatiile aduse (cel putin cele prezentate public) de catre sistemul norvegian familiei Bodnariu sunt cu totul nefondate, si in orice caz nu pot constitui un motiv serios si credibil, pentru a fi luati copii din familia Bodnariu.

-Faptul ca parintii le-au mai dat copiilor o palma la fund sau un tras de urechi , este ceva absolut normal - sunt cazuri când copilul trebuie sa stie ce are voie sa faca si ce nu.

-Acuzatia de indoctrinare religioasa este iarasi absurda. Orice familie are dreptul sa le arate propriilor copii valorile religioase, morale si filozofice a parintilor, cu conditia sa nu-i indemne a-i ura si a-i desconsidera pe oamenii care au alta religie.
Ori nu exista nici un fel de dovada, care sa demonstreze ca familia Bodnariu si-ar fi indemnat copii sa-i urasca pe cei de alta religie, ori sa-i persecute in vreun fel.

Puțin offtopic: Mi-a atras atenția revenirea la problema cu Avraam, respectiv porunca lui Dumnezeu de a-și ucide fiul. Și mi se pare că ceva esențial se pierde din vedere, motiv pentru care Dumnezeu-Tatăl apare într-o lumină de neînțeles: absurd, tiranic, lipsit de milă.

Dar lucrurile cred că stau, în mod paradoxal, invers. Iar cei care cunosc mai bine istoria Vechiului Testament sunt într-o măsură mai mare să susțină sau să infirme părerea mea, și anume:

Avraam trăia în mijlocul unor neamuri idolatre, care practicau jertfele umane. Nu știu cum se practicau, nu știu dacă își sacrificau propriii copii.
Dumnezeu, însă, găsind în Avraam un partener de dialog, un om capabil să primească luminările Sale, îl supune la o serie de încercări. Când Avram ascultă porunca lui Dumnezeu de a-și sacrifica fiul, adică pe cel primit la adânci bătrânețe, direct din mâna lui Dumnezeu (care i-l făgăduise la stejarul Mamvri), el dă dovadă de o credință totală, desăvârșită. Știa că Isaac, cel atât de dorit de el ca să-i continue neamul, nu era al lui, ci al Celui ce i l-a dat.

Pe de altă parte Avram a avut și o credință neclintită în faptul că Dumnezeu își va ține promisiunea făcută, și anume că neamul său nu doar că nu se va termina cu el, ci că va fi mare ca puzderia stelelor.

Îl cunoștea pe Dumnezeu ca fiind bun, iar dacă El îi cerea să-și sacrifice fiul, era un lucru bun, oricât de absurd ar părea privind omenește. Dar el nu privea omenește, iar sacrificiul însemna nu o crimă, ci ofrandă adusă lui Dumnezeu. Cel sacrificat era primit de Dumnezeu.

După ce Avram a dovedit că are o credință căreia îi subordonează inclusiv propria capacitate de a înțelege (căci nu putea să înțeleagă de ce îi cere să-și sacrifice fiul), Dumnezeu Își arată din nou marea milostivire și îi dă un berbec pentru sacrificare, lui și întregului neam ce se va naște din fiul său Isaac, neam care nu va mai practica niciodată sacrificiul uman.

Până la venirea Mielului lui Dumnezeu, sacrificiul Său avea să fie substituit de aceste blânde și nevinovate animale.

Poate că important este de înțeles, în urma surprizei extraordinare pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam, că binele nu este ceea ce credem noi că e bine, ci ceea ce ne revelează Dumnezeu; iar noi, prin ascultare și supunere desăvârșită, putem fi părtași la acest bine.

Eu pot sa-l inteleg pe Avraam. Si stii de ce? Pentru ca nu e bine sa ne facem idoli din oameni. Nici din mama, nici din tata, nici din copii. Cred unul dintre mesajele trimise prin Avraam de Dumnezeu acesta este. Dovada ca Dumnezeu nici n-a ingaduit ca fiul lui Avraam sa fie ucis. Avraam a fost doar incercat, adica pus sa aleaga intre Dumnezeu si idolul sau (copilul).

Iisus vine si spune acelasi lucru. Iubirea de Dumnezeu trebuie sa aiba prioritate. In zilele noastre, unii parinti isi inchina copiii lui Dumnezeu lasandu-ui sa devina calugari. E tot o jertfa. Iar unii adulti se aduc jertfe vii pe ei insisi, prin calugarie. Totul este cu putinta doar cu ajutorul lui Dumnezeu. In logica omeneasca, acest lucru e greu de acceptat.

In calitate de crestini, suntem chemati sa uram pacatul si atat. Nu trebuie sa avem sentimente de ura fata de cel care intr-un anumit moment greseste, caci este si el ca si noi, sluga Altuia. Nu stim cum evolueaza lucrurile si cum se corecteaza si chiar ne-o ia inainte pe drumul mantuirii. Eu admit profunzimea gandirii lui Nicolae Steinhardt. Un adevarat evreu si un adevarat crestin.

Nu-mi plac textele care-i culpabilizeaza pe evrei la gramada. Daca Iisus ar trai in zilele noastre, la fel L-ar rastigni si alte neamuri care prefera pacatul, banii si slava lumeasca, nu mantuirea. Prin pacatul meu, si eu Îl rastignesc pe Iisus din mine in felul meu. Da, Iisus ar trebui sa fie in mine , in tine si in toti crestinii pentru a ne ajuta sa facem voia Sa. Prin Sfanta Impartasanie, El intra in trupurile noastre. Daca facem pacate mari, chiar daca ne impartasim la biserica, El nu ramane in noi...

Eu pot sa-l inteleg pe Avraam. Si stii de ce? Pentru ca nu e bine sa ne facem idoli din oameni. Nici din mama, nici din tata, nici din copii. Cred unul dintre mesajele trimise prin Avraam de Dumnezeu acesta este. Dovada ca Dumnezeu nici n-a ingaduit ca fiul lui Avraam sa fie ucis. Avraam a fost doar incercat, adica pus sa aleaga intre Dumnezeu si idolul sau (copilul).

Iisus vine si spune acelasi lucru. Iubirea de Dumnezeu trebuie sa aiba prioritate. In zilele noastre, unii parinti isi inchina copiii lui Dumnezeu lasandu-ui sa devina calugari. E tot o jertfa. Iar unii adulti se aduc jertfe vii pe ei insisi, prin calugarie. Totul este cu putinta doar cu ajutorul lui Dumnezeu. In logica omeneasca, acest lucru e greu de acceptat.

In calitate de crestini, suntem chemati sa uram pacatul si atat. Nu trebuie sa avem sentimente de ura fata de cel care intr-un anumit moment greseste, caci este si el ca si noi, sluga Altuia. Nu stim cum evolueaza lucrurile si cum se corecteaza si chiar ne-o ia inainte pe drumul mantuirii. Eu admir profunzimea gandirii lui Nicolae Steinhardt. Un adevarat evreu si un adevarat crestin.

Nu-mi plac textele care-i culpabilizeaza pe evrei la gramada. Daca Iisus ar trai in zilele noastre, la fel L-ar rastigni si alte neamuri care prefera pacatul, banii si slava lumeasca, nu mantuirea. Prin pacatul meu, si eu Îl rastignesc pe Iisus din mine in felul meu. Da, Iisus ar trebui sa fie in mine , in tine si in toti crestinii pentru a ne ajuta sa facem voia Sa. Prin Sfanta Impartasanie, El intra in trupurile noastre. Daca facem pacate mari, chiar daca ne impartasim la biserica, El nu ramane in noi...

Antonia, ai dreptate, in mare parte. Ok, acum avem cu totii o pozitie rezonabila. Eu nu sunt antisemit, ci neomarcionit. Adica iubesc evreii, si sunt foarte sincer cand scriu asta. De ce ii iubesc? eh, poate voi deschide un topic nou despre asta. Insa entiatea care cere asasinate si instiga la omor grav si deosebit de grav in VT....nu pot, in ruptul capului, sa o asimilez cu Ha-Shem, Cel Care a creat lumea. In toate religiile, adica in crearea si functionarea tuturor, au avut rol si Dumnezeu si Michiduta.
Exista un fir rosu al iubirii si intelepciunii, care vine de la Enoch, si poate mai devreme, si strabate toate credintele si grupurile umane importante. Este de fapt constientizarea Legii Firii, mult mai veche decat Torah. Si exista un fir rosu al dementei fanatice, religioase sau ideologice, putin importa, care este prezenta in toate grupurile umane, si care a geenrat toate genocidele si razboaiele de masacrare de pe planeta asta, de la genocidele din VT pana la Holocasut, cruciadele baltice, genocidul armean si vechiul (1915) si actualul genocid siriac. Si este ceva atat de neuman, de animalic cu nuante/influente demonice evidente, acest al doilea tip de gandire! Patternul e acelasi: niste samani/prooroci/preoti/activisti/muftii/etc., incep sa aiba viziuni, sa intre in vria dementa a agitatiei religioase, ceea ce, ca ex-ppasionat de etologie, nu poate sa nu imi aduca aminte de latratul instigator al liderilor de haita sau de semnalul chimic dar de cercetasii furnicilor nomade: "Hau-hau-hau, zeul/zeii/spiritele au vorbit: nise porunceste sa ii omoram pe aia de acolo, si sa le luam teritoriul/femeile/banii, si sa distrugem copiii lor si cetatile lor". Ma rog, e o deviza spusa in sens larg. La cruciadele baltice, roul animalului instigator a fost preluat acel Papa care a predicat impunerea crestinismului cu forta asupra unor oameni nevinovati, care nu le facusera nici un rau, ca "hau-hau, trebuie sa stapanaim lumea, si deiologia noastra o data. cu noi". Sau in cazul Conquistei, cand s-au trezit spaniolii si portughezii, si mai tarziu si altii, ca trebuie neaprat sa ii "crestineze" pe nativii celor doua Americi, si sa ii aduca la "fericirea" de a se aglutina duminica la biserici pentru o portie de paine nedospita. Adunarea unor omaeni si frenezia lor sub un stindard si pentru un ideal, ami mult sau putin doar o masca pentru foarte pamantesti lacomii, mai ales daca implica violenta fizica, este ceva ce imi provoaca cel mai adanc dezgust. Viermii Tubifex care ase strang ca un organism unic, cand sunt amenintati, sunt de departe deasupra umanilor care se aduna si se intarata reciproc prin ritualuri (vezi sfintirea tancurilor rusesti de catre patrairhul Kiril, sau prediciele muftilor sunniti sauditi, sau predicile unor anume rabini care intaratau colonistii la gonirea palestinienilor, sau invers, predicile unor muftii legati ideologic si material de Hamas, care instigau la exterminarea evreilor, sau alte intaratari si latraturi de felul acesta), spre eficienta in genocid.
On-topic: ce face Barnervernat e acelasi lucru, dar in cheie ultrasecularista. Tot organizare, tot fanatism, tot scop unic si gandire limitata, si asa mai departe.
Cum am zis, modus vivendi al uni familii care traieste cumva ca primii pastori ai Reformei ma amuza pprin fanatismul domestic si pasnic pe care il contine. Repet, este un faantism beningn. DACA se poate vorbi de fanatism la educatia data de sotii Bodnariu copiilor lor. Insa fanatismul acelei organizatii...este deja dementa.
Ii respectam deja pe penticostali. Acum insa, respectul meu pentru ei a crescut exponential.

Nu. Când e vorba despre a lua atitudine într-o problemă de care poate depinde binele unui copil, nu mă mulţumesc cu "diverse surse" şi nici "cam" nu mă mulţumeşte.

Cam. Cam....


Presa şi oficialii români sunt, după cum se ştie, o sursă inepuizabilă de adevăruri, certitudini, obiectivism etc....


Şi acum să trecem la obiect:

Poţi să-mi spui, concret, care sunt motivele pentru care au fost îndepărtaţi copiii de la părinţii Bodnariu ?

Poţi să-mi indici o dovadă clară în sensul că acţiunea autorităţilor a fost abuzivă, săvârşită cu încălcarea legislaţiei în vigoare ?

Ai certitudinea că îndepărtarea copiilor de la părinţii lor nu este în interesul copiilor, în această speţă ?

Ai auzit despre vreo declaraţie din partea copiilor mai mari, care să-şi fi exprimat dorinţa de a se reîntoarce la părinţi ?

Norvegia este o tara care acorda, conform specificului ei, o grija deosebita copiilor, in sensul ca au toleranta zero fata de orice tip de violenta la adresa lor si prin urmare actioneaza drastic in asemenea cazuri:

„În Norvegia, aplicarea pedepselor fizice este interzisă, chiar și în scop educativ. În cazurile în care se descoperă că un copil a fost expus unui tratament violent, se va face mai întâi un efort de a schimba acțiunile părinților prin măsuri voluntare. Totuși, în unele cazuri violența este atât de brutală încât sunt obligați să preia custodia copilului. Acest lucru se întâmplă deoarece pedepsirea fizică și psihologică a copiilor este interzisă prin lege în Norvegia. Oamenii care expun copiii la violență riscă pedepse cu închisoarea."

Barnevernet au rezultate mixte: de multe ori au salvat copii din familii violente, cazute prada pornografiei,bauturii,violentei, drogurilor si copii aceia chiar au avut parte de o familie mai buna, un nou inceput si o sansa in viata. In alte cazuri au procedat exagerat, disproportionat (cazuri de familii din Polonia, Turcia, India).

Daca ar fi sa analizam aplicat datele s-ar prezenta cam asa: ,,Între 1990 și 2012, 55 de copii născuți în România sau născuți în Norvegia cu ambii părinți români au primit măsuri privind bunăstarea copiilor. Dintre aceștia, doar în cazul a cel mult șase s-a luat decizia ca statul să preia custodia, potrivit datelor furnizate de această instituție.În anul 2013, un număr de 53 000 de copii, norvegieni și de alte naționalități, au beneficiat de măsuri de la Direcția de Protecția a Copilului. Dintre aceștia, 17 la sută au fost preluați de stat, potrivit datelor Directoratului Copiilor, Tinerilor și Familiei."

In cazul Bodnariu, nu cunosc nici eu toate detaliile iar o parte a media a reactionat suficient de patimas ca sa nu fie obiectivi, aveti o declaratie a unui oficial norvegian implicat in ancheta:

„Părinții sunt acuzați că și-au exercitat violența fizică asupra copiilor", a declarat avocatul poliției din regiunea Sogn og Fjordane, Sissel Kleiven, citat pe 22 decembrie 2015 de ziarul regional Firda. Mai exact, Ruth și Marius Bodnariu sunt acuzați de încălcarea Codului Penal norvegian, paragraful 282, care include „amenințări, constrângeri, violențe sau alte încălcări cu caracter grav sau recurente", a explicat Kleiven, fără însă a oferi detalii suplimentare despre caz.Asta pentru că autorităților norvegiene le este interzis prin lege să furnizeze detalii dintr-o investigație în desfășurare."

O intrebare quasi-retorica, care se vrea cu un raspuns mai degraba estimativ-simbolic, pentru a defini, in contextul subiectului topicului, mai bine "bataie in scop educativ":
- Alin, Mihnea, Mihai, Pelerin: nu imi spuneti ca voi nu ati fost...mmm...nitel "atinsi" de parinti, cand ati fi meritat-o. Eu am fost, si se pare ca nu destul. Dovada ca prieteni, fie si virtuali, fie si fosti, au trebuit sa ma zgaltaie psihic ca sa ies din o inconstienta atitudinala autodestructiva din pdv civic.
Corectia fizica este, pana la un punct normala. O palma, un tras de urechi. Insa biciuri, arderi, calcat in picioare, si alte acte sadice si demente asupra copiilor: sunt de domeniul patologiei psihice si interventiei legale, aici suntem toti de acord.

Fiecare tara are dreptul si libertatea de a-si stabili propriile reguli. Daca alegi sa te stabilesti acolo te informezi inainte si te gandesti bine daca te adaptezi la specificul acelei tari. Iei decizia in deplina cunostiinta de cauza. Cine crede ca in alte tari, precum Norvegia, poti face tot ce faci aici se inseala. Nu ei te chema la ei in majoritatea cazurilor ci tu alegi sa te duci acolo pentru ca ai considerat ca acolo este mai bine pt tine sau familia ta. Daca ai ales asta traiesti conform regulilor de acolo. Daca nu poti nu te duci.Eu, de exemplu, m-as adapta foarte usor acolo si niciodata in India. Prin urmare nu am de gand sa lucrez in India sau sa ma stabilesc acolo.Este foarte simplu.