Nu ştiţi ce vorbiţi, vă bateţi joc de lucrurile sfinte, atât de mari şi minunate ale lui Dumnezeu, voi vă bateţi joc de ele.

Dar o vai mie, Doamne, că acum înţeleg abea, că eu sunt de vină, în totalitate.
"Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi." - Matei 7, 6.

Revin on-topic: Kepler 452b, e o nouă superstiţie a ştiinţei, supoziţii, bănuieli, presupuneri.
Se va convinge singură ştiinţa, că nu există viaţă pe kepler 452b, oricât de mult ar semăna cu pământul.
Dar probabil, ei nu sunt deranjaţi, vor spune că au avut tehnologia necesară, atunci (adică azi) şi nu văzut bine. Atunci (în viitor) vor spune, că cu noul telescop (ce nu s-a construit încă) au găsit o nouă planetă, identică (de data asta) cu a noastră, care peste alţi câţiva ani, stupoare, nici aceea nu va avea viaţă pe ea.
Şi din nou, vor găsi soluţii. Asta fac slujitorii demonilor: găsesc "soluţii" împotriva lui Dumnezeu.

Şi noi aici, din nou, ne pierdem timpul. Doamne, ai milă de noi şi iartă-ne.

Emiliane, mai sus am aratat ca fiecare are dreptul la propriile opinii teologice. Asa cum este teoria ta de inspiratie mormona despre sfintii care creeaza noi parti din univers. Ai dreptul la ea.

Dar, te rog eu frumos, nu te lasa cuprins de mandrie draceasca in asa o mare masura incat sa-ti intitulezi teoriile "lucrurile mari si sfinte ale lui Dumnezeu".

Despre aceste teorii scriai mai sus asa:


Ce sa intelegem, Emiliane, ca tu esti unul dintre cei care se rpaga cu adevarat, iubesc cu adevarat, care implinesc poruncile cu adevarat ?!

Ca teoria ta ti s-a aratat "in imagini si simtiri mai presus de fire" ?!

Tu realizezi ce spui ?

Sau poate pentru ca nu exista.
Ambele variante sunt perfect valide.

Restul, e chestiune de credinta.

O "biserica" cu un singur membru, tu.

Acuma, făcând abstracţie de pretenţiile lui Emilian că teologumena lui ar reprezenta "mărgăritarele" care nu trebuie aruncate înaintea porcilor, mie mi se pare că ea este destul de uşor de demontat.

Creaţia este descrisă în Cartea Facerii, şi este descrisă în termeni din care rezultă destul de clar că s-a încheiat:

"Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor." Să notăm că cerul şi pământul s-au făcut, verbul este la trecut, şi anume s-au făcut cu toată oştirea lor.

"Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o"
- Q.E.D.

Mergând în continuare pe firul dogmei creştine, să ne amintim că se discută despre o anumită corupere, pervertire a creaţiei ca urmare a păcatului protopărinţilor. Aşa fiind, apare ca ilogic să se adauge la această creaţie care este deja coruptă.

Mergând mai departe pe firul Scripturii, observăm că Dumnezeu intervine în creaţie, dar fără să creeze din nou, ex nihilo. Atunci când intervenţia Sa este necesară, ea este în general transformatorie; alteori distructivă iar alteori El conservă, prezervă anumite elemente, salvgardându-le de la distrugere. Astfel:

Potopul - Dumnezeu ar putea foarte bine să-l salveze pe doar pe Noe şi ulterior să recreeze animalele. Nu o face. Din contră, se preocupă să salvgardeze creaţia deja existentă, prin intermediul Arcei şi a perechilor din fiecare specie.

Noul Testament: Iisus nu creează, el transformă. Nu umple vasele goale cu vin apărut din nimic. El transformă apa în vin. Nu face să apară din nimic mâncare, ci hrăneşte în mod miraculos mulţimile cu mâncarea deja existentă.

Singurul moment în care putem vorbi (dar şi aici, discutabil) despr o nouă creaţie este momentul eschatologic: un cer nou şi un pământ nou. Spun discutabil pentru că şi acestea pot fi interpretate ca o transformare, o readucere la starea iniţială a creaţiei, şi nu neapărat ca un nou act de geneză.

În concluzie, nimic din creştinism - Scriptură, Tradiţie, Patristică, Teologie - nu ne îndreptăţeşte să presupunem că Dumnezeu ar "adăuga" la creaţie (cu excepţia sufletelor omeneşti). Că ar face-o prin intermediul sfinţilor, cu atât mai puţin.

Şi de ce n-ar putea fi omenirea coroana creaţiei, de exemplu, dacă omenirea ar exista pe mai multe planete ? Sau dacă pe altă planetă ar exista nişte bacterii sau ciuperci ?!!

Foarte slab nu sunt, deşi m-am reapucat de sport de vreun an.

Dar dacă te referi la performanţele profesionale, ar fi, vorba ta, multe de spus. Sunt diverse criterii care trebuie luate în considerare: cunoştiinţele teoretice, aplicaţia practică, rezultatele concrete, nivelul de satisfacţie al clienţilor, gradul de succes financiar, respectul din partea confraţilor etc. Oricum, o asemenea apreciere trebuie în general făcută prin raportare atât la nişte standarde obiective cât şi prin raportare la nivelul mediu al profesiei.

Acestea fiind zise, şi ca să vezi, dragă Emiliane, că nu sunt nici ranchiunos şi nici egocentric, sunt gata să recunosc că este posibil ca tu să fi mai bun ca vânzător de cădelniţe decât sunt eu ca avocat.

În altă ordine de idei, nu văd ce legătură au capacităţile noastre profesionale cu planeta Kepler, aşa că propun să revenim şi să ne menţinem on-topic.

Deocamdata, nimic nu ne arata, cu siguranta si indiscutabil, ca ar exista viata inteligenta pe aceasta planeta sau pe oricare planeta din Univers in afara Terrei.
Imensitatea Universului, mijloacele tehnice limitate de care dispunem in prezent, nu ne permit sa stim raspunsul la întrebarea daca exista sau nu viata inteligenta in Univers in afara Terrei.

Dar asta nu inseamna ca in viitor nu vom putea afla raspunsul la aceasta intrebare.

Pana una -alta, sa citez opinia celui mai avizat om din Romania, legata de acest aspect- singurul cosmonaut roman- Dumitru Dorin Prunariu, care afirma ca La nivel stiintific, este acceptata ideea ca nu suntem singuri, dar sa recunoastem ca suntem la o faza tehnologica prea putin dezvoltata pentru a putea patrunde adanc in Univers.

Iar ideea ca ar putea exista viata extraterestra inteligenta nu intra in contradictie cu credinta ortodoxa, deoarece asa cum a creat Terra si omenirea, Dumnezeu ar fi putut crea si alte planete si civilizatii asemanatoare.

Pozitia colegului Florinvs este perfect echilibrata. O sustin.

Pe mine nimic nu m-a descurajat mai tare în privința existenței vreunei alte civilizații decât o colecție de eseuri produsă sub egida NASA: Archaeology, Anthropology, and Interstellar Communication, editată de Douglas A. Vakoch, un reputat psiholog și sociolog. Cartea e disponibilă gratuit, în limba engleză, pe site-ul NASA.

De ce m-a descurajat? Pentru că m-a făcut să înțeleg că, deși este probabil ca alte civilizații să existe, este improbabil ca civilizația noastră să apuce vreodată să comunice cu vreuna din ele. Nici măcar nu vom avea ocazia să știm unii de alții. Motivul este simplu: dimensiunile inimaginabil de mari ale universului. Comunicarea este pur și simplu impracticabilă la o asemenea scară.

Sigur, știrile de genul celei care a început această discuție au un rost, acela de a ține flacăra aprinsă în rândul maselor, din rândul cărora se ridică generațiile viitoare de oameni de știință. Tot masele sunt cele care susțin financiar aceste cercetări, prin taxele și impozitele pe care le plătesc. E important să provoci din când în când opinia publică la discuție și reflecție.

Însă, în realitate, nu vom găsi alte civilizații - nu în timpul vieții noastre, nici în timpul civilizației umane.

Pentru puțină perspectivă, Kepler-452b e la 1400 de ani-lumină distanță și o călătorie până acolo ar dura cam 26 de milioane de ani.