Pr. Cleopa a zis multe lucruri mai mult decat bune, dar nimeni nu este perfect.

Pana la urma aici avem o disputa intre obicei si dogma, nu?

Daca nu ai observat nu am dat doar ce spune Par. Cleopa, ci si alti parinti si un sfant.
Am citit ce spune IPS Joanta, dar in articolele date era si raspunsul. Si e si gresit ce spune, pentru ca spune ca niciun sfant Parinte nu conditioneaza impartasania de spoovedania, dar tocmai l-am citat pe Sf. Teofan. Mai spune ca nu exista canon, dar e un argument gresit, pentru multe lucruri nu exista canon. Exista practica Bisericii de aproximativ 1500 de ani.

Şi pr. Arsenie Papacioc spune la fel. Şi îţi pot da multe alte exemple. Dar dacă te duci în Grecia e invers. Deci, nu e important spun unii sau alţii, ci care este învăţătura Bisericii.

Nu e nici o dispută, ci doar un refuz de a accepta că se poate şi altfel decât ştiau ei.

Dacă tot suntem la capitolul autoritate, de Sf Ioan de Kronstadt ce spui? Sf Ioan de Kronstadt slujea şi împărăşea zilnic 150-300 de penitenți, iar în Postul Mare 4000-5000 pe zi. Sf Teofan Zăvorâtul i-a cerut explicaţii, cerând mai multă acrivie. Conflictul s-a stins însă rapid, în urma explicațiilor epistolare transmise de Sf. Ioan. Cred că e destul de limpede.

Da, e "greşit" ce spune IPS Joantă, e "corect" ce spui tu. ....)))
Că tot eşti ardelean, Mitropolia Ardealului: http://www.mitropolia-ardealului.ro/...ct.php?id=3060.

Citatul Sf Teofan NU spune ceea ce tu vrei să insinuezi. E doar o speculaţie de a ta.

Pentru tine e greu să pricepi că numai păcatul de moarte ne opreşte de la împărtăşire.

Pe timpul comunismului, nu?

Chiar mai demult, cred, în secolul XIX. Dar nu mai știu unde am citit: poate la Sf. Teofan Zăvorâtul sau Sf. Ioan din Kronstadt ori la scriitorii ruși din epocă, iar la noi mi se pare că la Caragiale. Era un fel de datorie anuală a fiecărui creștin, ca de Paști să se spovedească și să se împărtășească. Așa le cerea Biserica. Probabil înainte se practica și mai rar.

Ma indoiesc ca era mai rar pe vremea lui Stefan sau a lui Brancoveanu.
Stiu ca in Romania trebuirile au inceput sa se strice dupa ce au fost inlaturati domnitorii romani, Constantin Brancoveanu fiind ultimul. Dupa au urmat fanariotii, care au facut macel, apoi Cuza care a transformat manastirile in inchisori, a confiscat averea Bisericii si a facut separatia dintre Biserica si Stat. Urmasii lui nu au fost mai breji. Au inceput sa atace Biserica Ortodoxa, sa aduca culte straine in Ro, ptr. ca de, daca erau din Vest erau automat superioare. Apoi, ideile comuniste nu au inceput cu URSS si nici cu Marx. Uitam ca Romania e condusa de straini de 300 de ani.

Oricum, deasa impartasanie nu a aparut recent. Se stie ca in primele veacuri,crestinii se impartaseau zilnic, chiar si dupa ce au iesit din catacombe.

Mă îndoiesc că la Sf. Ioan de Kronstadt. El e fost pentru deasa împărtăşire:

„Cat de rar luati impartasania, si cat de mare nevoie este sa va impartasiti mai des! Sufletul vostru e uscat de foame si insetosat de har."

„Impartasirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sanatosi, impacati, innoiti. Cate daruri din cele mai mari sunt ascunse in Liturghie! Sa multumim Domnului, Care ne da viata prin minunatele Sale Taine! Dreptslavitori crestini, inchinati-va Liturghiei, care ne indumnezeieste pe noi prin mila lui Dumnezeu! Preoti si mireni, innoiti-va prin ea in fiecare zi!”…

Da, știu că a fost pentru împărtășirea deasă, și s-ar putea ca tocmai de aceea să fi criticat împărtășirea mult prea rară care se obișnuia atunci.

E excelent ca ai dat link-ul acesta, lamureste tot, practic s-a incheiat disuctia. Am aflat lucruri pe care nu le stiam sau le stiam din neadevarurile spuse de Par. Pruteanu si altii. Ce aflam acolo:
1. Spovedirea se practica si in primele secole inainte de impartasire, nu cum spuneau unii.
2. Cum banuiam, povestea cu impartasirea fara spovedire e luata de la teologi afectati si de unele idei moderniste. Aici chiar autorul critica exagerarile teologului Alexander Schmemann. Acesti teologi avea si o conceptie baata pe intoarcerea la origini (de fapt mitul protestant), de aici s-a inspirat si Par. Pruteanu.
3. Autorul (un lector la univ. din Sibiu) ne spune si care este practica actuala, aceea de a se spovedi inainte de fiecare impartasire. Tot autorul completeaza cu faptul ca unii teologi ar considera ca nu ar fi o formalizare a actului spovedaniei (pe noi n-ar trebui sa ne intereseze ce spun diversi teologi, ci Biserica).

Dezvoltand subiectul, autorul citeaza din Didahia care era practica inainte de sec. IV: "„Când vă adunaţi în duminica Domnului frângeţi pâinea şi mulţumiţi după ce mai întâi v-aţi mărturisit greşelile pentru ca jertfa voastră să fie curată. …" „În Biserică mărturiseşte-ţi păcatele tale şi nu te duce la rugăciune cu conştiinţa rea.”
Asadar, chiar de la inceput crestinii isi marturiseau pacatele inainte de a se impartasi. Numai ca atunci era o spovedanie in Biserica, nu neaparat doar cu preotul. Iar parintele Calciu ne spune de ce a fost inlocuit acest tip de spovedire, pentru ca se sminteau ceilalti (si nu ce afirma Schmemann, criticat si de autor).
Am aflat tot din articol cum, tot cu spovedanie, dar era o spovedanie publica. Tot Parintele Calciu aminteste ca sunt si preoti care practica spovedania colectiva (adica preotul citeste rugaciunile si fiecare isi spune in gand pacatele, in loc sa le spuna preotul). Parintele Calciu o considera o practica abuziva. Am vazut asta odata la un preot, dar era vorba de copii.
Te contrazice chiar ce ai scris in pasajul precedent, disputa cu sf. Ioan de Kronstadt. De altfel am dat citatul clar, in care spune ca inainte de impartasire se face spovedire.
Nu ai inteles, pentru anumite pacate preotul opreste pe cel ce se spovedeste de la impartasire. Despre asta era vorba.
Ghiceste tu de unde e conceptia asta cu impartasire fara spovedire inainte si doar in cazul pacatelor de moarte omul trebuie sa se spovedeasca? Te ajut eu, de la catolici. Acei teologi au fost influentati de unele conceptii din alte culte.
Totul e clar acum, iti multumesc pentru link, am aflat acum ca si in primele secole crestinii se spovedeau inainte de impartasire, eu eram influentat de ceea ce citisem la Par. Pruteanu.