mandria bat-o vina
 

Sa va spun ceva asa de amuzament.... Eram eu intr-o perioada a mea de habotnicie cumplita, perioada care, dupa cum am reusit singura sa constat, s-a datorat tonelor de literatura duhovniceasca de mari inaltimi. Citeam si eu asa sa stiu ce au simtit sfintii aia, ce au trait, ce revelatii au avut, ce le-a descoperit lor Dumnezeu prin nevointa... Citeam si nu ma saturam, spre exemplu din Sfantul Isaac Sirul care e un psiholog desavarsit si te poate incanta pana la extaz. In interiorul meu incepuse o lupta crancena, vroiam si eu sa fac multe... dar ce sa faci cand ai trei copii, familie, greutati, responsabilitati, servici, traiesti intre oameni si mai ales cand nu ti se pot aplica toate conditiile unei vieti ascetice. Pai cand vrei sa faci "nevointa” , sa postesti negru spre exemplu (dau si eu un exemplu de reducere la absurd, nu am facut asa ceva dar spre intelegerea ideii) si tu alaptezi, cum crezi ca priveste Dumnezeu mascarada asta de “nevointa” decat ca pe o aberatie.
Asa, sa revenim… Si ma duc cu sacul plin la duhovnicul meu care e un om de un echilibru extraordinar. Mi-a spus ceva ce cred ca nu o sa mai uit vreodata:
Doamna scumpa, dvs. vreti sa participati la olimpiada si nu aveti antrenament nici cat sa prindeti un autobuz care pleaca din statie. Pai astea sunt lucruri pentru atleti, dvs. vreti sa mergeti pe stadion cu sacosele pline de cumparaturi.” Mi-a tras asa un pumn in stomac, mi-au trebuit niste zile sa-mi revin si sa reanalizez pozitia pe care ma aflu. Nu stiu cat am analizat de bine, cert e ca promit sa nu mai plec pe stadion cu sacosele incarcate.
Citeam tot pe aici pe un topic ceva tare frumos, la parintele Teofil Paraian venise o femeie cu multi copii si ii spusese ca ar vrea sa faca cumva sa citeasca mai multe acatiste si parintele i-a spus: eu si fratii mei am fost acatistele mamei mele. Cred ca ar trebui sa ne gandim mai mult unde suntem, in ce societate traim, ce putem face in conditiile propriei noastre existente ca sa traim in echilibru cu Dumnezeu cu noi insine si cu oamenii din jur.

Foarte bine punctat, doamnă Oana. Fiecare are crucea lui, pe care, nevoindu-se cu bucurie, este chemat la asemănare cu Isus. Stări de viaţă diferite, tipuri de cruci diferite. Nu seamănă crucea laicilor cu cea a călugărilor. Şi între laici este deosebire: crucea studentului este studiul, crucea celui căsătorit este familia. De aceea, ca să revenim la topicul nostru, cine trăieşte, în condiţiile păgâneşti de azi, în abstinenţă până la căsătorie şi în fidelitate după aceea, vrednic este de a fi asemănat cu sfinţii bineplăcuţi Domnului nostru: în aceştia se recunoaşte El, tot aşa de mult ca în călugării care aduc cinste stării lor îngereşti.

"Nu sar, nu sar, se prea poate ca cei care nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei sau nu sunt prea inaintati in credinta, cum spui,"

Asa este, Cuvintele nu imi apartin, dupa cum vedeti, chiar accentuand "cum spui" probabil ca trebuia sa le scriu ingrosat dar nu stiu sa fac asta, ma iertati, eu le citasem din postarea lui adam000 care imi explica ca sunt oameni aici care nu sunt inaintati in credinta, desi sincer eu ma gandisem ca sunt altii mai inaintati ca mine. De aceea i-am repetat cuvintele lui.
Si eu cred ca fiecare din noi avem multe de invatat unii de la altii si ma mirase tare mult cand adam000 imi spunea ca oamenii nefiind inaintati nu pricep exprimarea mea: se sfinteste, se indreapta, se curata, chiar mi-a dat o lectie despre asta motivand ca oamanii nu cunosc tainele ortodoxiei accentunad ca sunt multi care chiar nu stiu nimic si ca vor intelege prin se sfintesc, ca se sfintesc ei insisi. Am ramas mirata desi eu am increderea ca aici sunt oameni intelegenti care inteleg multe nu cum spunea adam000 ca nu pricep. de aceea ma si acuza ca am exprimare ambigua, prin asta nefacand altceva decat subestimand cititorii de aici ca nu vor pricepe exprimarile mele asa zise ambigue din motivele aratate mai sus.

Eu va dau dreptate, pentru ca de la fiecare om pe care il intalnim putem primii multe bucurii doar sa primkim si sa le vedem.

Ei Anna, de inteles ai inteles expresia dar ceva din inima ta te-a facut sa intorci sensul cand te intrebai retoric unde scrie ca nevasta trebuie sa stea ca lemnul, ca doar cele spuse erau spuse de mine nu, si tu esti suparata rau de vreun an incoace cand te plangeai pe un topic cu desfranarea in familie si de necazurile ce le intampini cu sotul necredincios. Si mai spui de mine ca am eu ceva cu viata intima insa tu ai ceva cu asta cam de mutisor timp, se pare. Ca si atunci nu schimbasem cu tine nici un cuvant dar te-ai simtit lezata , de ce oare asta tu stii.

Acuma sa iti spun ceva.. Daca esti trup si suflet unul cu altul atunci nu trebuie sa ii spui ca postesti ca el stie ca postesti, el stie tot ce faci ca nu exista ascunzis.
Iar in mintea unei femei credincioase nu este cum spui tu "pacatosule" ci este " Doamne ajuta" Doamne ajuta" asta este.
In mintea mea este mereu Doamne ajuta si Doamne Iisus , in mintea ta este "pacatosule" de gandesti asa?

Ca ce ai in minte asta si exprimi doar "cum iti sunt gandurile asa iti este si viata".(Staretul Tadei)
Atunci cand vei avea in minte mereu Doame ajuta atunci Dumnezeu va lucra pentru tine si prin tine asupra celorlalti din jurul tau pe care ii iubesti. Atunci nu iti va mai fi atat de greu sa iti faci sotul credincios. Chiar daca nu vrei sa iei sfatul asta de la mine, ca de..., e de la mine, sa nu uiti ca prin aceste doua cuvinte spuse precum si prin numele lui Iisus se vor schimba vietile tuturor.

Da, eu mereu am spus ca despatimirea o facem cu ajutorul lui Dummnezeu prin libera noastra alegere. Noi trebuie sa alegem si apoi sa punem nadejde la Dumnezeu.

In legatura cu duhovnicul , exact asta am spus si eu femeia sa isi iubeasca barbatul, sa i se supuna, sa asculte de duhovnic (apropo eu ascult de duhovnic aici sa stii, am vrut sa ma retrag si i-am spus ca nu mai scriu, dar el a zis, sa mai scriu macar 2 zile din saptamana sa se foloseasca si altii de ce am invatat iar 5 zile sa citesc din cele sfinte), sa se roage, sa citeasca cele sfinte, sa fie umila si blanda, si rabdatoare, sa le faca toate in casa ca si cum le-ar face lui Hristos. Sa dea iubire curata intregii sale familii sa fie ca o mica lumina in casa ei.

Vad ca tu tot intrebi cu ce drept scriu aici, dar am acelasi drept ca si tine cand imi spargi cuvintele , le dai alt sens, acuzandu-ma ca fac pe invatatoarea dar de fapt folosindu-te de acest mic truc psihologic ,doresti sa intorci oameni impotriva mea.

Inchei cu un citat din conferinta Arhim. Zaharia Essex care spunea asa citez din memorie: "oamenii se aliniaza pe doua laturi cei drepti care vin de la Abel cu pleiada de sfinti culminand cu Maica Domnului si apoi cu toti sfintii pana astazi si impreuna cu toti dreptii si cei pacatosi de la Cain care vin pana astazi. cele doua laturi, cele doua grupuri de oameni au avut intotdeauna disenisuni insa cu cat ne apropiem de sfarsitul veacurilor disensiunile si ciocnirile dintre ei se intetesc si se agraveaza."

Vedem asta oriunde in orice comunitate, chiar si aici pe acest forum.

Dragilor, poate vorbesc mult, ma iertati, eu spun aici ce gandesc, multi gandim multe, dar nu spunem. Si eu gandesc multe , dar spun. Va spun voua ce gandesc. Acu daca nu toate ies bune, ca sunt o pacatoasa si eu, aveti un pic de ingaduinta si de toleranta. daca vreti.
Ma iertati.

Parintele tau avea perfecta dreptate, asa si este. toate se fac treptat. Insa fiecare din noi sa ascultam de duhovnicul nostru ca el este cel care ne antrezeaza. El ne spune cat, cum sa citim, ce sa facem, ca sa inaintam sa ajungem la masura atletului. Mie parintele meu imi spunea asa: si in aceasta lume puteti sa va sfintiti, Dumnezeu ajuta pe fiecare acolo unde este, insa sa invatati rabdarea, si usor , usor, pas cu pas veti ajunge unde trebuie. faceti manastire in sufletele voastre. Si atunci mi-am dat seama ca toate se fac incet , treapta cu treapta ca daca alerg sus pe scara s-ar putea sa ma impiedic. insa tot el , parintele m-a invatat, sa nu privesc la alte scari, sau cum pasesc altii, si mi-a mai spus sa nu critic pe cei care sunt in fata mea sau in urma mea, si nici sa nu rad de cel care urca intr-un picior, sau sare cate doua trepte sau urca mai cas, sau cu un umar inainte ci sa ma uit mereu doar la pasii mei.

Eu aici am scris intotdeauna fara adresare directa cuiva, insa de fiecare data s-a gasit cineva lezat, si a venit la scara mea sa ma zdruncine sa imi spuna ca nu urc frumos ca i se pare lui ca pasesc oarecum. Acu eu ce sa fac, ma tin si eu cu mainile de balustrada scarii mele si mai spun unora sa se uite la scara lor. Si am grija sa pasesc pe scara in sus asa cum am invatat de la duhovnicul meu si dela sfintii nostri.

Eu sunt de acord ca tot ce scriu eu pe aici, daca e nevoie ca asa ganditi dvs, sa treaca prin filtrul dvs, sa fie corectat la exprimare, gramatical , semantic, etc, ca sa nu existe cumva din asta pricina intelegeri gresite. daca credeti dv ca e nevoie pentru cititiorii nostri eu nu ma opun sub nici o forma. Cum credeti si cum ganditi , mai ales ca vad ca doriti binele celor din jurul nostru si va ganditi ca poate nu inteleg ceva oamenii de la o biata femeie care zice bine, dar are exprimari mai simple.
Chiar ma bucur sa fie cineva care sa indrepte exprimarile mele daca nu sunt foarte clare, si daca au nevoie sa fie mai elevate. Numai o rugaminte am, mica de tot, sa nu le strambati, sa nu le schimbati sensul , atata va cer.
deci daca am zis omul se sfinteste, dvs puteti spune , da se sfinteste cu ajutorul Dumnezeu, asta a vrut dumneaei sa spuna, nu sa ma certati ca spun ca se sfinteste prin el. ca ma certati atunci pentru ceva ce nu am facut, desi, daca stau bine sa ma gandesc, certati-ma, ca asa si trebuie, sa ma invat odata sa ma exprim clar.

desi eu nu subestimez oamenii din jurul nostru si am incredere ca daca cineva vrea sa ma intrebe ceva legat de ce spun eu, o va face si nu va ramane nedumerit.

Eu insa, ma bucur de fiecare postare frumoasa a celor de aici, indiferent cine o scrie, si invat de la ei ceea ce poate eu nu stiu. rareori ii intreb direct ceva. iau ce scriu si ma bucur sa primesc.

Ma plangeam pe un topic de desfranarea sotului?
Nu este adevarat.
Spuneam pe un topic ca se POATE posti cu sot necredincios.
De fapt eu l-am laudat pe acel thread si tu ai tint cu tot dinadinsul sa-mi explici ca nu am motiv sa-l laud, ca un necredincios este mai rau decat cel din urma crestin etc.
Si toate astea le-am primit fara sa cer sfatul. Pe gratis. Cu generozitate am primit comentarii grosolane despre sotul meu! Deci lucrurile stau asa: poti spun despre mine ca sunt pacatoasa, rea etc. Dar pana la familia mea!!!


Draga mea, tu uiti ca m-am insurat cu el, l-am luat asa cum l-au crescut altii, nu l-am educat eu (ca daca nu ai uita ce ai in familie stiu ca nu ai critica sotii altora).

Deci te rog, nu mai minti, ca scot threadul de la naftalina.

Eu nu ma plang de sot, sotul meu este exact ce mi-a dat Dumnezeu si ii multumesc lui Dumnezeu pentru el.


Te rog mult NU mai aduce pe sotul meu in discutie ca nu este cazul (si daca mentionezi vechile mele postari, macar nu mai spun neadevari. Ai uitat? Te informezi).

In alta ordine de idei, nu-mi fac eu sotul credincios!
Eu nu ma pot face nici pe mine credincioasa. Dumnezeu face asta!

Si Dumnezeu il schimba si pe el, nu eu.
Nu am eu ambitii absurde sau puteri supraumane sa schimb pe altii.
Deci despre ce vorbesti cu schimbatul sotului?


(si nici nu "intorc oamenii impotriva ta". Cum as putea eu sa intorc oamenii impotriva ta? Si de ce as face asta?)

@oana72, in general trebuie sa fim atenti cu vorbele, ca daca o atentionare poate lovi in mandria noastra, o lauda poate face la fel de mult rau uneori... Totusi nu pot sa nu spun ca mesajul tau este asa cum s-ar dori toate mesajele de pe acest forum. Indeamna spre meditatie si smerenie. Din pacate lucrurile nu stau deloc asa si mie chiar mi se pare ca pentru multi, forumul tine loc de competitie. Daca avem ceva de dovedit, asta ar trebui sa ne straduim sa-I aratam lui Dumnezeu, daca ne-a mai ramas cumva timp pentru El. Ceea ce incercam sa dovedim aici, de obicei ne osandeste.

@dobrin7m, eu am spus ce-am avut de spus. Din pacate n-ai inteles inca. Iarta-ma, te rog. Asculta-mi sfatul si citeste cu multa atentie mesajul Oanei, fiindca mie mi se pare ca nici nu se putea mai bine subliniata o astfel de situatie, din care cu totii avem multe de invatat. Nu-ti risipi sufletul pe explicatii si urzeli viclene ale vrajmasului. Aduna-te nitel, roaga-te cum stiai s-o faci odata cand erai numai tu cu El, fara toate "sacosele" din jurul tau.
Poate ca chiar conteaza parerea noastra in anumite imprejurari, dar cand devenim prea "vorbareti" trebuie sa stim ca nu facem voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu lucreaza prin oameni, deci si prin tine daca vei alege calea cea buna.
Daca vei invata ca tonul tau sa devina bland si smerit, nu aspru si dur, ca asa zici ca este firea ta, deci daca vei lasa pe Dumnezeu te va invata sa schimbi firea. Iar sotul tau vazand minunea petrecuta cu tine cu siguranta ca va lua aminte mai mult la Dumnezeu.

Cu threadul, am sa il scot de la naftalina eu daca trebuie , exact de la prima mea postare sa vada toata lumea ca nu iti era tie adresata.
A dori sa cunosti pe Dumnezeu , sa poti cu ajutorul Lui sa aschimbi firea ta, si apoi prin tine sa se schimbe cei din jurul tau, raspandind iubirea data de Dumnezeu este cea frumoasa dorinta.. Daca pentru tine este o dorinta absurda e gandirea ta si atat.

Parintele meu mi-a dat in acest sens un exemplu din parohia lui:
era o familie in care baietelul lor era mai evlavios insa mama si tata nu.
Si copilul isi dorea sa manance de post insa parintii lui nu.
Si singur isi gatea de post si manca de post pe cand parintii nu.
si azi asa maine asa, pana cand cam dupa un an si jumatate toata familia lui vazand evlavia copilului lor au ajuns sa mance de post. ca ceva firesc si normal asa lasat de Hristos.
Prin copil, Dumnezeu a lucrat asupra intregii familii.