Ai inteles gresit. Eu ziceam ca daca acuma vine unu, te bate si te baga in spital, esti in stare sa il iubesti? Ca pana la proba contrarie nici eu nu am nimic cu nimeni si cred in potentialul omului de a se schimba si de a fi bun.

Normal ca nu. Si perfect nenatural sa mi se ceara sa o fac. Ca sa nu vorbim despre faptul ca e total contrar instinctului de supravietuire, fara de care nu am mai fi existat ca specie in ziua de azi.

As putea sa aleg sa il iert, dar asta e cu totul alta treaba.

Draga FireSpirit, imi pare rau pentru tine, pentru inconsecventa ta in tinerea caii celei drepte pentru ca dintre toate lucrurile care Ii sunt placute lui Dumnezeu, dintre toate faptele bune pe care le poti face inaintea Lui (pe care, sa fii sigura ca El le contorizeaza pana la cea mai mica si aparent nesemnificativa) cele mai placute Ii sunt RABDAREA si SMERENIA.
Tocmai de aceia El le-a testat intodeauna pe acestea si celor mai drepti, mai placuti si mai mari Sfinti ai Lui in cele mai grele si mai cumplite moduri si de asemenea le-a rasplatit insutit aceste doua virtuti. Pentru ca degeaba faci fapte bune daca aceste fapte bune le faci cu scopul precis de a obtine avantaje personale si daca se poate si cat mai repede iar atunci cand acestea nu iti apar, incepi sa cartesti.
Spui ca ai facut fapte bune si ca ai mers la biserica, dar poti oare spune cu mana pe inima ca aceste fapte bune le-ai facut fara sa astepti nimic in schimb, sau ca ai mers la biserica doar pentru a fi aproape de Dumnezeu, si nu ca sa te rogi sa ti se implineasca un lucru sau o dorinta anume?
Pe Dumnezeu nu Il poti pacali, El ne cunoaste inima si cele mai ascunse ganduri, El stie si in ce scop si pentru ce faci faptele bune, si daca aceste fapte sunt facute doar pentru folosul tau, atunci nici rasplata pentru ele nu apare. Rasplata cea mare iti vine cand faptele bune pe care le faci sunt din dragoste si compasiune sincera pentru semeni, fara a o astepta...desi pentru noi oamenii e foarte greu sa facem lucrul acesta, si tocmai de aia cei ce au ajuns la asemenea nivel au ajuns Sfinti.

Pentru ca se stie, ca toti Sfintii lui Dumnezeu au iubit suferinta, ca suferinta este data celor pe care El ii iubeste ca sufletul sa se purifice prin ea si sa poata ajunge din nou la El, fiindca nu prin huzur si imbuibare si asa zisul "noroc" pamantesc ajungi in Imparatia Lui Dumnezeu (cati dintre cei care au o astfel de viata ai vazut ca le pasa de Dumnezeu, sau ca sunt apropiati de El?), ca ce folos ca ii e bine aici trupului de carne care in cativa ani devine o stafida scofalcita, ca sa nu mai zic ce devine cand ajunge in pamant, daca sufletul care traieste vesnic va suferi tot vesnic pentru acele clipe de "fericire" si nepasare pe care le-a avut trupul?
Noi trebuie sa intelegem ca fericirea deplina pe pamant NU EXISTA (ca s-a pierdut odata cu caderea din Rai), ca nu exista om indiferent cat de bogat, sau sanatos sau implinit ar fi sa nu aiba o problema care sa nu-l lase sa fie fericit deplin. Fericirea deplina pentru om a fost doar in Rai cand a fost alaturi de Dumnezeu si pe care a pierdut-o prin neascultarea de El, ceea ce nu mai intelegem noi oamenii, e ca noi putem deveni asemanatori lui Dumnezeu, am putea avea puteri extraordinare, puteri pe care au ajuns sa le aiba Sfinti pentru ca Dumnezeu e in noi, suntem creatia Lui totul e sa alegem daca ne dorim fericirea adevarata care este doar alaturi de El (fericirea la care au ajuns acei Sfinti ai Lui care desi erau prigoniti, nemancati si fara haine iradiau o fericire si o multumire nepamanteasca mai presus de orice placere pe care ti-o poate oferi lumea asta), acea fericire pe care au avut-o Adam si Eva in Rai, sau alegem iluzia fericirii si placerii pret de cativa ani aici pe pamant, iluzie pe care a avut-o si Eva cand a muscat din mar si care e data de acelasi personaj care i-a dat-o si Evei. Dumnezeu sa te ajute si sa te lumineze sa faci alegerea mantuitoare!

Te_ai gandit ca poate animalul isi duce cu mai multa demnitate Crucea decat noi?
Oare suferinta lor (in tacere) nu este o lectie pt. noi ,care credem ca avem dreptul sa tipam de fiecare data cand dam de greu?

La 22 ani am devenit mama. Moment in care toata lumea s-a intors impotriva mea,inclusiv tatal si familia.
Cu cativa ani inainte am incercat sa ma sinucid.
Nu stiu care este motivul supararii tale concrete dar, din expierienta iti spun fii incrincenat sa urasti pacatele tale ,chiar daca toata lumea iti este potrivnica .CU DUMNEZEU NU TE PUNE CA STIE MAI BINE DECAT ORCINE CE E MAI BINE PT. TINE.

da, ma gandesc, de aia mananc doar carne de peste si oua si lapte cumpar de la tzarani (laptele la sticla, ouale nemarcate,etc), sau aduc de la ai mei de la tzara cateodata. N-am crapat de foame niciodata pana acum, o duc excelent. Se poate.

nu-i de gluma...
 

va certati? chiar si aici?

credeam ca daca voi intra prin zona asta, voi avea parte numai de... lapte si miere...

observ ca nu-i chiar asa..

Animalul nu are o Cruce, pentru ca nu nici un animal nu e atat de inteligent ca Omul, care a inventat zei, cu simbolurile aferente. In plus, care e legatura cu ce am scris eu?

Tipi pentru ca ai inteligenta sa o faci, si limbajul sa te exprimi. De-aia.

Animalutele intradevar nu au sufletel ca al nostru, in sensul ca nu e nemuritor, au altul diferit de al nostru.
Dumnezeu a lasat asa, ca ele sa nu se chinuie pentru eternitate. Zic Sfintii Parinti ca natura intreaga si plantele si animalele sufera pentru caderea omului, si asa este, de aceea ele simt cand e un om rau, fug sau ataca, sau daca e om bun si sfant se culca la el in brate. Nu ar fi corect ca ele sa se chinuie secole pentru noi, nu crezi?
Vezi Sf. Serafim de Sarov, care hranea ursul cu mana si nu il vatama.
Sau cum stateau animalele la Par. Paisie. Vezi ce relaxat e iepurasul la el in brate?
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...009/07/011.jpg
Animalele iubesc pe sfinti si sfintii pe animale. E plin de pustinici prin munti, si vine iarna dar nu se apropie de ei nici lup nici urs, ba mai si impart aceasi pestera.

Cat despre fatarnicia in biserica, cunoastem, no comment. Multi sunt cei care vor ranguri, si laude si intaietate, sa-i perii ca se considera desavarsiti.
Dar nu te pune nimeni sa stai cu ei, si sa te acresti si sa imbatranesti inainte de vreme.
Cauta locuri autentic ortodoxe, cauta oameni deschisi si sincer caci inca mai sunt (chiar daca mai greu de gasit), citeste cartile parinteilor de care ti-am zis mai sus.
Aplica cat de mult poti tu cele invatate de la ei, si vei trai minuni in viata ta.

Si pe oriunde mergi, sa nu uiti, padure fara uscaturi nu vei afla, chiar si in manastiri vei mai gasi maici si calugari nu tocmai ok, dar tu nu iti pierde vremea cu acestia, roaga-te pentru ei si mergi mai departe, spre cei de la care ai ce invata si care sa iti odhineasca sufletul.

Problema cu animalele din ceea ce am mai citit scris de Sfintii Parinti si din ceea ce am inteles eu, e ca ele nu sunt create asemeni noua, Dumnezeu le-a creat prin cuvant a spus "sa fie" si s-au facut, pe cand omul dupa ce a fost creat, Dumnezeu l-a insufletit prin suflare de viata din insusi Duhul Sau, deci insusi Duhul Sau l-a pus in noi, de aceia oamenii au suflet pe cand animalele sunt doar creatii ale lui Dumnezeu prin cuvant, pe care bineinteles, ca pe orice creatie a lui Dumnezeu trebuie sa o respectam, ingrijim si sa o iubim.

Animalele nu au suflet asemeni oamenilor insa ele dupa moarte se transforma tot in elemente din natura dupa principiul "nimic nu se pierde, totul se transforma", ele ajungand astfel sa traiasca sub o alta forma tot in lumea aceasta pentru ele nu exista lumea de dincolo si judecata. Adica un animal dupa moarte putrezeste si se transforma in ingrasamant care se transforma in plante, care la randul lor devin hrana pentru alte animale si ajung in fecale si din nou in pamant ajung plante, sau daca a fost mancat de alt animal, in hrana pentru celulele acelui animal care l-a mancat si implicit in parte din organismul acelui animal, etc...intr-un ciclu infinit...deci animalele traiesc tot in lumea aceasta si dupa moarte, insa sub o alta forma, pe cand Duhul lui Dumnezeu care se afla in om, in sufletul lui, nu putea sa se piarda, trebuie sa se intoarca la Creator. Adica e ceva de genul: Dumnezeu ti-a dat Duhul la inceput, la sfarsit trebuie sa I-l inapoiezi lui Dumnezeu (de aici vine probabil si expresia "a-si da Duhul" cand omul moare), si asta depinde de tine cum I-l inapoiezi, daca I-l prezinti curat si intact sau plin de "mocirla" si badjocorit in fel si chip, caz in care e normal ca Dumnezeu sa nu ti-l mai primeasca. Si atunci cine sa ti-l vrea asa netrebuincios decat vrasmasul lui Dumnezeu, diavolul care se bucura ca prin faptul ca a luat un suflet la el, care nu era destul de curat ca sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu...ii pricinuieste lui Dumnezeu o mare durere, pentru ca Dumnezeu sufera pentru fiecare suflet care nu poate intra in Imparatia Lui. Adica gandindu-te subiectiv, in cazul in care tu imprumuti ceva cuiva cu toata inima si cu drag, un lucru care pentru tine are o valoare inestimabila si acel cineva ti-l da inapoi terfelit in ultimul hal, oare nu te superi?... il mai primesti asa?

Si faptul ca animalele se mananca intre ele si oamenii mananca animale, acest lucru a fost dat de Dumnezeu dupa caderea omului din Rai, pentru ca este scris si in Bilblie la inceput toate traiau intr-o perfecta armonie si intelegere, leii cu antilopele, lupii cu oile, etc... si toate cu omul, iar omul nu manca decat din roadele pomilor care erau in gradina Raiului, pana in momentul cand omul nu L-a acultat pe Dumnezeu si a fost izgonit din Rai, atunci a fost prima jertfa de animal pe care Dumnezeu a facut-o ca sa le faca haine la Adam si Evei dintr-o piele de animal, ca acestia sa-si acopere goliciunea. De atunci a fost lasata si hrana cu carne de animal, ca omul sa-si aminteasca intodeauna ca nesupunerea si neascultarea fata de Dumnezeu, a facut rau nu numai lui ci si tuturor creaturilor Sale, acest lucru fiind ca o pedeapsa si o amintire urata si dureroasa a faptului ca neascultarea de Dumnezeu si indepartarea de El aduce suferinta si durere.