Ti-ai dat singura raspunsul la intrebare. Atunci cand ai mintea luminata de Duhul Sfant vei gandi asa cum iti da Duhul sa gandesti; iar Duhul este Dumnezeu. Asa ca uneori vei gandi ca Dumnezeu. Iar, din cate am auzit eu pe aici, se spune ca dvs primiti Duhul Sfant la botez; asa ca sunt sigura ca voi gasi printre ortodocsi si oameni care nu numai ca spun ca au primit Duhul Sfant, dar si actioneaza calauziti de el.

Fraza aceea nu s-a vrut o umilire. Era doar o durere; ar trebui sa o simti si tu. Dumnezeu nu te vrea robotel si te iubeste asa cum ii iubeste si pe sfinti. Daca esti calauzita de Duhul Sfant vei gandi si tu ceea ce au gandit sfintii si ce marturiseste credinta adevarata si nu vei cadea in erezie; numai nu mai refuza sa gandesti.

Stai putin, cum? Dimpotriva....acum am amandoua picioarele...:) Parintele e grec?

Tăiate?!...

Ai dreptate.
Trebuie totusi vazut de ce pleaca oamenii...

de langa Thesalonik
 

Preot ortodox grec.

:) De asteptat...

Hahahaha, ce gluma buna....

In fragmentul evidentiat de mine ai spus exact ce trebuie. Asta este esenta.
Nu stim bine ce e cu noi si ai nostri si ii judecam pe altii, vorbim de credinta si mantuirea sau erezia lor.
Si noi nu suntem in stare sa intelegem nici pe Dumnezeu si nici scripturile. ne straduim, dupa puterea noastra. Dar atat.

Iar partea cu scara iubirii: pentru mine "hugs and kisses" nu inseamna neaparat/intotdeauna iubire.

La mine exista mai intai mai multe feluri de iubiri in functie de persoane:
- iubirea de sot/sotie, sau ma rog logodnici/prieteni
- iubirea de parinti/copii
- iubire de alti apropiati (rude, prieteni)
- iubire de Dumnezeu, Maica Sa si alti sfinti
- iubire de oameni in general (crestineasca sa-i spunem).

Fiecarei grupe i se potriveste ceva din ceea ce ai spus tu.
Iar profunzimea si gradul de sacrificare depinde si el de grup si de persoana.

drumul unora spre Biserica Mama
 

Se stie ca la inceput Biserica era Una, si era ortodoxa. Apoi Apusul a vrut altceva.

La Biserica greaca la care ma duc , este un cantaret in strana al carui parcurs m-a lasat fara cuvinte.

Tanar fiind, in aceasta Franta ce penduleaza intre ateism si protestantism, a fost mai intai catolic (parintii, de origine italiana, l-au botezat in cultul romano-catolic). Ajuns la varsta majoratului, a simpatizat cu martorii lui Iehova, apoi a simpatizat cu drogurile. La un moment dat, pe mare , a cunoscut un tanar grec, ortodox, ranit in urma unei furtuni. Nava in care se afla venise in ajutorul navei ce fusese prinsa din plin de furtuna. Nadejdea, calmul celui ranit, imbabatarea oferita colegilor de suferinta l-au marcat profund pe cel caruia i se parea ca toate sunt bune daca nu ucid. S-a imprietenit cu acel tanar care a ramas in Franta in cele din urma. S-a dus cu el la Biserica Ortodoxa si acolo a simtit ca se afla acasa, ca a gasit libertatea pe care sufletul sau inca nu o cunoscuse.
Anul trecut am participat la casatoria lui religioasa (era casatorit deja in biserica catolica, dar vroia sa implineasca in fata Domnului promisiunea de a nu-L mai parasi niciodata pentru o alta confesiune - asa ca a repetat mariajul religios in Biserica lui Hristos).

Cu toată stima, cei care pleacă, de-aia pleacă pentru că, tocmai, nu văd ereziile!
Pleacă cei neştiutori şi creduli, apoi pleacă cei care s-ar vinde şi pe mai puţin de 30 de arginţi şi, binenţeles, cei încercaţi de gândurile ”înalte”: mândria şi slava deşartă!
Primii nu văd ereziile din pricina neştiinţei; iar neştiinţa vine din lene, autosuficienţă şi/sau lipsa de discernământ duhovnicesc.
A doua categorie nu vede ereziile pentru că nu au ce să vadă, Dumnezeu şi credinţa nu se află în raza preocupărilor lor şi tot ce văd aceştia este latura materială a vieţii. Aceştia, oricum, erau ortodocşi doar cu numele...
Cei din urmă, însă, sunt cei înaintaţi duhovniceşte, dar care se pun pe ei înşişi deasupra Bisericii şi a dogmelor. Ei nu văd ereziile pentru că sunt "deasupra" lor. Aceştia îşi găsesc şi cele mai sofisticate justificări, iar în propriile minţi, propriile acţiuni iau o amploare dramatică. Şi, convinşi de justeţea acţiunilor lor, vor să-i atragă şi pe alţii în rătăcirea lor. Uneori reuşesc: cu cei din prima categorie!
Vina este împărţită: o parte se poate atribui societăţii (atât cea comunistă cât şi cea actuală, de după `89), o parte slujitorilor Bisericii, care nu i-au catehizat îndeajuns de bine, dar cea mai mare parte este a lor. Scuza necunoaşterii nu poate fi invocată într-un spaţiu Ortodox prin tradiţie!

OK, vina este împărţită:

1. Cei care pleacă - cei mai vinovaţi
2. Societatea (?)
3. Slujitorii Bisericii, care nu i-au catehizat îndeajuns de bine

Doar atât aveţi de spus? Aşteptam ceva mai mult.
Încercaţi să săpaţi mai adanc. Am toată convingerea că se poate mai mult.