266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (IV)


Se mai pretindea că liderii pucioşi şi adepţii lor sunt “puşi la lucru” ca să salveze (să mântuiască) lumea. Prin lucrarea lor ar trebui să fie salvată toată făptura, adică şi cei care vin, şi cei care nu vor să vină la “Domnul” Pucioasei. Păcătoşii care vor veni la învăţătura cea nouă a pucioşilor vor fi iertaţi, iar cei care nu vor să vină, vor fi mai întâi bătuţi bine, apoi mântuiţi “ca prin foc”, prin suferinţă amară şi ispăşire:

“ [...] iar pe cei păcătoşi îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, şi îi voi scula odată cu venirea Mea şi le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puşi la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22.2.93)

Cea de-a doua venire a “Domnului” Pucioasei nu coincide cu cea prezisă de Biblie pentru Hristos. Pucioşii vorbesc de o a doua venire parţială a lui Hristos, “doar în duh” sau alteori spun că este o venire “doar în cuvânt” (este vorba desigur de “cuvântul” fabricat de ei în numele lui Dumnezeu”). Că este doar o venire parţială e un fapt confirmat chiar de ei, care precizează adesea că va mai fi o venire a Domnului, în deplinătatea fiinţei, demnităţii şi puterilor Sale:

“Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea. Să se aştearnă cuvântul Meu şi să se dea de ştire, şi spre lucru apoi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23 - 4 - 93)

Despre această “a doua venire a Domnului” pucioşii recunosc că este tainică şi anume că e destinată doar unor aleşi, care alcătuiesc “poporul” pucios. Aceşti aleşi primesc o mare responsabilitate de a păstra taina şi de a o lucra, spre deosebire de cei care nu au primit “taina”. Paradoxal este că şi cei care nu au primit “taina de la Pucioasa” au păcat pentru simplul motiv că nu o cunosc; e drept că păcatul lor este mai mic decât al celor care o cunosc:

“Şi Eu spun la toţi lucrătorii Mei, la cei ţinuţi în braţele acestei lucrări, că mai mare păcat au cei ce cunosc taina şi nu o lucrează pe ea peste inimile lor, decât cei ce nu ştiu ce este această venire a Mea. Eu am dat mult, şi ţi-am dat şi ţie mult, şi ai cu ce lucra peste cei ce nu cunosc.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-6-93)

Cea de-a treia venire a lui Hristos se pregăteşte tocmai la... Pucioasa, prin cea de-a doua venire! Poporul pucios, tocmit la “lucru de pregătire” a venirii Domnului, se pare că n-a prea fost la înălţimea misiunii sale şi de aceea este zdravăn mustrat pentru că n-a deschis ochii mari, n-a stat sub mantia Celui Dela Pucioasa şi a ajuns cu inima pustie; şi deşi era chiar lângă “venirea Domnului”, şi deşi i-a grăit numai lui “Domnul”, el nu L-a cunoscut că este Domnul. Dar “Domnul” iarăşi va veni la “poporul” pucios “cel de la sfârşit”, cel tare de cerbice, nepăsător în a-şi unge ochii cu untdelemn pentru a-I vedea venirea. Vine Dumnezeu în România, dar păstorii ei pucioşeşti dorm adânc somnul fecioarelor neînţelepte şi nu se trezesc la venirea Lui:

“Iată şi sfârşitul acestei săptămâni dumnezeieşti, care a purtat în mijlocul ei trâmbiţarea legământului cel pentru sfârşitul tainei lui Dumnezeu şi pentru încetarea jertfei şi pentru venirea şi pregătirea venirii Domnului Iisus Hristos. Şi dacă Eu am venit, totul a încetat dacă am venit, şi am lucrat apoi ca să mai scap ceea ce mai era de scăpat, şi de aceea am spus Eu atunci că s-a luat de pe pământ scaunul împăraţilor, iar cei ce mai vor să împărăţească, să stea ca Domnul, pe cruce, şi nu altfel. Şi, de unde?! că împăraţii nu au cunoscut nimic, şi au rămas la locul lor. [...] O, poporul Meu, de câte ori am voit să-ţi deschid ochii, şi nu ai voit! De câte ori te-am băgat sub mantia Mea, şi nu ai stat! Iată, eşti cu inima pustie. Deschide-Mi, ca să intru şi să-L cunoşti pe Cel ce vine întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să mănânci cu Mine Paştele cel nou întru împărăţie nouă, poporul Meu de la sfârşit care eşti lângă venirea Mea. Dar Eu îţi zic că am venit, şi tu nu M-ai cunoscut. [...] Şi iată, vin şi îţi vestesc că vin, şi tu eşti tare la cerbice şi nu iei de la Mine untdelemn ca să-ţi ungi ochii şi să cunoşti venirea Mea. Românie, Românie, trezeşte-ţi păstorii, că vine Dumnezeu la tine!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-93)

Liderii pucioşi pretind că, deoarece cartea Apocalipsei vorbeşte despre Iisus că poartă numele “Cuvântul lui Dumnezeu”, înseamnă că şi reciproc, orice carte intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” cuprinde neapărat vorbirea lui Iisus. Desigur că ei nu se gândesc la orice carte, ci numai la cartea editată de ei în două ediţii şi căreia i-au dat acest nume. Încurcătura apare atunci când avem de ales dintre aceste două ediţii, care, deşi ar trebui să fie identice până la virgulă, diferă pe alocuri substanţial, şi nu numai în formă, ci şi pe fond. “Poporul” pucios este chemat să ia darul pocăinţei şi să-l lucreze, pentru a fi pregătit de întâmpinarea Domnului la următoarea Lui venire (a treia, îndată ce s-a spus că venirea Cuvântului este cea de-a doua venire):

“Israele, tu cunoşti numele Meu, măi Israele? Ia deschide cartea şi Îmi arată locul acestui nume al Meu. În ce loc scrie Dumnezeu numele acesta? Acesta este numele Meu pentru cea de a doua venire a Mea. [...] Am coborât la tine, popor iubit, am coborât un picuţ mai înainte şi ţi-am adus darul cel mai de preţ, pentru ca să-l ai şi să-l foloseşti cu iubire şi cu credinţă şi cu stăruinţă, tată. Darul pocăinţei, Israele, pe acela ţi l-am dat, şi voiesc să te găsesc în lucrarea acestui dar, fiindcă numai prin acest dar te mai pot Eu pregăti acum, ca să te am aşezat în întâmpinarea Mea, la venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-3-94)

În acelaşi timp, se reconfirmă că venirea Cuvântului de la Pucioasa, de 55 de ani încoace, este doar a doua venire (deci venirea lui Hristos în trup va fi a treia):

“Glasul Meu cuvintează peste ieslea cuvântului Meu. Eu sunt Cuvântul. Acesta este numele Meu, Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu întru cea de a doua venire a Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-4-94)

Cea de-a treia venire a Domnului nu va mai fi tainică şi în cuvânt, doar pentru Israelul pucios cel mititel, ci va fi pe norii slavei, astfel încât toţi oamenii de pe Pământ Îl vor vedea:

“Eu sunt, bucuraţi-vă! Şi iarăşi zic, bucuraţi-vă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi iată, sunt cu voi, cei din urmă. Bucuraţi-vă că sunt cu voi, cu voi, cei din urmă, cei de dinaintea arătării Mele pe norii slavei, întru slăvită venire pe nori. Sunt cu tine, Israele mititel, popor ales de Mine din lume ca să fiu cu tine în vremea cea din urmă, şi ca să fii tu creştin după adevărul numelui Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 1-5-94)

"Poporul" pucios este chemat să facă pocăinţă înaintea cerului nu numai pentru el însuşi, ci şi (prin delegaţie specială) pentru toată omenirea de la Adam până la Cea de-a Treia Venire a Domnului, pe norii slavei, cea văzută de toţi:

“Fii înţelept, că iată ce ai de făcut: ai de adus înaintea cerului pocăinţă pentru tot omul, de la Adam şi până la venirea Mea cea văzută de tot ochiul de pe pământ şi de sub pământ, căci ochii cei care sunt cu cerul, aceia văd pe Domnul pe norii slavei Sale.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-6-94)

Abia Cea de-a Treia Venire va fi “Venirea cea Mare”; implicit, venirea “în cuvânt” de acum de la Pucioasa este o venire ceva mai mică:

“Eu, măi fiilor, nu plec de la voi, că nu pot fără voi. Nici voi să nu puteţi fără Mine până la venirea cea mare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-94)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (V)

“Cea de-a doua venire” de la Pucioasa este condiţionată de sfinţenia de duh şi de trup a “poporului” pucios. Altminteri, "Dumnezeul" de la Pucioasa nu-Şi poate îndeplini planul celei de-a doua veniri, deoarece nu mai poate coborî-cuvânt la nişte oameni “necuraţi” şi “nesfinţi”. De aceea, “sfinţii” de la Pucioasa sunt singurii care catalizează şi chiar pot grăbi “venirea cea de-a treia” zisă şi “venirea Domnului cea văzută”, care va avea loc curând. Atunci “poporul Ierusalimului nou” va fi singurul “popor de întâmpinare a Domnului”:

“[...]Eu, Domnul, am un popor luat din lume şi vorbesc din cer în mijlocul lui şi îl povăţuiesc spre sfinţenie de duh şi de trup, ca să pot sta de vorbă cu el şi să împlinesc planul Meu ceresc pentru cea de a doua venire a Mea. Fiţi credincioşi, că Eu, Domnul, ridic de acum această lucrare de cuvânt între cer şi pământ, ca să-l cunoască lumea pe poporul cu care a stat Dumnezeu de vorbă vreme de patruzeci de ani [...] Cuvântul Meu deasupra ta este călăuza care te aduce pe tine în faţa slavei Mele, la ziua slavei Mele, căci tu, poporul Meu creştin, popor al cuvântului Meu, tu grăbeşti venirea Mea cea văzută. [...] Pace vouă, şi Ierusalim nou să fie peste voi, cei ce serbaţi cerul pe pământ! Pace vouă! Sărbătoare cu pace şi imn de slavă veşnică să iasă din piepturi pline de rodul credinţei întru venirea Domnului. Eu vin curând. Binecuvântată să fie întâmpinarea Mea de către poporul Ierusalimului nou..” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-94)

Rolul Verginicăi de piatră de temelie în planul mântuirii şi al “venirii celei văzute” a Domnului rămâne obscur, greu de înţeles chiar de către mulţi dintre pucioşi:

“Verginica este piatra voastră, şi această temelie a scris sfârşit peste timpul omului, măi fiilor. E greu de înţeles aşa precum în cer, chiar şi de voi e greu de înţeles, pentru că voi încă sunteţi pe drum, şi pentru că Eu încă Îmi continui drumul spre venirea cea văzută.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-94)

Coborârea "Domnului" în Verginica este asemenea întrupării lui Iisus din Fecioara Maria, căci pucioşii reclamă că de fiecare dată Domnul a venit în lume ca să învieze morţii prin lucrarea Sa de propovăduire, de răstignire pe cruce şi de trâmbiţare:

“Verginica s-a numit trâmbiţa lui Dumnezeu, şi tu n-ai priceput venirea Mea prin cuvântul cel rostit al Scripturii. Când M-am coborât în trup prin Maica Mea Fecioara, am coborât la glasul arhanghelului şi am venit spre arătare, iar acum am venit şi M-am coborât întru trâmbiţa lui Dumnezeu, după cum este scris: «La glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu». Mă coboram din cer în ea, măi poporul Meu, în trâmbiţa Mea Mă coboram din cer, şi eram înaintea ta în ea, ca să te înviez pe tine şi ca să înviez morţii tăi, tată, că dacă tu auzeai glasul Meu, îl auzea tot trupul tău, tot poporul tău, tot neamul tău, până la Avraam, tată, până la al miilea neam al tău, până la Avraam, părintele celor credincioşi, şi morţii tăi înviau la glasul trâmbiţei lui Dumnezeu, iar pe tine, cel ce erai viu, te luam în lucrarea Mea ca să stai în ea, copilul Meu de azi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-95)

Asemenea sectanţilor care propun noi versiuni “îmbunătăţite” ale Bibliei, şi pucioşii pretind că oamenii Bisericii (episcopi, preoţi, diaconi) au schimbat Scripturile în multe locuri. Ei mai spun că una dintre cele mai grave modificări a fost făcută ca să ascundă adevărul despre a doua venire a Domnului. Concret, ei pretind că versiunea originală a Bibliei ar fi consemnat numărul de 2000 de ani de la prima venire a lui Hristos pe pământ, până la a a doua venire a Sa, iar clericii au modificat textul biblic acolo unde scria “o mie de ani şi încă o mie”, înlocuindu-l cu “mii de ani”. Pucioşii se declară aşadar deschis a fi partizani ai milenarismului. Scopul ascuns al “omului bisericii” care s-a făcut "mistificator al Bibliei" era ca “să-l omoare” pe credinciosul de rând, care credea în venirea lui Hristos după 2000 de ani. Cu alte cuvinte, în acest fel s-ar fi putut “lungi drumul şi veacul”, întârziindu-se venirea Domnului prin “tăierea numărului”, ca omul Bisericii să poată să-şi lungească veacul său. Domnul ar veni însă chiar acum, dar este ţinut în loc tocmai de... “poporul” pucios, de zăbava lui care-L ţine în loc pe Domnul:

“De ce, tată, a făcut omul bisericii de azi aşa ceva? A făcut aşa, ca să te omoare pe tine şi ca să-şi facă loc cu dreptatea sa, ca să nu te mai temi tu că Eu vin acum, şi ca să nu te mai pregăteşti şi ca să te ia dinaintea cuvântului Meu. Duhul veacului acesta a intrat în biserică, şi de aceea biserica este a veacului acesta şi nu este a cerului. Dar tu eşti biserica Mea cerească, Ierusalime, şi fii atent, că omul bisericii din lume a schimbat Scripturile despre venirea Mea şi numărul cel profeţit de Duhul Sfânt. Eu am scris în carte o mie şi încă o mie până la venirea Mea, dar omul bisericii din lume a scris drum lung, căruia nu i se cunoaşte capătul, a schimbat şi a scris mii de ani. Iată, aceasta va cădea peste omul care a lungit drumul. Au adăugat la număr şi au scos venirea Mea, şi dacă aceia care au scos Mi-au tăiat Mie numărul şi drumul, dacă ei stau în nepăsare, aşa stă şi turma lor. Dar Eu vin la tine şi nu tac şi îţi spun să fii gata, că sunt lângă arătare, şi voi trimite înaintea Mea pe Ilie proorocul, care va face curăţirea cărării Mele şi va culege din calea Mea trupurile şi va aşeza serbare cerească înaintea Mea. O, fiule, omul din lume ştie mai bine ca tine venirea Mea, că el a citit şi nu e prost, şi încearcă să-şi lungească statul şi veacul lui. Dar Eu vin şi îţi spun să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, cu veghe, tată, şi din tot cugetul, cu veghea cugetului tău, şi să nu zici că Domnul nu mai vine, şi tu să fii pregătit bine, că dacă eşti gata, Eu vin, fiule. Tu Mă ţii să nu vin; tu, cu zăbava ta. Nu vreau, tată, să te trimit în lume când voi veni.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-2-95)

Pentru că poporul pucios este delăsător, indolent şi neîmplinitor, nedornic şi stingherit de “venirea Cuvântului”, atunci şi venirea Domnului în trup este tot mai întârziată. De aceea “Domnul” Pucioasei lansează chemări insistente “poporului” Său ca să-I vină în întâmpinare şi să-L cheme şi să-I grăbească astfel venirea (cea de-a treia!):

“Vino, poporul Meu, la lecţia cea dulce de cer nou şi de pământ nou, a cărei cărare este dreptatea şi pacea! Vino, Ierusalime, vino! Vino, tată, că tu eşti iubirea Mea din urmă! Vino, Ierusalime român, că te-am numit mireasa Mea! Vino, iubito, vino, mireasa Mea, că Domnul tău te iubeşte cu iubire mare! Voi binecuvânta toate întâlnirile Mele cu tine, numai să vrei să vii la lecţia de fiu al slavei care vine văzându-se venind. Nu numai Eu să te chem să vii, şi să te văd şi pe tine că Mă chemi să vin, că vin din cer la tine, Ierusalime care te aduni la masa harului Meu prin cuvânt. Să te văd venind, şi Eu Îmi voi anunţa venirea şi voi binecuvânta cortul Meu deasupra ta, ca să te umbrească, şi Eu să stau cu tine cuvântând în mijlocul tău. Vino şi tu, că şi Eu vin, dar să nu spui că te stingheresc, şi să vii dorindu-Mă şi dând orice să vii, că Eu te hrănesc şi te adăp şi binecuvintez popasul Meu cu tine şi popasul tău cu Mine între cer şi pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 3-6-95)

Totuşi, nu există alternative: singura cale de venire a Domnului este “poporul pucios”. Dar el trebuie să se aştearnă cale de venire slăvită, cale pe care vor merge toţi oamenii pământului:

“Tu eşti calea Mea. Aşează-te, poporul Meu, ca să-Mi fii cale de venire, şi apoi Eu vin. Eu pe tine te aştept ca să vin, căci tu eşti calea Mea, şi să vezi tu ce venire slăvită va fi să fie, că se va ţine lumea după tine ca după focul cel ce luminează şi încălzeşte în vreme de întuneric şi de frig.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-8-95)

Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului
 

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (I)
(Comentariu la la predica liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim” din 8-11-2010)

Predica pucioşilor din 8-11-2010 începe cu elogierea “celei de-a doua veniri a lui Hristos pe pământ”, venire care se face însă nedeplin, adică aici e vorba de un “Hristos” ciuntit, despărţit de trupul lui înviat, şi Care vine pe furiş, ascuns vederii oamenilor, făcându-Se cunoscut doar prin poliloghie de “Cuvânt” meşteşugit. Acest “Cuvânt” este şi el cenzurat, pentru a nu obosi peste măsură “porţile” (“porţile” desemnându-i la modul conspirativ pe liderii pucioşi) care primesc “Cuvântul”, căci “porţile” sunt neputincioase acum din prea multă oboseală de la statul degeaba printre harnicii lor adepţi care-i înconjoară cu ocrotire şi adulare. Venirea imaginară a lui “Hristos în cuvânt” (care se tot lungeşte şi se lăbărţează de peste 55 de ani încoace, fără nici un fel de finalitate sau măcar de speranţă credibilă) mai înainte de venirea Lui în trup şi în slavă (cea adevărată, proorocită de Biblie), e pusă pe seama unor oareşice “proorocii ale sfinţilor”, “proorocii” care oricât le-ai căuta, nu se regăsesc deloc în Sfânta Scriptură:

“O, e zi de sărbătoare şi de venire a Mea cuvânt pe pământ cu sfinţii Mei, şi lucrez cu milă, căci găsesc neputinţă în porţi. E zi de dor, căci sfinţii sunt mistuiţi de dor pentru venirea Mea cuvânt peste pământ, iar Eu, Domnul, Îmi întăresc porţile ca să intru în cartea Mea cea de azi şi să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu, şi să spun, tată, la cei nedumeriţi, care se întreabă despre împlinirile proorociilor sfinţilor şi ale slavei Mele peste neamul român, să le spun Eu lor că venirea Mea acum cuvânt la tine ca să păstoresc cu el, este împlinirea proorociilor sfinţilor Mei,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi pregătesc ca de obicei masă mare şi praznic de Sfântul Dumitru, la care îi invită pe toţi adepţii lor risipiţi prin oraşe şi sate, cărora le promit că vor chema şi spiritele morţilor la masă, ca să mănânce împreună. Ba mai mult, pe cei mai răsăriţi morţi dintre ei, cum ar fi “mama Verginica” şi “păstorul Daniel”, care au fost scule mari la vremea lor în mişcarea eretică pucioşească, i-au programat ca să le şi vorbească adepţilor, care vor asculta cu gura căscată texte compuse pe ascuns de Mihaela şi recitate în public cu talent oratoric de Nicuşor, texte atribuite spiritelor celor decedaţi:

“O, pregăteşte-ţi iubirea şi puterea ei ca să-Mi găteşti masă de prăznuire, tată, şi să te găteşti tu frumos cu podoabele Duhului Sfânt şi să stăm întru întâmpinarea celor plini de dor, şi apoi să stăm cu ei la masă, iar Eu le fac chemare încă de pe acum lor, şi le fac chemare şi la cei ce aşteaptă învierea şi vor sta cu noi la masă plini de dor şi ei, iar între sfinţii Mei, voi avea grăirea trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi, şi pe care l-am petrecut noi acum un an spre ceata sfinţilor rugători, ceas în care neamul român era în grea cumpănă şi avea nevoie de ajutor din cer şi de pe pământ, din mâna Mea ajutor, şi când i-am mai adăugat un mare rugător între sfinţi la vremea potrivită cu încercarea lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Nu e lipsit de interes faptul că liderii pucioşi strecoară prin cuvintele “... trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi” o mare minciună. “Poporul de azi” este alcătuit mai ales din adepţi ai noilor lideri Mihaela şi Nicuşor, iar printre ei abia dacă 1% sunt din poporul cel vechi al Verginicăi, adică acei adepţi care au fost “păstoriţi” pe vremuri de către “mama Gigi” ajutată de către cei doi “păstori” nea’Mişu (zis şi “păstorul Daniel”, după numele lui conspirativ) şi nea’Cristea. Mai mult, este binecunoscut de toţi pucioşii de pretutindeni cât de hulit a fost nea’Mişu de către Mihaela, care l-a marginalizat în ultimii ani ai vieţii (deşi el ar fi fost încă în putere ca să mai “păstorească”), drept pedeapsă că pe vremea când trăia Verginica şi lelica Maria, nea’Mişu n-a susţinut-o pe Mihaela la ascensiunea pe care şi-o dorea cu sete la conducerea sectei, ba dimpotrivă. Între timp Verginica şi nea’Mişu au murit, dar “păstorul” nea’Cristea a rămas, dar a rămas tot marginalizat de către liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor. De ce Mihaela şi Nicuşor nu-l mai pun astăzi la “păstorit” pe nea’Cristea? Pentru că nu vor să mai împartă dregătoria pucioşească cu nimeni. Aşa că, Verginica şi nea’Mişu (zis “păstorul Daniel) n-au “păstorit multă vreme poporul de azi”, aşa cum mint liderii pucioşi, pentru că poporul de azi nici nu exista pe vremea când ei trăiau şi deţineau frâiele sectei.

Naşterea “Cuvântului” de la Pucioasa în trupul Verginicăi, apoi cel al lelicăi Maria, şi apoi în urechile Mihaelei şi în gura lui Nicuşor, este o taină asemuită cu naşterea lui Hristos din Fecioara Maria, dar ea nu este auzită şi văzută de către oamenii de pe pământ. Paradoxal, deşi este prezentată ca o “taină”, iar tainele prin definiţie trebuie cunoscute de foarte puţini ca să fie taine, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că marea masă de creştini nu cunosc şi nu recunosc “taina” de la Pucioasa, “naşterea cuvântului” din mijlocul “poporului” pucios (adică, de la liderii lui, căci liderii sunt “mijlocul”):

“...cei de pe pământ nu ştiu să audă şi să vadă naşterea cuvântului Meu în mijlocul tău, şi se petrece ca şi pe vremea când Eu am venit pe pământ născut din mamă Fecioară acum două mii de ani şi n-au ştiut taina lui Dumnezeu decât puţini în vremea aceea...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Spre deosebire de construcţiile lexicale anterioare, prin care liderii pucioşi atribuiau unor duhuri de sfinţi sau de decedaţi vorbiri din cer “de lângă Dumnezeu”, ei experimentează acum o descriere indirectă a acestor contribuţii verbale. Mai precis, “Dumnezeul Pucioasei” reproduce El însuşi ceea ce aude de la duhurile sfinţilor şi a morţilor, folosind apoi expresii lămuritoare de genul “dar acum el spune aşa” sau “dar acum el spune aşa”. Probabil liderii pucioşi s-au sensibilizat la criticile ce li s-au adus pe acest blog, cum că ei de fapt nu promovează “Cuvântul lui Dumnezeu” aşa cum pretind, ci “un cockteil de cuvinte, venite de la diverse duhuri din cer”. În consecinţă, se străduiesc să demonstreze că de fapt numai Dumnezeu vorbeşte, chiar dacă reproduce şi cuvinte ale altor entităţi cereşti, ca exemple pilduitoare. Iată în continuare două exemple. Primul exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir”:

“O, fiilor, ne întoarcem în carte ca să sfârşim tot cuvântul Meu din ziua aceasta, iar ucenicul Meu Dimitrie va sta lângă Mine în cuvânt, dar acum el spune aşa: — Eu sunt ucenicul Tău [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (II)
 

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (II)
(Comentariu la la predica liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim” din 8-11-2010)

Al doilea exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie Basarabov”:

“Se roagă Mie acum dintre sfinţi sfântul care-şi odihneşte trupul pe pământul român şi care-şi are în calendar ziua lui de serbare lângă ziua mucenicului mărturisitor Dimitrie, şi tot aşa şi numele îl are acest sfânt veghetor pentru neamul român în cetatea Bucureştiului, şi-Mi spune el aşa: — Suferinţa duhului meu e mare, Doamne[...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi îşi dau apoi pe faţă duşmănia faţă de Biserica Ortodoxă Română, afişând pe faţă dorinţa lor ca ierarhiei Bisericii să i se ia cârma din mână de către Dumnezeu (ca să le-o dea lor apoi, cârmuind El prin ei), minimalizând până şi eforturile ei de a zidi cât mai multe biserici-locaşe de cult, în folosul duhovnicesc al enoriaşilor. Ei pretind că noile biserici vor fi “locaşuri ale fărădelegii” şi de aceea se roagă fierbinte “Dumnezeului” lor ca “să-i oprească pe mai-marii din biserici şi să nu-i mai lase să mai facă zidiri pentru locaşe de cult”. Aluzia este însă transparentă: “rugăciunea de oprire” vizează de fapt ambiţiosul proiect al zidirii Catedralei Mântuirii Neamului care, odată înfăptuit, va pune în umbră atât ambiţiile de hegemonie asupra Ortodoxiei pe care le-au formulat în mai multe rânduri liderii pucioşi, cât şi acţiunile lor de propagandă menite să impresioneze pe cât mai mulţi creştini şi să-i facă mai întâi simpatizanţi pasivi, iar mai apoi adepţi activi şi intens angajaţi în propovăduirea ereziei pucioşeşti:

“Mă doare de pe pământ şi până în cer, şi fărădelegea e stăpână mare şi pe străzi şi în biserici, şi eu plâng şi dau să-Ţi cer cu rugă, curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa şi dă-le oamenilor să ştie ce înseamnă biserică, şi opreşte-i apoi pe cei mari şi tari prin numele lor, o, opreşte-i să mai zidească biserici şi întoarce-i pe ei mai întâi pe cărările Tale sfinte, ca să înveţe ei de la Tine că omul este biserica Ta, odihna Ta, nu zidirile care nu Te pot cuprinde, Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei, că ei nu duc pe oameni la lumină, nu-i duc la Tine, şi sunt necăjiţi oamenii, Doamne, şi merg fără de Domnul pe pământ!
Ia rugăciunea mea şi împlineşte-o pe ea, o, Bunule Doamne al rugătorilor cei sfinţi înaintea Ta şi dă-mi şi mie izbăvirea de durere şi ridică-mă în văzduh, că pe pământ e fărădelegea cu paşii ei peste tot şi nu mai e drum curat şi înflorit, ci e numai pământ tare, în care nimic nu mai are viaţă şi faţă!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi nici nu realizează însă că acest demers ambiţios al lor poate duce la demascarea lor definitivă. Admiţând că cererea lor este întemeiată (ea fiind formulată din dreptul unui sfânt care este tocmai ocrotitorul Bucureştilor, Sfântul Dimitrie Basarabov), ar fi de aşteptat ca "Dumnezeul" Pucioasei, dacă este Dumnezeul cel Atotputernic, să procedeze la stoparea zidirii Catedrelei. În consecinţă, dacă dintr-un motiv oarecare Catedrala nu se va mai zidi (aşa cum, prin atotputernicia lui Dumnezeu, nici turnul Babel n-a mai putut fi zidit), pucioşii vor fi triumfători şi Dumnezeul lor va începe a căpăta credibilitate. Dacă, dimpotrivă, Catedrala se va zidi fără probleme, pucioşii vor fi demascaţi că propovăduiesc un “Dumnezeu” fals şi neputincios, incapabil să asculte de rugăciunile sfinţilor şi să stopeze zidirea unui nou şi uriaş “locaş al fărădelegii”. Rămâne doar să aşteptăm şi peste câţiva ani vom vedea exact cum stau lucrurile.

Desigur că, la fel ca şi în alte cazuri când “proorociile” lor nu s-au îndeplinit, liderii pucioşi mai au o scăpare: să invoce cine ştie ce neajunsuri sau neîmpliniri sau neascultări ale unor adepţi din “poporul” pucios, care au subminat “lucrarea” conjugată a lui “Dumnezeu” de la Pucioasa cu “poporul” Său. Totul va fi bagatelizat şi prezentat ca o înfrângere temporară, care va fi îndată copleşită de alte şi alte făgăduieli minunate care îşi vor aştepta şi ele îndelung împlinirea.

Mai adă argumente și nu pune titluri hilare pe baza superstițiilor tale cu bază în luăogica bouleiană, aia bizară a voastră... că așa, voi puteți pretinde orișice din duhul minciunii măririi de sine care acuză pe Domnul de minciună și vine cu pretenții ca să dea Domnul semne și minuni pentru necredința unora, că sunt unii care cer ca să-i curețe la nesfârșit fără ca ei să miște un deget, vor să-i curețe de credința lor în idoli...

Păi dacă ești de bună credință, nu ai și tu o mică datorie în discuție și în dezbatere? Nu. Și se pare că chiar nu-ți asumi nimic altceva decât neascultarea de Dumnezeu și necredința în El fiindcă nu mai vrei și ca atare nu pot decât să-ți pun iar placa stricată, ca să se-nvârtă roata:

„Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa. ”

Și ei cu adevărat nu se opun și nu se împotrivesc la nimic decât la minciuna din ei înșiși ca s-o treacă pe toată în neființă... și mai mult Domnul se opune și biruiește... biruiește El gLumea căci El este Biruitorul... mai mult El decât ei... că doar la Dumnezeu toate îi sunt cu putință, deci ei se opun cu siguranță doar la construirea catedralei gLumii în ei, catedrala aia a nemîntuirii neamurilor și a niciunui neam, căci alea sunt ziduri spurcate, zidite spre zădărnicie și vremelnicie, și acolo nu sălășluiește Dumnezeu... în niciunul din zidurile cele spurcate și exclusiviste ale gLumii.

Lui Vsovi, fost Vsovivi, mare amator de vivisecţii verbale
 

Citat:

Mai adă argumente și nu pune titluri hilare pe baza superstițiilor tale cu bază în luăogica bouleiană, aia bizară a voastră...

Răspuns: Argumentul este următorul: Pucioşii vor ca nici un lăcaş de cult să nu se mai construiască:

[...] o, opreşte-i să mai zidească biserici [...] Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău [...]

Deci Catedrala este şi ea inclusă în această listă. Faptul că ei pretind că "duhul Sfântului Dimitrie, ocrotitorul Bucureştilor" este cel care formulează această interdicţie, respectiv această dorinţă a lor, arată că interesul lor este pentru Bucureşti în primul rând. Or, aici cel mai important obiectiv bisericesc aflat în planul BOR pentru a fi zidit este Catedrala.
Q.e.d.

:))))))

Și dacă e Catedrala inclusă în această listă de ce nu ai dat alte exemple? De ce te-ai oprit fix la Catedrala Mântuirii Neamului? O bombă de presă, ceva scandal, ce urmărești?... ce mai păcăleală... joc de păcălici.

Și se vede că le scoți din context tot mai bine ticluite ca să provoci panică... în mintea mea, aia mai săracă; păi e vorba de zidiri de biserici, de zidiri... accentul și sensul punându-se că nu zidirea zidurilor e așa de importantă ci aia duhovnicească, adică trăirea poruncii sfințeniei în popor... frățieTatea și prietenia în Domnul...

Deci în Cuvânt se spune să nu se mai pună mereu bârna de la căruță înaintea boilor, ci să se zidească cum se cuvine dacă folosești căruța pe care ar fi trebuit s-o ffi făcut iarna și vara sanie deci e vorba de a nu veni omul tot mereu la lucru cu luăogica lui aia bouleiană... în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Lui Dumnezeu... că dacă nu, atunci o să ajungem să construim cu toții numai ziduri, că numai avem ce altceva fiindcă toți oamenii au plecat la cules de căpșuni sau de citrice sau la zidit ei tot felul de zidării, că dacă așa au fost învățați să zidească, iată au plecat cu toții la zidit de zid-uri... și au ajuns și la partea a treia... și așa mai departe.

Și atunci nu mai avem altceva de făcut decât să ne zidim ziduri zidite de zidarii ziditori care zidesc ziduri pentru ziduri tot mai „luminoase” dar din care a fost lepădată piatra cea din capul unghiului... și apoi a fost neluată în seamă... de unii până la sfârșit... de timp...-ul probabil, adică tot o vremelnicie cum ar veni, vremea.

268.Reacţii la postarea„Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului
 

268. Reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (I)

Pe Forumul Creştin Ortodox au apărut o serie de reacţii dezarticulate la articolul precedent (267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului), prin care un oarecare acolit pucios, care se semnează Vsovi, îşi manifestă neîncrederea că pucioşii s-ar fi gândit să ia în vizor Catedrala (despre care se ştie că nici măcar n-a început să se construiască) în predica lor defăimătoare la adresa BOR. Vom face în continuare câteva comentarii referitoare la postarea lui.

Citat din postarea semnată Vsovi:

“Și dacă e Catedrala inclusă în această listă de ce nu ai dat alte exemple? De ce te-ai oprit fix la Catedrala Mântuirii Neamului? O bombă de presă, ceva scandal, ce urmărești?... ce mai păcăleală... joc de păcălici.”

Comentariu:

Dacă ar fi citit mai atent, Vsovi ar fi observat că pucioşii au ce au cu “mai marii din biserici” , adică aceia care cârmuiesc Biserica: episcopii, în frunte cu Patriarhul. Ei trebuie opriţi să mai zidească biserici de zid; lor trebuie să li se smulgă cârma din mână. Este aşadar aici un fel de proclamaţie la o “lovitură de biserică” , adică ceva similar cu lovitura de stat. Ei se roagă la “Dumnezeul” lor cel închipuit, aşa: “...Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei “. Pucioşii tânjesc de mult ca să preia puterea bisericească în stat, de prin anii 1990-1993, când conspirau cu febrilitate la răsturnarea orânduirii de stat, reintroducerea monarhiei şi reînscăunarea pe tron a regelui Mihai al II-lea, convinşi că monarhul îi va răsplăti pe contrarevoluţionarii lideri pucioşi cu dregătoria de sfetnici regali. Ei visau la un soi de “teocraţie”, în care ei să cârmuiască în numele lui Dumnezeu, alături de rege şi chiar peste el, căci “sfaturile” lor de sfetnici regali ar fi fost prezentate ca porunci venite din cer, indiscutabile şi imuabile.

Iar dacă ne gândim bine, SINGURA biserică aflată acum în preocuparea Patriarhului şi a Sinodului de episcopi este Catedrala Mântuirii Neamului. Restul, dacă mai sunt şi alte biserici aflate în construcţie pe undeva, nu intră în preocuparea “mai-marilor “ bisericii, ci a celor mai mici: antreprenori, enoriaşi, preoţi, credincioşi cucernici care vor să contribuie şi ei la ctitoriile de cartier.

De altfel, odată deschis acest subiect, el va reveni negreşit în predicile viitoare ale pucioşilor, pentru că aşa le stă lor în obicei: să bată fierul cât e cald. Pe măsură ce Catedrala va începe să se înalţe, ei vor lătra tot mai tare împotriva ei. Dar câinii latră, ursul merge. Şi nu mor caii când vor câinii. Iar revenirile pucioşilor vor fi în mod indiscutabil mai limpezi şi mai pe faţă spuse, mai la obiect, aşa că atunci va fi mult mai simplu de lămurit chestiunea.

Alt citat din postarea semnată Vsovi:

“Și se vede că le scoți din context tot mai bine ticluite ca să provoci panică... în mintea mea, aia mai săracă; păi e vorba de zidiri de biserici, de zidiri... accentul și sensul punându-se că nu zidirea zidurilor e așa de importantă ci aia duhovnicească, adică trăirea poruncii sfințeniei în popor... frățieTatea și prietenia în Domnul...”

Comentariu:

Raţionamentul făcut aici este fals, vicios şi tendenţios. Vsovi afirmă că “accentul nu se pune pe zidirea zidurilor”; adică, “să mai şi zidim biserici de zid, dar să nu ne preocupe asta în principal, ci mai ales zidirea duhovnicească”. Or, pucioşii spun limpede: să nu se mai zidească nici o biserică de zid (cu o singură excepţie: atunci când Liderii Pucioşi vor spune ei unde, cum şi când trebuie să se zidească), iar în cele existente să se facă “curăţenie” (cităm) “...curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa...”

Iar dacă Vsovi ştie şi recunoaşte singur că mintea–i este ceva mai sărăcuţă, de ce se bagă el în chestiuni care-l depăşesc? Vorba ceea:

Dacă mintea-ţi slabă, tâmplele-ţi apasă
Altuia mai vrednic, replica i-o lasă...

Alt citat din postarea semnată Vsovi:

“Deci în Cuvânt se spune să nu se mai pună mereu bârna de la căruță înaintea boilor, ci să se zidească cum se cuvine dacă folosești căruța pe care ar fi trebuit s-o ffi făcut iarna și vara sanie deci e vorba de a nu veni omul tot mereu la lucru cu luăogica lui aia bouleiană... în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Lui Dumnezeu... că dacă nu, atunci o să ajungem să construim cu toții numai ziduri, că numai avem ce altceva fiindcă toți oamenii au plecat la cules de căpșuni sau de citrice sau la zidit ei tot felul de zidării, că dacă așa au fost învățați să zidească, iată au plecat cu toții la zidit de zid -uri... și au ajuns și la partea a treia... și așa mai departe.”

Comentariu:

Vsovi confirmă ce s-a spus mai înainte: Orice zidire de biserică va trebui făcută de acum încolo doar prin mâinile sau cu aprobările date de pucioşi în numele lui Dumnezeu. Parafrazând spusele lui Vsovi, rezultă că omul nu trebuie să se mai implice “în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Dumnezeului Pucios”. Adică, să nu mai zidească mâinile omului, ca să ridice zidiri de biserici, ci să zidească mâinile Dumnezeului Pucios. Dar cine sunt “mâinile” Dumnezeului Pucios, prin care el face şi desface toate pe pământ?

Ca să ne lămurim, cel mai bine ar fi să vedem ce scrie chiar în cartea lor cea “sfântă”, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”. La început, liderii pucioşi pretind că duhul Verginicăi din ceruri îi consideră pe ei ca fiind “mâinile şi picioarele sale”, prin care ea continuă să lucreze pe pământ, deşi cu trupul este de mult sub pământ, iar cu duhul în cer, de unde aduce mereu “cuvinte” în numele lui Dumnezeu:

“Voi sunteţi iubiţii mei, sunteţi mâinile şi picioarele mele, sunteţi glasul şi răsunetul meu, sunteţi împărţitorii cuvintelor mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-10-1990)

Prin anii ’90 liderii pucioşi cochetau cu ideea că ei se identifică mental şi spiritual cu spiritul Verginicăi, decedată în urmă cu 10 ani, în timp ce fizic se identifică doar prin mâinile şi picioarele ei:

“V-am spus că fără voi nu pot aduce nimic de la cer. V-am spus că voi sunteţi mâinile şi picioarele mele, că sunteţi glasul şi răsunetul meu. V-am spus că sunt în voi, şi voi în mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-1990)

În această calitate, de “mâini şi picioare al Verginicăi” , liderii pucioşi purced la zidirea primei lor biserici de zid, pe care o numesc “Templu” şi o lucrează cu “inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul”:

“Binecuvântaţi să fiţi voi, care veţi lucra acest sfânt lăcaş. Binecuvântate să vă fie inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră, şi vom ieşi cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ, vom ieşi prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-7-1991)