Metempsihoza - o conceptie gresita
Unii Sfinti Parinti au infierat si o alta teorie referitoare la soarta omului dupa moarte, foarte raspandita in Antichitate, si anume metempsihoza. Recrudescenta acestei teorii prin intermediul teosofiei si mai ales a miscarii New Age - sub influenta religiilor extrem-orientale (hinduism si budism) - impune sa amintim pe scurt aceste critici ale lor si sa precizam pozitia crestina in aceasta privinta.
Sfantul Irineu de Lugdunum, un aprig aparator al unitatii fiintei umane, scrie: "Domnul a invatat in chip desavarsit ca sufletele (dupa moarte) nu trec in alte trupuri-mai mult, ele pastreaza nestirbita pecetea trupului in care au vietuit si amintirea faptele savarsite impreuna aici, pe pamant". Sfantul Teofil al Antiohiei arata cat de nebuneste, primejdios si vatamator este sa crezi ca "acela care a fost candva om sa ajunga apoi lup, caine, magar sau alt dobitoc necuvantator".
La randul sau Sfantul Dionisie Areopagitul aduce impotriva metempsihozei un argument spiritual. Vazand ca "unii dintre profani [...] atribuie sufletelor legaturi cu trupuri straine", ii mustra pentru ca in felul acesta "nedreptatesc trupurile care au dus lupta impreuna cu sufletele cele dumnezeiesti, despuindu-le fara cuviinta de rasplata cea sfanta, dupa ce au ajuns la tinta dumnezeiestilor straduinte".
Sfantul Grigorie de Nyssa critica in chip amanuntit, dintr-o perspectiva antropologica, metempsihoza, ca si fratele sau, Sfantul Vasile cel Mare, ori Sfantul Grigorie de Nazianz. Sa observam, mai intai de toate, ca aceasta teorie care afirma ca sufletului omului dupa moarte imbraca trup de animal sau chiar de planta confunda naturile unor fapturi diferite si amesteca caracteristicile lor specifice. Aceasta inseamna, in chip cu totul absurd, ca sufletul isi schimba natura in functie de trupurile in care se imbraca, fiind o data rational, apoi lipsit de ratiune sau chiar cazut intr-o deplina insensibilitate. Aceasta ar insemna "sa credem ca toate sunt la fel si ca in toate cate sunt exista o singura fire, topita intr-o generalizare confuza si indistincta, de vreme ce nici o proprietate nu desparte fapturile una de alta". Cei care au o asemenea credinta pierd simtul ierarhiei fapturilor, si socotind ca animalele, plantele si oamenii au aceeasi valoare, vor arata in chip nesocotit acelasi respect si pretuire animalelor si plantelor sau, lucru cu totul rau, se vor purta cu cruzime fata de oameni, nedeosebindu-i de celelalte fapturi.
Sfantul Grigorie de Nyssa ii ataca apoi pe cei care vad in metempsihoza o "cadere" a sufletului dintr-un trup in altul produsa de "rau". "Daca aceasta cadere (in trupuri) -raspunde Sfantul Parinte - se face din pricina raului, atunci inseamna ca raul sta la originea existentei fapturilor, "fara ca vreo Pronie dumnezeiasca sa guverneze universul".
Teoriile metempsihozei - mai cu seama cea care pune raul ca inceput al vietuirii in trup - implica adesea predestinarea, prin care se stirbeste libertatea omului. O astfel de conceptie submineaza morala si transforma in curata nebunie viata duhovniceasca. Lucrul acesta este evident mai ales in cazul in care sufletul ar trece intr-un trup de animal, supus astfel instinctelor si poftelor dobitocesti, neavand nici o posibilitate de a alege binele, dat fiind ca la animale nu se pune problema alegerii ori a virtutii. Cum ar putea atunci sufletul sa se inalte la o stare mai buna sau cum s-ar putea macar opri din prabusirea in mai rau - de la animal, la planta si, intr-un sfarsit, in nefiinta?
Acestei conceptii, Sfantul Grigorie ii opune invatatura crestina, care pune mare pret pe libertatea omului; acesta "isi alege prin facultatea liberului arbitru orice vrea el, ca aceea sa si devina" si, alegand binele, poate spori in virtute.
Sfantul Grigorie combate si conceptia privind preexistenta sufletelor, pe care de asemenea o presupune teoria metempsihozei, afirmand cu tarie un principiu fundamental al antropologiei crestine, si anume venirea simultana la existenta a sufletului si a trupului.
Mai mult, Sfantul Grigorie subliniaza - dupa cum am aratat deja - legatura indisolubila dintre suflet si trup, pe care nici moartea n-o poate rupe. Aceasta conceptie, alaturi de constiinta vie a identitatii si permanentei ipostasului (persoanei) uman, este un alt argument puternic impotriva teoriei metempsihozei. Caci a spune ca omul isi poate schimba trupul este tot una cu a tagadui: in primul rand legatura statornica dintre suflet si trup; apoi, dimensiunea ipostatica a trupului - care nu doar apartine unei anume persoane, ci este in sine un element si o dimensiune a acelei persoane; de asemenea, identitatea acelei persoane (de vreme ce ea poate fi succesiv, prin mijlocirea unor trupuri diferite, nu doar una, ci mai multe persoane, sau o data om, alta data animal ori planta...); si, in fine, pastrarea identitatii personale de-a lungul timpului. Cu alte cuvinte, metempsihoza tagaduieste deopotriva persoana si natura umana, pe care crestinismul le tine la mare cinste, pentru ca-si au temeiul in Dumnezeu, Care l-a zidit pe om dupa chipul si asemanarea Sa.
Aceste argumente antropologice au fost remarcabil dezvoltate si aprofundate de Sfantul Maxim Marturisitorul, care insista in mod deosebit asupra faptului ca sufletul si trupul vin deodata la existenta, se afla intr-o stransa legatura in ipostasul uman caruia ii apartin in chip inalienabil, iar aceasta legatura nu poate fi desfacuta nici prin moarte. Dar fiindca am expus deja pe larg aceste argumente intr-un alt studiu al nostru, nu vom reveni asupra lor.
Mentionam aici doar ca teologii ortodocsi moderni ra-man fideli antropologiei patristice, ca una care pune in valoare unitatea, unicitatea si identitatea ipostasului (sau persoanei); afirma ca trupul si sufletul apartin in mod inalienabil persoanei si raman, in persoana si prin persoana, legate indisolubil unul de altul, in pofida separarii lor la moarte - separare de altfel vremelnica; arata ca sufletul nu poate avea decat un singur trup, dupa cum trupul n-are decat un singur suflet; trupul acesta pamantesc, acesta si nu altul, va fi trupul inviat, doar felul vietuirii lui schimbandu-se atunci cu totul.
Jean Claude Larchet
-
Atitudinea crestina fata de reincarnare
Publicat in : Religii -
Transmigratia sufletului in orfism
Publicat in : Religii -
Obiectii rationaliste si crestine fata de problema reincarnarii
Publicat in : Editoriale -
Reincarnarea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.