1 Martie. Zi de sarbatoare atat de draga poporului roman. Orasul e inundat de martisoare si flori. Parca am mai uitat cu totii de necazurile de zi cu zi, de saracie. Inventivitatea comerciantilor nu cunoaste limite. De la pandantive clasice cu inimioare, floricele, stelute si pana la papirusuri cu declaratii solemne de dragoste si aranjamente miniaturale ikebana. Totul respira a primavara. Miroase a nou si a curat. Strazile zvantate sub un soare promitator si furnicarul de oameni cautand cel mai potrivit suvenir pentru mama, iubita, prietena sau colega de serviciu. E timpul urarilor de dragoste, ghioceilor si narciselor.
Ti-am luat un martisor!
Martisorul este strans legat de traditia romaneasca: el nu se intalneste decat in spatiul carpatic si in zonele limitrofe, la romani si la unele populatii invecinate, care l-au preluat de la acestia. Obiceiul este cu mult anterior crestinismului, stand in legatura cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primavara.
Pana in veacul trecut, martisorul se daruia copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva - de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Snurul de martisor, format din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric, fertilitate-sterilitate. Snurul era legat la mana, prins in piept si purtat, dupa zone, pana la Macinici, Florii, Paste, Armindeni, sau pana la inflorirea unor pomi fructiferi. Apoi era agatat, ca semn benefic, pe ramurile inflorite de macesi, vita-de-vie, visin, cires, se punea sub closca ori se agata la icoana. Ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita „bautul martisorului“. Cu trecerea timpului, de snurul bicolor s-au legat monede de argint si de aur. In ziua de astazi, de acest snur se atarna obiecte artizanale, intruchipand diferite animale, flori, litere etc. Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche zeitate agrara, care, ajunsa la varsta senectutii, moare si apoi renaste la echinoctiul de primavara.
„Funia anului“
Martisorul ramane peste veacuri „funia anului“, care aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor. La geto-daci si la latini anul nou incepea la 1 martie. Martie (mens Martius, „luna zeului Marte“) era prima luna a anului. Astfel se explica numele lunilor septembrie (luna a saptea), octombrie (a opta), decembrie (a zecea). Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor, la sambra oilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Arheologii romani au gasit in asezarea preistorica de la Schela Cladovei, veche de 8000 de ani, pietre de rau cu urme de vopsea alba si rosie. Impletirea celor doua culori simbolizeaza geneza si regenerarea vietii.
Intre martisor si Ziua Femeii
Sarbatoarea traditionala de 1 martie, devenita cu timpul un prilej de omagiere a sexului frumos, nu trebuie in nici un fel asociata cu pseudo-sarbatoarea de origine comunista din ziua de 8 martie. Aceasta asa-zisa „Zi a Femeii“ este o inovatie cu substrat ideologic, instituita la noi numai o data cu regimul comunist (si care ar fi trebuit sa dispara de la sine, concomitent cu acesta). Originea sarbatorii se leaga de numele militantei revolutionare Clara Zetkin, un fel de Ana Pauker mai rasata, nascuta la Wiederau (Saxonia) si moarta la Arhanghelskoie (U.R.S.S), care a lansat propunerea respectiva in cadrul Conferintei Internationale a Femeilor Socialiste desfasurate in anul 1910 la Copenhaga. Comunistii si socialistii au tinut pentru prima oara aceasta sarbatoare „rosie“ in anul 1911. Ziua de 8 martie nu a fost aleasa intamplator: in aceasta zi avusese loc, la New York, in anul 1857, o mare miscare de protest a tesatoarelor incitate la „lupta de clasa“ si la abolirea valorilor traditionale (inclusiv a celor religioase), in spiritul ateo-materialist al stangii revolutionare.
Gabriel MATEESCU
Lumea credintei, anul II, nr, 3(8)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.