Catehumenul este cunoscut ca fiind creştinul care nu a renăscut prin Sfântul Botez şi nu a devenit încă un membru al Trupului lui Hristos, al Sfintei Biserici. In timpul primelor secole, cel care dorea să se unească cu Hristos trebuia să-şi mărturisească credinţa în El. După aceasta, preotul sau episcopul îi citea o rugăciune, prin care era declarat catehumen. Cele două rugăciuni sunt citite acum imediat înainte de Botez. In timpul primelor secole ale Bisericii, catehumenii erau botezaţi abia după ce terminau perioada de noviciat, care dura doi sau trei ani.
Astfel, catehumenii creştini deveneau „ascultători ai cuvântului" şi învăţăcei. în mod tradiţional, ei erau prezenţi la Liturghie ca observatori şi ascultători ai citirii Evangheliei. Ei nu s-au născut încă a doua oară prin Sfântul Botez, unindu-se cu Trupul lui Hristos; astfel, ei nu sunt nici participanţi direcţi la Liturghie, nici părtaşi ai Sfintelor Taine.
Din acest motiv, în mod logic, nu se puteau bucura de măreţul imn al poporului lui Dumnezeu, imnul heruvimic. In consecinţă, ei plecau dintre credincioşi, mergând în alt loc să citească, să studieze şi să se roage pentru iluminare, în timpul Sfintei Liturghii. In prezent, catehumenii nu mai sunt alungaţi din biserică în timpul Liturghiei, atunci când diaconul anunţă plecarea lor.
Unii se pot întreba de ce rugăciunea catehumenilor este rostită cu voce tare, chiar dacă nu sunt catehumeni prezenţi intr-o biserică. Motivul este evident, în cazul în care cineva studiază rugăciunea, învăţând că Biserica este Trupul lui Hristos, unic, neîmpărţit, şi experimentându-i unitatea în modul cel mai profund în Liturghia Euharistică.
Astfel, nu se mai poate vorbi de o dezarmonie între parohii. Toţi membrii Bisericii se roagă împreună pentru cei care vor să se unească cu Trupul lui Hristos. Nu ne închidem inimile şi nu ignorăm rugăciunile pentru cineva prin simplul fapt că nu este prezent în faţa noastră, pentru că nu urmărim acel interes egoist. Ne rugăm împreună pentru toţi catehumenii din întreaga lume, dar acesta este doar un alt exemplu al puternicei legături de unitate şi dragoste ce-l defineşte pe adevăratul membru al Sfintei Biserici.
Mai mult decât atât, când ne rugăm pentru iluminarea catehumenilor, trebuie amintit că toţi creştinii neortodocşi care cred cu adevărat în Hristos sunt potenţiali catehumeni ai Sfintei Lui Biserici (pentru că, a fi creştin este primul pas spre renaştere în Sfânta Biserică şi unire cu Hristos). Astfel, ne rugăm ca aceşti creştini eterodocşi să cunoască iluminarea şi „catehizarea cuvântului adevărat", astfel încât să devină catehumeni, în vederea unirii cu Trupul lui Hristos, cu Sfânta Biserică Ortodoxă.
Imediat după învierea lui Hristos, mulţi dintre cei convertiţi erau oameni care L-au văzut şi L-au ascultat personal pe Iisus, mulţi dintre ei recunoscându-L ca învăţător şi profet. Aceşti oameni erau cel mai uşor botezaţi. Esenţa Sfintei Liturghii este mai veche decât Scriptura Noului Testament; astfel, putem deosebi câteva detalii liturgice menţionate în Scriptură. Erau cunoştinţe comune, bine înţelese înainte ca Evangheliile să fie scrise. Totuşi, este clar că modul de pregătire al catehumenilor şi îndepărtarea lor din cadrul Liturghiei a fost stabilit de Apostoli foarte curând după ce au început să apară comunităţile în afara Ierusalimului. Regula îndepărtării catehumenilor a apărut în Liturghia scrisă de către Apostolul Iacov, primul episcop al Ierusalimului. Intr-adevăr, tânărul îmbrăcat în alb, cel care a fugit în timpul arestării lui Iisus, s-a dovedit a fi un membru luminat al Bisericii, fiind de curând botezat sau pe cale de a fi botezat.
Arhiepiscop Lazar Puhalo
Fragment din cartea "Voi, cei ce staţi în casa Domnului", Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Voi, cei ce staţi în casa Domnului"
-
Catehumenatul
Publicat in : Istoria bisericii in primele trei secole -
Sfintele Taine
Publicat in : Istoria bisericii in primele trei secole -
Ectenia catehumenilor mai este de actualitate?
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.