Povestiri legate de Nasterea Domnului

 

Prima povestire, care se aude prin unele parti din Transilvania, se leaga cu o credinta cunoscuta de asemeni prin acele parti si care spune ca pentru Craciun e bine ca fiecare crestin sa faca macar cate un colac, care sa   aiba   infatisarea   unei   mani   cu   degetele   intinse.

 

Cuprinsul acestei povestiri este urmatorul :

 

"Cand s'a nascut Hristos, baba lui mos Craciun,-Craciuneasa, - s'a dus de a mosit pe Maica Domnului. Cand a auzit mos Cra­ciun ca femeia sa a lucrat in ziua lui, i-a taiat manile de loc. Atunci Craciuneasa s'a dus la Maica Precesta si plangand i-a spus ce-a patit, si i-a aratat manile. Maica Precesta a suflat peste manile Craciunesei si indata manile i s'au facut frumoase si curate, iar nu sbarcite cum erau inainte de aceasta.

 

De atunci a ramas datina sa se faca promenitul colac, care se unge pe deasupra cu galbenus de ou, ca sa sclipeasca intocmai cum sclipiau atunci  manile Craciunesei".

 

Povestiri legate de Nasterea Domnului in Bucovina

 

A doua povestire, care se aude prin Bucovina, ne spune ca Maica Domnului era fata de imparat. Cand a purces grea, imparatul s'a minunat. De aceea a intrebat-o daca se cunoaste vinovata cu cineva. Sfanta Fecioara, raspunzand ca nu se stie intru nimic pa­tata, imparatul a chemat in sobor pe toti invatatii si mai-marii imparatiei lui si le-a dat la toti cate o bucatica de lemn uscat, de paduret, ca sa o tina in gura. Lemnul a ramas   tot   uscat   la   toti, fara numai la un unchias batran, la care indata a slobozit frunze si flori. Si astfel a inteles imparatul, tatal Nascatoarei de Dumnezeu, ca fiul ei ce va naste este Duh sfant.

 

A treia povestire, care se aude prin partile Moldovei de sus, are urmatorul cuprins :

 

"Intr'un targ mare, din partile rasaritului, era un negustor cu numele Oachim si avea o fata, Maria. Frumoasa, de nu i se gasia pereche pe lume, ii era draga lui tata-sau; si o feria de lume, dar si ea se feria, de mama focului.

 

De cand era de cinci ani, i-a facut un turnisor de sticla si a pus-o sa steie acolo cu o slujnica batrana si cuminte. Numai pase­rile si ingerii puteau sa rasbata la dansa.

 

Usa n'avea turnul, de feresti n'avea nevoie, iar de mancare ii aducea un ingeras de-al lui Dumnezeu.

 

Intr'o noapte, asa dinspre zori, a venit la dansa Arhanghelul lui Dumnezeu, Gavriil si i-a zis:

-  Bucura-te, Marie, ca tu ai sa faci copilul fara   barbat;   de aceea are sa fie Dumnezeu.

 

Din clipala ceea, fata a ramas grea.

 

Vine intr'o vreme tat'sau, sa se uite ce mai face ; o intreba ca cum de se ingrasa ? Ea ii spuse ca nu se stie cu nimenea si tot ii dela  Dumnezeu.

 

Oachim spune [indata] Anei, femeii lui, "ca iaca ce-i cu fata noastra". Ma-sa cerceteaza, intreaba, suceste,-nimic. Tat'sau strange vraci si intelepti, strica turnul, o scoate pe fata la vedeala, o cearca ei si o vad in tot chipul si gasesc ca nu-i atinsa de barbat, ci-i fata fecioara. Da tata-sau, inima de Jidan, nu vrea sa creada in ruptul capului, ca 1-a facut de-i palaie obrazul de rusine si alt nimic. Da s'o omoare !

 

Se pun inteleptii de capul lui si-i zic:

 

-   Daca s'a gasi vinovata, Dumnezeu i-a da dupa fapte ! Ii dau ei un sfat si el se lasa dupa capul lor.

 

Cum era pe vreme de iarna, pune la o sanie doi cai neinva­tati si nasalnici, de sa fereasca Dumnezeu, si-i da drumul prin targul acela,  Vifleiem.

 

Caii au purtat-o pe toate huditele   si catre noapte   au   tras   ei singuri la un om pe care-1 chema Craciun si care avea musafiri, caci era ziua lui.

 

Iese gospodina afara, intreaba ca ce-i ? Maria ii spune :

 

-  Ia-s o biata femeie nemernica ; n'am unde manea; ma rog dumilorvoastre, primiti-ma sa dorm aici peste noapte.

 

-  Nu pot,   raspunse femeia lui   Craciun, - caci   n'am   loc; am musafiri.

 

-  Ia, oiu sta si eu unde s'a indura Dumnezeu; chiar in iesle m'oiu culca.

 

O   primeste.

 

Maria isi deshama caii si-i pune la iesle, la un loc cu boii, se culca si ea acolo si asis o apuca durerile facerii. Femeia lui Craciun aude pe Maria trudindu-se, se duce si-i sta intr'ajutor, si naste pe copil prin crestetul capului. Inveleste cu fan pe lehuza si se cam duce in casa sa deie cafeaua si dulceturi la musafiri, ca se gatiau de duca. Cum era cu manecile suflecate, iea tablaua, dar uita sa se spele de sange.

 

Craciun, cand vede rusinea ce-i face femeia, repede iea o bardita, hat manile si le pune pe prag, i le taie din coate si le asvarle in pod. Femeia se vaicareaza de durere si iese pe afara bo-cindu-se. Da Maica Domnului din iesle o tot striga sa vie sa o inveleasca cu fan, "caci caii tot au mancat de deasupra mea, n'ar mai avea sat in traiu si in vieata; da boii, saracii, o leaca sa manance si sa aiba sat, ca tot. m'au acoperit".

 

Pe vremea asta, o vrabie se pusese pe iesle si tot striga "giu-giuv", adica Domnul Hristos ii giu; da Maica Domnului a blagos­lovit-o si  i-a zis :

 

-  Vrabie, vrabiuta, stejarul ca are vac de 360 de ani,   tu sa ajungi sa te scalzi   in   cenusa   lui   si   moarte   sa   nu mai ai, ca tu mi-ai dat curaj, ca-i giu pruncul meu !

 

Si de-atunci vrabia nu mai moare, decat numai daca o ucide cineva din intamplare,-da-i mare pacat.

 

Tot striga Maica Domnului pe femeia lui Craciun. Ceea se vaicareaza si zice :

 

-  Cum nu ti-as ajuta, soro draga, da mi-a taiat tireanul   de barbatu-meu manile !

 

Maica Domnului ii zice sa vie mai aproape, si-o blagoslovestesi-i face mani de aur. O inveleste femeia pe Maica Domnului si asa da fuga in casa, batand din palme. Barbatul sau, cum o vede, se uimeste. Vede ca a pacatuit inaintea lui Dumnezeu sfantul si merge la iesle de se roaga de iertare.

 

Dupa asta, a mai tinut pe musafiri inca trei zile si a petrecut si mai si. Pe Maica Domnului, cu Domnul Hristos, i-a pus la un loc de cinste si i-a tinut patruzeci de zile in casa lui.

 

Dupa trecerea celor patruzeci de zile, porneste fecioara Maria cu pruncul in brate ca sa se duca din tara aceea, ca sa nu taie pe prunc Irod imparatul, ca el se temea sa nu-i iea imparatia.

 

Maica Domnului, in drumul ei, trece pe langa un om care samana grau.

 

-  Buna ziua,  face Maica  Domnului !

 

-  Mantamim dumilorvoastre,-ca asa "dumilorvoastre, trebue sa zici la o femeie   care are un copil in brate,   ca   si   acela-i   om.

 

-  Sameni grau ?

 

-  Da, o leaca de grau, cat a dat Dumnezeu.

 

-   Mane sa vii la secerat,   zise Maica Domnului.

 

Se uita omul uimit la dansa, dar nu zice nimic, - vezi ca Dumnezeu l-a luminat, ca asa trebue sa fie cum i-a zis.

 

A doua zi, omul cu femeia se pregatesc amandoi, se duc la ogor si drept ca incep a secera grau, care era  cum trebue de strans.

 

Trec pe acolo doi lroi, - soldati, - cari cautau pe Maica Domnului.

 

-  N'ai vazut o femeie cu un copil in brate ?

 

-  Ba am vazut!

 

-  Da cand ?

 

-  Ia cand am samanat graul ista !

 

-  Ei,   se gandesc ei, - e mult de-atuncea ;   si pornesc   ina­inte la vanturat drumurile ; cat pe ce sa ajunga pe Maica Domnului.

 

Ajunge ea la o fantana noua, cu apa multa si buna. Vede ca are sa-i ajunga, se baga in fantana si-i seaca apa, iar Domnul Hristos a blagoslovit de au crescut dudaie si buruieni imprejurul ei si pain-ganaraie de i-a acoperit gura, de nu se vedea nimic intr'insa.

 

Ajung irozii acolo.

 

-   Iaca, pana aici ii urma ;  unde oare au intrat ca in pamant ? Baga unul sabia : -  Paingani, si alt nimic, bechi!

 

S'au intors acasa, si au spus ca nu gasesc nimic.

 

Maica Domnului a blagoslovit si s'a facut la loc cum era si pe urma s'a tot dus inainte de a trecut peste hranita in alta tara".

 

Povestiri legate de Nasterea Domnului in jud. Tecuci

 

A patra povestire, care se aude prin jud. Tecuciu, dar care are o suma de variante ce se intalnesc aproape pretutindeni, ne spune ca venindu-i Sfintei Fecioare vremea ca sa nasca, a fugit de la casa parinteasca si s'a oprit la gospodaria a doi batrani, - Craciun si Craciunoaie, - oamenii cum se cade de altfel, dar cari cu nici un chip n'au vrut s'o primeasca in casa, spre a nu le spurca cu­prinsul cu nasterea unui prunc zamaslit din greseala. De aceea, inchizandu-i usa, Maria fecioara, simtindu-se cu totul neputincioasa de a merge inainte, s'a tras intr'un sopron de vite, unde s'a si culcat in ieslea boilor, in paie.

 

Aici, incepand durerile nasterii, Maica Domnului a purces a se vaita. Craciunoaie, auzind-o si stiind ce insemneaza o nastere de copil, i s'a facut mila de dansa, si fara a vesti pe Craciun, -unchiasul, - a iesit afara si s'a dus la Sf. Fecioara in iesle. Acolo a ajutat-o la nastere, a taiat buricul pruncului, a culcat lauza pe paie si a invelit-o, - cu un cuvant, a indeplinit tot rostul mositului. Dupa aceasta a mers in casa si i-a spus lui Craciun :

 

-  Uite asa si asa. Fecioara izgonita de noi s'a dus in ocolul vitelor si acolo a nascut. Ce puteam face eu altceva decat  s'o aju­torez ?

 

Unchiasul ei insa nu era om de intelegere. A apucat pe baba de mana, a adus-o la taietor si acolo i-a ciuntit manile din glesne; apoi inspaimantat de acestea toate cari i s'au intamplat la casa lui, a plecat si s'a dus in sat.

 

In urma moasa Craciunoaie a umplut cum a putut un ceaun cu apa, l-a pus cu gura pe foc si cand a crezut ca apa este numai buna pentru scaldadoare, i-a spus Maicei Domnului sa incerce apa si sa vada cum este. Maica Domnului insa i-a raspuns:

 

-   Incearca si dumneta, moasa Craciunoaie !

 

Craciunoaie vari manile amandoua in apa si de-odata vazu ca partea taiata ii creste la loc, mult mai curata si mai frumoasa ca la inceput. Dela aceasta minune se crede pretutindeni ca moasele au mani de aur curat.

 

Povestiri legate de Nasterea Domnului in Tara Romaneasca

 

A cincea povestire se aude prin Tara-Romaneasca si suna pre­cum urmeaza :

 

"Mos Craciun era stapanul pastorilor si staulului unde s'a nascut Mantuitorul.

 

Pe matusa,-nevasta lui,-o chema baba Iova. Si ci-ca baba Iova a mosit pe Maica Domnului. Iata cum s'a intamplat minunea asta :

 

Fecioara Maria si cu Iosif au intrat in tarla fara sa stie cineva. Iar cand s'a nascut pruncul., baba Iova a vazut deodata o lumina orbitoare, acolo in tarla unde se nascuse Mantuitorul.

 

Inspaimantata, si socotind ca a luat foc staulul, baba a dat fuga si, gasind pruncul si pe mama lui, i s'a facut mila si l-a mosit, ca bun suflet mai era biata baba Iova !

 

Unchiasul babei Iova, mos Craciun, era dus incolo, departe. El insa era fire rea de ruman si tare mult ii mai stia de frica baba Iova ! De teama uriciosului de unchias, biata baba Iova nici n'a indraznit sa bage in casa pe mama si pe copil dupa mosire, ci i-a lasat tot in tarla.

 

Cand a venit mos Craciun acasa si a auzit tipete de copil, a dat fuga in staul; dar n'a priceput minunea, ci, socotind ca Fecioara Maria e o fata d'alea cu purtari rele, care-i necinsteste staulul, nas­cand  copilul acolo,  ci-ca ar fi racnit la ea :

 

-  Ii, putoare, mi-ai facut staulul de ras!

 

Apoi a dat porunca baciului Ajun sa omoare pruncul ; dar cand a auzit cantari ceresti si a vazut lumina orbitoare, s'a mai po­tolit unchiasul din furia lui si a lasat pruncu 'n pace.

 

Intrand in casa insa, a inceput iaras a sbiera la baba Iova :

 

-  N'oiu afla eu p'a care a mosit-o !   Ca   sa   nu-mi   zica   pe nume,  de nu i-oiu cioparti mainile !

 

Iar baba Iova tacea ca pestele si umbla pe langa mosneag ca pe langa o buba coapta, doar-doar s'o mai domoli".

 

Tot din aceste  parti ne vine si a sasea   povestire : "In noaptea   de   Craciun,   cand   Fecioara   Maria   a nascut pe Mantuitorul, cea dintai vietate   de   prin   imprejurimi   care   a   facut sgomot, sa vesteasca sfanta Nastere a lui Isus, a fost o broasca, [ce]-a inceput a  oracai. Cand a auzit-o Maica Precesta, a binecuvantat-o : sa fie bla­goslovita si de lume bagata in sama. Sa fie trambitasul ploilor si ea :sa traeasca cu trupul in vecii   vecilor.

 

D'aia broasca, [atunci] cand moare, nu se'mpute niciodata si nici viermi nu face, ci se usuca si se pomaeste. Iar daca omori o broasca, se manie Dumnezeu, care   se   porneste   pe ploi   si pe  potoape, de nu se mai opreste. Ba se crede ca acelui care   va   omori o broasca,  ii  va  muri o vita".

 

A saptea povestire se aude prin Bucovina si are urmatoarea cuprindere:

 

Dupa ce Dumnezeu si Diavolul au zidit pamantul si au facut pe oameni, au ajuns de nu se intelegeau  de la chipul cum trebuia sa-si "imparta oamenii.  Au facut deci cum s'au  priceput o   invoeala,   ra­manand ca in urma sa gaseasca  vreun  chip de a-l schimba cu altul mai bun.

 

-   Hai sa  ne-apucam altfel   si   sa   hotaram   ca    acel   ce se va naste din  fecioara  neumblata cu om, prin crestetul capului,   sa   aiba putere si  invoire de a strica legamantul nostru.

 

Diavolul, crezand ca una ca aceasta nu se poate, se invoi. Dumnezeu sufla duh sfant intr'o floare pe care Maria Fecioara o mirosi si in chipul acesta se zamisli Mantuitorul.

 

Cand s'a simtit   insarcinata   si   nevinovata,   fecioara   tanara   a plecat,  de rusine,  de la casa parintilor sai  in   toata   lumea,   ratacind astfel din  loc in loc intreg postul Craciunului  de   astazi.

 

De atunci a ramas ca acele zile dinaintea sarbatorilor Craciu­nului, cari pe atunci, se intelege, purtau alt nume, le poftim si le numim  laolalta Postul  Craciunului.

 

In  ajunul zilei  de pe urma,  ajunge Fecioara cea ratacitoare la curtile lui  Craciun, la care se adunase o multime mare de cunoscuti ca sa  petreaca impreuna sarbatorile cari incepeau a doua zi.  Si prin urmare Craciun,   ca   sa    nu   stirbeasca   intru   nimic   linistea   acelor petreceri,  porunci femeii sale :

 

-  Sa nu  cumva sa-mi oplosesti haita   asta   tocmai   acum   la curtea mea ! Craciunoaie insa a luat fecioara si a dus-o in grajdul vitelor; asezand-o intre  boi.                                                                            

Aici ii veni ceasul nasterii. Craciunoaie o tot freca pe pantece, ca sa se traga pruncul in jos, dar el se urca tot in sus. Acest lucru a minunat-o si a tacut-o sa capete o dragoste nespusa de horopsita. Maica a Domnului, si de aceea, cum afla chip ca sa scape din casa, venia indata la Maria Fecioara s'o vada, ajutandu-i la nastere.

 

Craciun, intre acestea, vazandu-si nevasta ca tot intra si iese, se pricepu indata unde merge si de aceea, socotind ca prin aceasta nastere si-a pangarit sfintenia sarbatorilor ce incepusera, taia cu barda amandoua manile ale nevestei sale, pe cari le credea spurcate.

 

De durere Craciunoaia alerga in grajd, unde pruncul Hristos vazand-o astfel, a blagoslovit-o si indata manile ii crescura la loc si se facura de aur. Astfel intra Craciunoaie in casa barbatului sau unde se aflau toti poftitii. Cand Craciun a vazut-o, s'a sculat in picioare si a zis :

 

-  Cinstiti meseni, sculati-va si socotiti-va satui. Mare minune s'a intamplat la casa mea !

 

Au mers apoi la locul unde Maica Fecioara nascuse si unde au vazut si au cunoscut cu totii puterea lui Dumnezeu.

 

A opta povestire, care se aude de asemeni prin Bucovina, suna precum urmeaza :

 

Mai de demult lumea era ca si azi, numai ca soare nu era, nici stele pe cer, ci numai luna care lumina pamantul si la lumina, careia lucrau oamenii.

 

Pe atunci era si un om anume Craciun, care avea nevasta si cateva fete. Craciun era foarte rau isi batea nevasta si fetele in toate zilele, asa ca toate erau betejite si stalcite. Una era schioapa,, alta era ciungita, alta orbita, iar biata Craciunoaie era cu trupul tot numai o rana. Nu se odihnia decat atunci cand Craciun lipsia de acasa.

 

Intr'un rand, iata vine fugara dela casa parintilor ei ceea ce era sa fie Nascatoare de Dumnezeu, si se ruga pentru adapost.

 

-  Am sa nasc, zise ea si de aceea te rog sa   ma  primesti  la casa dumnevoastra !

 

Iar Craciunoaie ii raspunse :

 

-   Cu mare bucurie, femeie, dar uite ca am   barbat rau care daca pe noi ne-a stalcit precum ne vezi insati, ce-ti va face dumitale, cand va veni acasa si te va vedea ?

 

Maica Domnului insa tot se ruga si Craciunoaie se invoi   ca s'o lese sa stea in adapostul  boilor. Acolo nascu pe Isus Hristos si acolo biata gazda o ajuta cum putu.

 

Intre acestea se vesti pentru   intaias  data   luceafarul  de "seara pe cerul pe care pana atunci nu plutia decat luna numai.   Si dupa luceafarul acesta incepura sa rasara   stelele   una   cate   una,   tot   mai multe si mai sclipitoare, rasari luceafarul de miezul noptii, iar la urma incepu sa se ridice pragul rasaritului si soarele.

 

Craciun, vazand toate acestea, de unde se afla, isi zise : - De buna sama sama ca fiicele mele cele netoate s'au apucat si au dat foc casei !

 

Porni deci spre gospodaria lui.

 

Intre acestea Craciunoaie mai trimise si fetele, cate una, ca sa vada pe Maica Domnului ce face; merse cea oloaga si ajungand cum putu in adapostul vitelor, ii crescura deodata picioarele; merse apoi cea ciunga si cu blagoslovirea lui Isus Hristos ii crescura la loc mani de aur; merse in urma si cea oarba si-i crescura si ei ochii curati precum ii avusese la inceput- Venind si Craciun si vazand toate cate se intamplasera la casa lui, fu' covarsit de dumne-zeestile minuni si se inchina lui Dumnezeu, multamindu-i ca i-a adus in casa lui pe Maica Domnului, pe care a cinstit-o dupa cuviinta. A noua povestire, asemeni bucovineana, ne spune ca afland Jidovii ca Prea Curata Fecioara este ingreunata, au izgonit-o din loc in loc, pana cand sarmana de dansa a gasit ascunzatoare intr'o pestera, unde a si nascut pe Isus Hristos.

 

"La ea s'a scoborit soarele, luna si stelele si au venit la rodini". Minunea aceasta a vazut-o si un cioban : a alergat o zi intreaga spre a prinde un miel, l-a prins si l-a adus Maicei Domnului. De aceea se vede pe Icoana lui Isus Hristos si mielului.

 

A zecea povestire, asemeni bucovineana, suna astfel: - Maica Domnului era fata lui David si slujia   la un  Jidov. Era fata mare, cinstita si un fecior al lui Craciun tot umbla  dupa dansa s'o iea de nevasta.    

 

Intr'o zi vine acest flacau cu niste alamai mirositoare in buzunar: -   Ce ai in buzunar, il intreba Fecioara Maria.

 

-  Nite alamai.

 

-  Da-mi si mie una, ca tare mai miroasa frumos !

 

Flacaul lui Craciun ii dadu una, fecioara   o   mirosi,   dar   in­data   dupa asta simti ca a purces grea. Nu trece mult   in urma   si aude pruncul zamislit vorbindu-i si povestindu-i : atunci   a   inteles Maica Domnului ca acest copil ce se va naste din Duh   Sfant,   fiu al lui Dumnezeu se va chema si se va chinui de neamul   jidovesc la vreme. Dar din prooroci, inca si neamul Iudei, - al Dracului,- stia ca se va naste imparat nou. De aceea cand s'a   aflat   ca   el s'a si nascut, Jidovii au pornit sa ucida pe toti copiii marunti, crezand prin aceasta ca nici pruncul Isus nu va scapa cu vieata si ca astfel proorociile vor ramanea mincinoase.

 

Maica Domnului insa, vazand pe Jidovi umbland dupa copii, si-a luat pruncul si l-a ascuns intre oi. Atunci berbecii au zis :

 

-  Cele cari au lapte sa-l hraneasca, iar cele   ce-s   sterpe   sa-L incalzeasca !

 

Oile l-au hranit, l-au incalzit si l-au adapostit bine, iar cand Maica Domnului a venit sa-l vada, l-a intrebat:

 

-  Cum ti-i, dragul mamei, aici?

 

-  Bine, mama ! Dar cum se chiama dobitoacele acestea cari mi-au fost atat de prielnice ?

 

-  Oi se numesc.

 

-   Blagoslovite sa fie ele si sfintit sa fie trupul lor !

 

Si de atunci oile sunt placute lui Dumnezeu, iar casul de atunci se sfinteste in ziua de Pasti.

 

Dupa aceasta Maica Domnului si-a luat pruncul si l-a ascuns-intre porci. Porcii l-au hranit si l-au adapostit cum se cade, si cand a venit Sfanta Fecioara, Domnul Hristos a intrebat-o :

 

-  Cum se chiama, mama, dobitoacele acestea ?

 

-  Porci, dragul mamei.

 

-  Blagosloviti sa fie si dansii; cu carnea lor sa se indulceasca oamenii.

 

Si de atunci a ramas datina ca oamenii sa taie porcii la Craciun.

 

Cautand mereu Jidovii, si temandu-se ca sa nu-i afle pruncul, Maica Domnului l-a luat si l-a ascuns intre vaci, unde iaras a fost hranit si adapostit. De aceea, cand Hristos a aflat dela Preacurata Maica sa si despre numele acestor vite, pruncul le-a blagoslovit si pe  dansele. Numai cand a fost ascuns intre caii cei lacomi, acestia, in nesatiul lor, au mancat si fanul de pe Domnul Hristos, astfel ca l-au descoperit si putin a lipsit ca Jidovii sa nu-l afle.

 

-  Cum se chiama,  mama, aceste animale ? a intrebat Hristos.

 

-  Acestia sunt cai, dragul mamei. Iar Hristos i-a blastamat, zicandu-le :

 

-  Flamanzi sa fiti pururi; carnea voastra sa n'o manance de­cat canii si paserile.

 

Si intocmai asa a ramas de atunci si pana astazi.

 

Povestiri legate de Nasterea Domnului in Oltenia

 

O varianta a acestei povestiri o aflam si prin Oltenia :

 

"Demult Dumnezeu a trimis un inger   cu un trandafir  la fe­cioara Maria. Acesta a venit si i-a zis:

 

         - Marie, miroasa trandafirul asta !

 

Fecioara Maria a mirosit si a ramas grea. A venit vremea sa nasca si n'avea unde. Atunci s'a dus in ieslea cailor.

 

L-a nascut pe Isus si l-a culcat in fan. Caii au mancat tot fanul si au dat de prunc infasat si au mancat si fanul de sub el. Dup'aia au inceput a da cu copitele si a necheza. Maica Domnului si-a luat prunculetul si s'a mutat in ieslea boilor. Boii au mancat, au mancat, pana au simtit pruncul infasat in fan. Saracii boulenii, au inceput a rumega si a pufui si s'au culcat alaturi.

 

Maica Domnului ii binecuvanta sa aiba sat, carnea lor sa fie usoara si sa se manance. Calul l-a blestemat sa n'aiba sat, sa tot manance si sat sa nu mai aiba. Si-asa este ca [de atunci] trece drumul si iar  flamanzeste.

 

Cuprinsul acestei legende se afla si in urmatoarea colinda ardeleana :

 

Merge, merge Maica Sfanta,

Prin tarini intr'aurite,

Merge sa se spovedeasca,

Ca pe fiul sfant sa nasca,

La turisul oilor,

Sa isi nasca fiul sfant.

 Cand fiul sfant se nastea,

Oile se sparia,

Maica sfant' asa zicea :

- Fir'ati voi, oi, blestemate,

De mine, de  Dumnezeu,

Mai tare de fiul meu ;

 Lana pe voi sa nu steie,

In tot anul sa v'o ieie !

Nici acolo n'-a nascut.

Luatu-s'a, dusu-s'a

In turisul cailor,

Sa nasca pe fiul sfant.

Cand fiul sfant mai nastea,

Caii fiarele rodea

Maica sfant' asa zicea :

- Fir'ati voi, cai, blestemati,

De mine, de Dumnezeu,

Mai tare de fiul meu :

Voi sa nu mai aveti sat,

Numa'n ziua de Ispas,

Atuncea vreme de-un ceas.

Nici acolo n'a nascut.

Luatu-s'a, dusu-s'a,

La iesle de boi batrani,

Sa nasca pe fiul sfant.

 Cand fiul sfant mai nastea,

Boii bine-l aburia,

Maica sfant' asa zicea:

-           Fir'ati voi boi alduiti,

Cu coarnele 'ntr'auriti,

De mine, de Dumnezeu,

Mai tare de fiul meu;

Pana plugari-or pranzi,

Voi iti sta si odihni;

Pana plugari-or gusta,

Pana plugari-or cina,

Sus pe lunca v'or tipa,

Si bine va-ti ospata.

Din nuiele

Luminele,

Din pociumbi

Faclii arzand.

 

Povestiri legate de Nasterea Domnului la Macedo-Romani

 

In sfarsit, o varianta a celor mai sus aratate, o gasim si la Macedo-Romani.

 

"Crist nascandu-se si afland Evreii despre aceasta, s'au pornit,- dupa credinta populara, - ca sa cerceteze prin toate ascunzatorile, sa-l gaseasca si sa-l macelareasca. Din cauza aceasta el a fost nevoit sa se ascunza, cand Evreii cercetau in grajdul unde s'a nascut Man­tuitorul, sub coada catarului, a caprei, a boului, a oii. Capra n'a vrut sa-l ascunda, ci imediat si-a ridicat coada in sus, din care cauza a fost blestamata sa o poarte totdeauna in sus. Tot asa a facut si catarul, din care cauza Crist l-a blastamat sa nu nasca nici­odata. Boul insa 1-a ascuns. Tot asa si oaia, care a fost binecuvan­tata de Crist".

 

A unsprezecea povestire, care se aude prin Transilvania, se poate socoti in acelas timp ca legenda a insectei numite Vaca Domnului si suna astfel:

 

"Zice ca Maica Sfanta cand a nascut pe Domnul Hristos, nu avea destul lapte in tatisoarele sale si de aceea trimise la un vecin, care avea o multime de vaci mulgatoare, ca sa-i dea putin lapte, caci nu avea cu ce sa-si lapteze fiul.

 

Vecinu-so insa, sgarcit de fire, cum is de-a randul toti oamenii mosieri, n'a vrut sa-i dea nici un picur, zicand ca el nu da lapte la vrajitoare, ca sa-i duca norocul de la vaci.

 

Maica Sfanta, vazand ca nu i-a dat nici un   picur de lapte  si pe deasupra a facut-o inca si vrajitoare, s'a suparat foarte tare, dar n'a zis nimica fara s'a luat si s'a dus la un alt vecin, care,avea numai o singura vaca, si dela acela a cerut sa-i dea lapte de-o grosita, caci ii era oarecum ca de la un om sarac sa ceara de pomana.

 

Vecinul cel sarac ii dete lapte si inca mai mult decat i-a trebuit, dar de luat bani, nici vorba.

 

Maica Sfanta vazand bunatatea lui cea mare, se bucura si-l aldui zicandu-i:

 

- Cand vei merge in grajdul tau, sa te ajunga darul lui Dum­nezeu, ca sa n'ai unde-ti pune laptele, asa de mult si de bun sa fie !

 

Si cum l-a alduit Maica Sfanta, asa s'a si intamplat.

 

Mergand adica vecinul cel sarac in ziua urmatoare in grajd, nu se putu destul mira vazandu-si grajdul plin de vaci, cari de cari mai grase si mai frumoase.

 

Pe vecinul cel bogat, dar din cale afara de sgarcit, Maica Sfanta il blestema zicand ca in ziua urmatoare pe cand va merge sa-si mulga vacile, nimic din ocoalele lui sa nu gaseasca, fara numai pustietati si tot felul de gujulii.

 

Si cum a zis,  chiar asa s'a si intamplat. 

                       

Mergand in ziua urmatoare vecinul cel bogat in ocoalele lui, ca sa-si vada si mulga vacile, n'a aflat nici o singura vaca, fara o multime de gujulii rosii si cu puncte negre pe spate, cari se tavaliau in tarana de pe langa paretii ocoalelor.

 

Si pe aceste gajulii le-a numit apoi Vaca Domnului".

 

In sfarsit a douasprezecea povestire, care se aude asemeni prin Transilvania, este legenda insectei cosas  si care ne spune urmatoarele :

 

"Cand s'a nascut Domnul Hristos, toate vitele cate se aflau in staulul unde s'a nascut el, erau late de flamande, iar ca sa vina cineva si sa le arunce in iesle macar o mana de fan, nici vorba.

 

Maica Domnului l-a rugat pe stapanul de casa sa le arunce macar o furca de fan, caci ii era mila de bietele vite, vazandu-le cu parul intors pe spate de flamanzite si slabite ce erau.

 

Jupanul gazda insa ii raspunse dand din umere, ca   el nu are nici o mana de fan   fiindca totui s'a gatat si   de   aceea,   macar   sa vrea, n'are ce sa le dea.

 

-  Apoi de ce n'ai facut mai mult fan astavara ? il   intreaba Maica Domnului.

 

-  De ce ?   De   aceea ca mi-a   fost   lene   sa   cosesc,   fu   ras­punsul   gazdei.

 

-  Noa, daca sta treaba   asa, ii zise   Maica   Domnului   mai departe,   suparata, - in   cosas   sa   te   prefaci   si   vieata-ti   intreaga nimic n'o sa lucri altceva decat ca, din zori dedimineata si pana in umbra noptii, necontenit tu sa cosesti si cu toate   acestea nici   un spor sa n'ai.

 

Si cum a rostit Maica Preacurata cuvintele acestea, jupanul gazda cel nepasator de vitele sale s'a prefacut intr'un cosas, si cosas a ramas si pana in ziua de azi".