Martirii sunt prezentati in trei feluri de documente: 1) Actele sau Faptele martirilor propriu-zise(Acta, Gesta martyrum); 2) Istorii ale martirilor(Passiones, martyria); 3) Povestiri sau legende despre martiri.

Actele sau Faptele martirilor sunt documente civile, oficiale, contemporane cu intamplarile relatate. Ele sunt protocoalele propriu-zise ale sedintelor de judecata, cuprinzand in exclusivitate intrebarile puse de judecator si raspunsurile date de acuzat, avand doar in preambul si in concluzie unele elemente si date informative, precum: felul sentintei, ziua, locul etc., iar uneori si precizarea ca sentinta a fost executata. Aceste protocoale sau procese verbale erau scrise de grefierii oficiali si se pastrau in arhivele statului, de unde crestinii puteau uneori obtine copii. Desi succinte si seci, aceste documente au o valuare istorica deosebita, intrucat redau situatia exacta a patimirii multor crestini, condamnati la moarte in vremea persecutiilor.
Istoriile martirilor expun doar parti esentiale ale sedintelor de judecata, fiind redactate de martori ocular sau contemporani vrednici de crezare, ceea ce le confera o mare valuare. Unele dintre istoriile martirilor au fost redactate sub forma de scrisori, cum este cazul Martiriului Sfantului Policarp, trimis de Biserica din Smirna catre Biserica din Philomelium, sau cel al Scrisorii comunitatilor de la Lyon(Lugdunum) si Viena catre comunitatile din Asia Mica si Frigia. Aceste istorii ale martirilor constituie pretioase piese de arhiva si pagini fierbinti ale ravnei dupa desavarsire. Totodata ele sunt strigate de nastere ale unei lumi noi bazate pe dragostea fata de semeni. In Istorii, cuvantarile judecatorilor si ale martirilor sunt mai lungi si mai amplificate decat in procesele verbale, cum se constata de pilda in Actele lui Apoloniu si Martiriul lui Pioniu. Uneori, judecatorii fac eforturi spre a usura situatia martirilor, iar cand nu reusesc, ei osandesc cu parere de rau pe acuzati. Acestia in general, raspund cu precizie la intrebari, au o tinuta demna si chiar trec la atac impotriva religiei pagane.
Povestirile sau legendele despre martiri, compuse incepand cu secolul al IV-lea, la interval mare de timp dupa evenimentul martiriului, sunt piese de edificare ce contin adevar si fictiune si care pot fi placate la citit. Ele trebuie purificate cu severitate pentru a se putea identifica partea de adevar istoric. In biografiile marilor scriitori martiri, ca Sfantul Justin Martirul si Filosoful, Sfantul Ciprian, Sfantul Ipolit(Hipolit), Sfantul Metodiu etc., s-au redat pe larg datele mortii lor pentru credinta.
Din categoriile Actelor oficiale si ale Istoriei martirilor enumeram urmatoarele:
1. Actele Sfantului Justin si ale camarazilor sai. Au fost biciuiti si decapitate “potrivit legii”.
2. Actele martirilor din Scillium, in Africa, in care sunt aratate imprejurarile condamnarii la moarte si executarea prin decapitare a sase crestini din Numidia, la 17 iulie 180, din ordinal proconsulului Saturninus.
3. Actele proconsulare ale Sfantului Ciprian, executat la 14 septembrie 258.
4. Martiriul Sfantului Policarp, a carui executie, prin foc, a avut loc in anul 156.
5. Martiriul lui Ptolemeu si Lucius, mentionat in Apologia a II-a a Sfantului Justin Martirul si Filosoful.
6. Actele Sfintilor Carpus, Papylus si Agathon, arsi de vii la Pargam.
7. Scrisoarea comunitatilor de la Lyon(Lugdunum) si Viena catre comunitatile din Asia Mica si Frigia, relateaza suferintele crestinilor de la Lyon(Lugdunum) in anii 177-178.
8. Actele lui Apoloniu se afla in colectia vechilor acte martirice reunite de Eusebiu al Cezareei.
9. Patimirea Sfintelor Perpetua si Felicitas, scrisa probabil pe la 202-203 de Tertulian.
10. Martiriul Potamienei si al soldatului Vasilide, pe la anul 202-203, este relatat de Eusebiu.
11. Martiriul lui Pionus, alcatuit din diferite relatari autentice, fixeaza evenimentul la Smirna.
12. Actele lui Maximilian, tanar crestin din Numidia, condamnat la moarte prin sabie pentru ca a refuzat sa recruteze in armata romana, intrucat se socotea “soldatul lui Hristos”.
13. Actele lui Marcel, centurion la Tanger, care refuza sa participle la sacrificial din ziua de nastere a imparatului, intrucat era ostasul lui Hristos.
14. Actele lui Felix, episcop African de Tibiuca, condamnat la Cartagina in 303, intrucat nu a predate Sfanta Scriptura ca sa fie arsa, preferand sa fie el ars in locul acesteia.
15. Martiriul lui Dasius, soldat care nu vroia sa participle la Sarbatoarea Saturnaliilor din armata romana, organizata in 303-304.
16. Actele lui Phileas, episcop de Thmuis(306), pastrate in traducere latina.
17. Testamentul celor 40 de martiri care si-au gasit moartea in un lac inghetat, la Sebasta Armeniei, in anul 320.
18. Despre martirii Palestinei este o lucrare a lui Eusebiu de Cezareea, pierduta dar folosita substantial in Istoria sa bisericeasca.
19. Acte ale martirilor persani, din timpul persecutiei lui Sapor II, in limba siriaca. Nu cunoastem originea documentelor.