Metania - se face însemnându-ne cu semnul Sfintei cruci si apoi îngenunchind şi atingând fruntea de pământ;
Închinăciunea - se face plecându-ne din mijloc până ce degetele mâinii drepte întinse ating pământul.

SEMNUL CRUCII FĂRĂ ÎNCHINĂCIUNI:
• La mijlocul celor Şase Psalmi, la întreitul Aliluia, de trei ori…
• La începutul Crezului...
• La otpust - "Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru..."
• La începutul citirii din Sfânta Scriptură: Evanghelia, Apostolul sau Vechiul Testament.

SEMNUL CRUCII CU O ÎNCHINĂCIUNE:
• La intrarea sau ieşirea din biserică – de trei ori.
• fiecare cerere a ecteniilor.
• La strigarea preotului ce dă slavă Sfintei Treimi.
• La cuvintele, „Luaţi, mâncaţi...”, „Beţi dintru acesta toţi...”, „Ale Tale dintru ale Tale...” şi „Sfintele, Sfinţilor!”
• La cuvintele „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...”
• La cuvintele „Să ne închinăm...”, „Slăvim...”, „Preamărim...” şi „cădem înaintea...”
• În vremea „Aliluia”, „Sfinte Dumnezeule”, „Veniţi să ne închinăm” şi „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule”, ca şi înainte de otpust, se face semnul Crucii cu o metanie, de trei ori.
• În vremea celei dintâi şi a celei de a noua cântări a canonului, la întăiul stih către Domnul, către Maica Domnului sau către Sfântul respectiv.
• După fiecare stihiră – în vreme ce strana, încheind cântarea, îşi face semnul Crucii.
• În vremea Litiei, la fiecare dintre primele trei cereri, facem semnul Crucii cu o metanie, de trei ori; după cele două cereri rămase, facem semnul Crucii cu o metanie, o singură dată.

SEMNUL CRUCII CU O METANIE MARE:
• În vremea posturilor, la intrarea şi ieşirea din biserică – de trei ori.
• În vremea posturilor, la fiecare „...te mărim” din stihurile Imnului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
• La începutul lui „Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatălui...”
• După „Pe Tine te lăudăm...”
• După axionul Maicii Domnului sau înlocuitorul acestuia.
• La strigarea „ Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne...”, ce pregăteşte Rugăciunea Domnească.
• Atunci când Sfintele Daruri sunt înfăţisate pentru Împărtăşanie, şi iarăşi, după Împărtăşanie.
• În vremea Postului Mare, la Pavecerniţa Mare, când se cântă „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu...” şi la fiecare din cererile ce însoţesc aceasta; la Vecernie, după „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură -te” şi la cele două cântări ce urmează.
• În vremea posturilor, la sfârşitul fiecărei părţi a rugăciunii „Doamne şi Stăpânul vieţii mele...”
• În vremea posturilor, la cele trei cereri de încheiere – „Pomeneşte-mă, Doamne, când...”

PLECAREA CAPULUI FĂRĂ SEMNUL CRUCII: La cuvintele:
• „Pace tuturor”
• „Binecuvântarea Domnului cu voi...”
• „Harul Domnului nostru Iisus Hristos...”
• „Şi să fie milele marelui Dumnezeu...”
• La strigarea diaconului: „ Şi în vecii vecilor” (după: „Că sfânt eşti Dumnezeul nostru...”)

NU SE FACE SEMNUL CRUCII:
• În timpul psalmilor.
• În general, când se cântă.
• În vremea ecteniilor, de către strană, care dă răspunsurile. Săvârşirea semnului Crucii şi a metaniilor este îngăduită doar după încheierea cântării, şi nu în timpul cuvintelor de încheiere ale acesteia.
• Metaniile mari nu sunt îngăduite Duminicile; de la Crăciun până la Bobotează; de la Paşti până la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbării la Faţă; şi la praznicul Înălţării Crucii ( în afară de cele trei închinăciuni ale Crucii).
• Închinăciunile încetează cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului şi nu se fac iarăşi până după " Învredniceşte-ne, Doamne..." în vremea Vecerniei din ziua praznicului.