|
Postat 12:27 pe 12.09.2012
|
|
Mărturisire şi mulţumire….Ce voi răsplăti bunătăţii Tale, Cela ce mă iubeşti? Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Şi dacă aş muri de o mie de ori, nu am făcut nimic, întrucât Tu eşti Domnul meu, Ziditorul meu şi Dumnezeul meu, iar eu sunt pământ şi cenuşă, păcătos şi rob netrebnic al Tău, şi nu sunt vrednic de toată moartea – nu numai de cea vremelnică, ci şi de cea veşnică. Ce voi răsplăti Ţie, Domnului meu, Care mă iubeşti, Apărătorul meu, Slobozitorul meu, Răscumpărorul meu? Ce voi răsplăti Ţie, Care pentru mine nu Te-ai cruţat, ci Te-ai dat spre necinstire, hulire, batjocură, ocară, scuipare, osândire, bătaie, răni, chinuire, răstignire şi moarte ca să mă faci fericit pe mine, ticălosul şi lepădatul? Ce-Ţi voi răsplăti eu, care nu am nimic al meu afară de stricăciune, de neputinţa şi de păcate? Sufletul şi trupul meu şi alcătuirea mea de la Tine sunt, ale Tale, iar de mine – vai mie! – stricate şi vătămate. Sfatul celui viclean şi voia mea m-au stricat. Prinosul inimii recunoscătoare aduc Ţie – singurul lucru pe care îl vrei de la mine. Nici aceasta nu pot s-o fac însă fără Tine, căci fără ajutorul Tău nu Te pot cunoaşte, iar cunoscându-Te nu Te pot iubi fără ajutorul Tău! O, cât sunt de sărman, cât sunt de neputincios, cât sunt de stricat şi ticălos! O, cum m-a rănit vrăjmaşul şi m-a zdrobit! Tu, însă, Izbăvitorul meu, miluieşte-mă pe mine, cel pe care Tu îl iubeşti şi pentru care pe Tine Însuţi Te-ai dat; miluieşte-mă pe mine şi luminează-mă, ca să Te cunosc pe Tine, Cel în care stă viaţa mea, şi aprinde iubirea Ta în inima mea, şi pune pe piatră picioarele mele, şi paşii mei îndreptează-i, ca să urmez Ţie, Izbăvitorul meu şi singura mea călăuză spre cer şi spre viaţa veşnică. Trage-mă după Tine, Dragoste arzătoare! După mirosul mirurilor Tale voi alerga , că acolo unde eşti Tu să fiu şi eu, robul Tău, cel de Tine răscumpărat, şi să văd slava Ta. O, Milostive, o, Îndurate, o, Iubitorule de oameni! Dă-mi inimă ca să urmez Ţie. Povăţuieşte-mă în calea Ta, pe care merg toţii aleşii Tăi. Du-mă cu Tine prin Duhul Tău Cel Sfânt! (Sfântul Tihon de Zadonsk)
Mărturisire şi mulţumire….Ce voi răsplăti bunătăţii Tale, Cela ce mă iubeşti? Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Şi dacă aş muri de o mie de ori, nu am făcut nimic, întrucât Tu eşti Domnul meu, Ziditorul meu şi Dumnezeul meu, iar eu sunt pământ şi cenuşă, păcătos şi rob netrebnic al Tău, şi nu sunt vrednic de toată moartea – nu numai de cea vremelnică, ci şi de cea veşnică. Ce voi răsplăti Ţie, Domnului meu, Care mă iubeşti, Apărătorul meu, Slobozitorul meu, Răscumpărorul meu? Ce voi răsplăti Ţie, Care pentru mine nu Te-ai cruţat, ci Te-ai dat spre necinstire, hulire, batjocură, ocară, scuipare, osândire, bătaie, răni, chinuire, răstignire şi moarte ca să mă faci fericit pe mine, ticălosul şi lepădatul? Ce-Ţi voi răsplăti eu, care nu am nimic al meu afară de stricăciune, de neputinţa şi de păcate? Sufletul şi trupul meu şi alcătuirea mea de la Tine sunt, ale Tale, iar de mine – vai mie! – stricate şi vătămate. Sfatul celui viclean şi voia mea m-au stricat. Prinosul inimii recunoscătoare aduc Ţie – singurul lucru pe care îl vrei de la mine. Nici aceasta nu pot s-o fac însă fără Tine, căci fără ajutorul Tău nu Te pot cunoaşte, iar cunoscându-Te nu Te pot iubi fără ajutorul Tău! O, cât sunt de sărman, cât sunt de neputincios, cât sunt de stricat şi ticălos! O, cum m-a rănit vrăjmaşul şi m-a zdrobit! Tu, însă, Izbăvitorul meu, miluieşte-mă pe mine, cel pe care Tu îl iubeşti şi pentru care pe Tine Însuţi Te-ai dat; miluieşte-mă pe mine şi luminează-mă, ca să Te cunosc pe Tine, Cel în care stă viaţa mea, şi aprinde iubirea Ta în inima mea, şi pune pe piatră picioarele mele, şi paşii mei îndreptează-i, ca să urmez Ţie, Izbăvitorul meu şi singura mea călăuză spre cer şi spre viaţa veşnică. Trage-mă după Tine, Dragoste arzătoare! După mirosul mirurilor Tale voi alerga , că acolo unde eşti Tu să fiu şi eu, robul Tău, cel de Tine răscumpărat, şi să văd slava Ta. O, Milostive, o, Îndurate, o, Iubitorule de oameni! Dă-mi inimă ca să urmez Ţie. Povăţuieşte-mă în calea Ta, pe care merg toţii aleşii Tăi. Du-mă cu Tine prin Duhul Tău Cel Sfânt! (Sfântul Tihon de Zadonsk)
|