|
Postat 12:25 pe 12.09.2012
|
|
P S A L T I R E A
Nicio altă carte a Vechiului Testament nu este aşa de mult folosită în cultul Bisericii , cum este Cartea Psalmilor. Toată slujba este alcătuită şi întemeiată pe Pslatire.Şi aceasta pentru că psalmii reprezintă cea mai desăvârşită şi divin inspirată poezie religioasă a tuturor timpurilor. Psalmii cuprind, în stihuri scurte şi pline de elan poetic neîntrecut până acum, cele mai înalte idei religioase şi morale, ce corespuund tuturor stărilor şi frământărilor sufleteşti. ,,Nicio altă carte nu măreşte pe Dumnezeu ca Psaltirea, şi nici nu se poate asemăna cu folosul ei.”(Sf.Vasile cel Mare); ,,Adevărul este că niciodată cineva nu a ieşit dintr-o adunare, păstrând cu uşurinţă în minte cuvintele apostolice, sau profetice – fie ele cele mai simple, pe când , în schimb toţi cântă cuvintele psalmilor acasă la ei…ştiut fiind că învăţăturile ce se dau cu forţa, nu pot să dăinuiască în suflete, pe când învăţăturile ce pătrund în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân veşnic. Atât de mult se îmbină psalmii cu slujbele şi ierurgiile divine, încât dacă am încerca să le lăsăm fără podoaba acestor ,,graiuri poetice”, din toată frumuseţea cultului divin nu ar mai rămâne nimic, iar credincioşii ar fi lipsiţi de cea mai esenţială hrană duhovnicească.
Frate creştin, dacă ai fost atent la cele expuse, vei înţelege de ce păşim cu evlavie şi cuvinţă în sfânta biserică, în care armonia liniilor arhitecturale se îmbină fericit cu simfonia de culori a picturii, încadrată în chenare iscusite de sculptură, iar bolţile înmiresmate de smirnă şi tămâie răsună de serfimice cântări, alcătuite din psalmi şi imnuri, a căror ascultare, e asemenea unei primeniri a sufletului, ce duce cu sine toate necurăţiile, toate josniciile, toate relele şi ridică pe tot omul pe cea mai înaltă treaptă de spiritualitate care i-a fost hărăzită Vei înţelege de ce sufletul tău este răpit atunci spre o altă lume, şi întreaga ta fiinţă, răscolită în adâncuri de copleşitoarea emoţie a frumosului care limpezeşte gândirea, risipeşte întunericul patimilor şi întăreşte voinţa spre săvârşirea binelui. (Preot Constantin Moisiu)
P S A L T I R E A
Nicio altă carte a Vechiului Testament nu este aşa de mult folosită în cultul Bisericii , cum este Cartea Psalmilor. Toată slujba este alcătuită şi întemeiată pe Pslatire.Şi aceasta pentru că psalmii reprezintă cea mai desăvârşită şi divin inspirată poezie religioasă a tuturor timpurilor. Psalmii cuprind, în stihuri scurte şi pline de elan poetic neîntrecut până acum, cele mai înalte idei religioase şi morale, ce corespuund tuturor stărilor şi frământărilor sufleteşti. ,,Nicio altă carte nu măreşte pe Dumnezeu ca Psaltirea, şi nici nu se poate asemăna cu folosul ei.”(Sf.Vasile cel Mare); ,,Adevărul este că niciodată cineva nu a ieşit dintr-o adunare, păstrând cu uşurinţă în minte cuvintele apostolice, sau profetice – fie ele cele mai simple, pe când , în schimb toţi cântă cuvintele psalmilor acasă la ei…ştiut fiind că învăţăturile ce se dau cu forţa, nu pot să dăinuiască în suflete, pe când învăţăturile ce pătrund în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân veşnic. Atât de mult se îmbină psalmii cu slujbele şi ierurgiile divine, încât dacă am încerca să le lăsăm fără podoaba acestor ,,graiuri poetice”, din toată frumuseţea cultului divin nu ar mai rămâne nimic, iar credincioşii ar fi lipsiţi de cea mai esenţială hrană duhovnicească.
Frate creştin, dacă ai fost atent la cele expuse, vei înţelege de ce păşim cu evlavie şi cuvinţă în sfânta biserică, în care armonia liniilor arhitecturale se îmbină fericit cu simfonia de culori a picturii, încadrată în chenare iscusite de sculptură, iar bolţile înmiresmate de smirnă şi tămâie răsună de serfimice cântări, alcătuite din psalmi şi imnuri, a căror ascultare, e asemenea unei primeniri a sufletului, ce duce cu sine toate necurăţiile, toate josniciile, toate relele şi ridică pe tot omul pe cea mai înaltă treaptă de spiritualitate care i-a fost hărăzită Vei înţelege de ce sufletul tău este răpit atunci spre o altă lume, şi întreaga ta fiinţă, răscolită în adâncuri de copleşitoarea emoţie a frumosului care limpezeşte gândirea, risipeşte întunericul patimilor şi întăreşte voinţa spre săvârşirea binelui. (Preot Constantin Moisiu)
|