ÎN DURERILE NAŞTERII L AM STRIGAT PE SFÂNTUL

Numele meu este Maria Udrea şi am 33 de ani. Pe 16 august am născut un băieţel sănătos, beneficiind şi eu de ajutorul Sfântului Nectarie, în travaliu, mai ales. De Sfântul Nectarie am auzit din vremea studenţiei, în Bucureşti. Ştiam că este ajutător pentru bolnavi, dar nu şi că este alături de mamele însărcinate (spre ruşinea mea, nu îi citisem acatistul niciodată sau nu am băgat de seamă, din dezinteres). Fiind însărcinată, un elev s a gândit că aş avea nevoie de mila sfântului şi mi a dăruit cartea Sfântul Nectarie Minuni în România. Am citit o cu mare bucurie şi m am minunat de câte minuni a făcut sfântul la noi în ţară.
Mă speria tare mult naşterea copilului nostru, dar am sperat că Sfântul Nectarie îşi va aduce aminte şi de mine. Ori de câte ori puteam, citeam acatistul, încât soţul meu se mira cât de des o făceam menţionez că el nu este obişnuit să mă vadă rugându mă, nefiind creştin practicant. Speram că pruncul să se nască după 15 august, nu în postul Sfintei Marii un moft de al meu. Şi Dumnezeu mi a îndeplinit dorinţa.
În ziua de Sfânta Maria am început să am dureri, altfel decât până atunci. Mai avusesem două alarme false şi nu ştiam ce se întâmplă sigur. Erau contracţii care s au intensificat şi s au repetat mai des după ora 1:00 A.M, pe 16 august. La 3:30 am plecat la spital. Doctoriţa, pentru că nu aveam dilataţie, ci numai contracţii, s a culcat liniştită, crezând că va dura. Aşa că de la 4:00 până la 8:00 a durat tot travaliul, iar de la 8:00 până la 8:30 a avut loc naşterea propriu zisă.
În durerile naşterii l am strigat pe sfântul, crezând că nu face nimic să mă ajute, dar şi pe Maica Domnului, ca mamă a orfanilor. Când totul s a terminat şi aflând cât de mult s au chinuit celelalte mămici, mi am dat seama de ajutorul primit şi am crezut o pe doamna doctor care mi a zis că: „Având în vedere vârsta, faptul că eşti la prima naştere, precum şi faptul că nu aveai dilataţie când ai ajuns, credeam că vei naşte mult mai târziu”.
Îi mulţumesc Sfântului Nectarie că m a ajutat şi sper să nu se fi supărat că vă scriu aşa de târziu şi îl rog să mă ajute în continuare, deoarece am fost diagnosticată cu început de mastită şi, dacă nu răspunde la antibiotic, trebuie să mă operez. Nu vreau să plec de lângă micuţ şi nici să am iar experienţa spitalului. Acum soţul meu îmi spune să citesc acatistul sfântului, pentru a mă ajuta iar, deoarece şi el e conştient că l am avut alături pe Sfântul Nectarie în momentul naşterii.
(Maria Udrea)

VIZITELE LA MEDIC NU ERAU DE MARE AJUTOR

Numele meu este Marilena şi am 38 de ani. Minunile Sfântului Nectarie au început atunci când am avut nevoie de el. Am început să mă îmbolnăvesc brusc, având diverse afecţiuni, una după alta, aparent inexplicabile. Dureri de cap, care au ţinut aproape două luni, urmate de dureri de dinţi, dureri de stomac. Vizitele la medic nu erau de mare ajutor, fiecare îmi dădea un alt diagnostic.
Ceea ce m a ajutat să dispară toate aceste afecţiuni a fost ruga continuă la Sfântul Nectarie. Toate au trecut, ca şi când nu ar fi fost. Acum vorbesc despre toate aceste lucruri cu detaşare, însă numai cei apropiaţi mie ştiu tot chinul meu. Totul a culminat cu nişte dureri foarte puternice la sânul drept. Am fost la medic şi, în urma unei ecografii, s au descoperit foarte multe chisturi, unele dintre ele având o formă ciudată, care putea duce cu gândul la un alt diagnostic.
Atunci am început să mă rog din nou stăruitor Sfântului Nectarie şi, după alte nenumărate vizite la doctor, diagnosticul a fost de mastoză chistică. Îi mulţumesc din inimă sfântului că m a salvat de un diagnostic nefericit.
Acum urmez un tratament şi mă rog din inimă Sfântului Nectarie să trec şi peste această împrejurare.
(Marilena)

A DURAT ACEL MI¬ROS PLĂCUT APROAPE TOATĂ ZIUA

Am încercat de ceva timp să scriu ce minunat este în viaţa mea Sfântul Nectarie şi nu am reuşit. Nu ştiu de ce, dar am decis să fac acest lucru azi. Am rugat o pe Maica Dom¬nului să mă ajute să scriu ceea ce trebuie despre sfânt. Apoi l am rugat şi pe sfânt acelaşi lucru. Astăzi este săr¬bă¬toa¬rea Acoperământul Maicii Domnului. Aşa că am citit în Sinaxar rugăciunea Maicii Domnului, foarte frumoasă: „Îm¬părate ceresc, primeşte pe tot omul ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi prea¬măreşte i pe cei ce Te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte le toa¬te rugăciunile şi făgăduinţele şi i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile”.
Apoi am mai căutat să citesc despre această săr¬bă¬toa¬re câte ceva... Şi, pentru că nimic nu e întâmplător, am dat peste ceva de care uitasem. Astăzi e 1 octombrie, zi în care, în anul 1846, s a născut Sfântul Nectarie. S a născut sub Acoperământul Maicii Domnului, pe care a iubit o şi a cinstit o toată viaţa, împărtăşindu i întotdeauna durerile sufletului.
În anul 2002, am cunoscut o fată care dorea să se facă maică, să plece la mănăstire. După ce am stat mult de vorbă, mi a povestit despre un sfânt care i a schimbat viaţa. Pentru prima dată cineva îmi vorbea despre Sfântul Nectarie. În vremea aceea, nu ştiam nimic despre sfânt. Între timp, această fată a plecat la mănăstire, iar în ianuarie 2003 s a întors în Bucureşti şi am căutat împreună moaştele Sfântului Nectarie. Le am găsit la Mănăstirea Radu Vodă. Mie mi se părea că toate acestea aveau o importanţă mare pentru ea. Dar, mai târziu, am înţeles că sfântul dorea ca şi eu să îl cunosc. În luna mai am plecat într un pelerinaj în Grecia. Printre opririle noastre la mănăstiri, era şi insula Eghina. De fapt, la început, eu mi am dorit să ajung în Grecia ca să pot cumpăra pigmenţi pentru icoanele mele, ca mai apoi să mă „lipesc” de tot cu sufletul de locul acela, în care a trăit sfântul. În drum spre insula Eghina cam o oră de mers pe mare am vorbit la un moment dat cu un bă¬iat. Aveam în mână nişte poze cu picturi lucrate de mine. Le a observat şi mi a spus că sunt frumoase. L am în¬trebat cum îl cheamă şi mi a răspuns: „Nectarie”. Era alba¬nez, stabilit cu familia în Grecia. Nu am acordat im¬portanţă, dar în luna august am fost rugată de soţul meu să mă întâlnesc cu cineva care căuta o icoană şi nu o găsea. M am întâlnit cu o doamnă preoteasă din America. Dorea icoana Sfântului Nectarie. În 2003 nu se prea găsea icoa¬na sfântului. Soţul doamnei era preot ortodox ame¬ri¬can şi se numea Nectarie. Dacă aş fi căutat eu singură oa¬meni cu acest nume nu aş fi găsit...
În anul următor am plecat din nou în pe¬le¬rinaj pe ace¬laşi traseu. Mama dorea şi ea să ajungă şi la sfinţi, dar do¬rea să îi întâlnească şi pe greci la ei acasă, pentru că bunicii mamei au fost greci.
Dar doresc tot la sfântul iubit să ajung cu povestirea mea. Am rămas la un moment dat cu capul pe o piatră unde a fost aşezat sfântul după ce a plecat la Domnul, eu, mama şi o doamnă care era cu noi în acest pelerinaj. Am stat aşa, fiecare cu gândurile şi rugăciunile ei. Când ne am ridicat, doamna a spus că îi miros mâinile tare a nectar sau a ceva foarte plăcut. Uimirea mea şi a mamei a fost că nouă nu ni s a întâmplat la fel, dar până la urmă ne am bu¬cu¬rat de minunea la care am asistat toate. A durat acel mi¬ros plăcut aproape toată ziua. Mai târziu, am aflat că au mai fost şi alte persoane care au avut parte de această bu¬cu¬rie. Am avut o dovadă că sfântul era lângă noi.
Ca o confirmare a acestor fapte, în anul 2009 am gă¬sit câteva rânduri în cartea Sfântul Nectarie din Eghina, scri¬să de părintele Ambroise Frontier, la pagina 194: „... ne a relatat Ana Margareta, una dintre pelerinele venite din Franţa, împreună cu părintele Ambroise, pentru a l vi¬zi¬ta pe Sfântul Nectarie. Ea îşi pierduse simţul mirosului de ani de zile. Atunci când călătorii ajunseră la Mănăstirea Sfân¬tului Nectarie, o mireasmă blândă şi foarte plăcută, ca o adiere de vânt, parfumată şi foarte plăcută, umplu mănăstirea. Monahiile au explicat faptul că acest fenomen se producea atunci când sfântul îşi simpatiza în mod deosebit oaspeţii”.
Am înţeles că sfântul ne iubeşte, nu aveam nicio în¬do¬ială, oricum, dar, după cele citite, pentru mine con¬vin¬ge¬rea s a întărit. Apoi, în timp, au venit tot felul de mici bucurii, care nu se puteau numi minuni, dar pentru mine e o minune că sfântul m a găsit, că l am cunoscut, că îl iubesc şi mă iubeşte. Dar nu doar pe mine, ci şi pe soţ, pe fiică, pe mama... pe toţi care îl iubesc.
(Cristina Pui, Bucureşti)

SĂ PLECAŢI ÎN GRECIA, SĂ VĂ ÎMPLINIŢI VISUL

Mă numesc Any Marcu, am 61 de ani şi sunt din Galaţi şi vreau să vă povestesc o minune a Sfântului Nectarie. Din anul 2009, când am trăit minunea, am dorit să o public undeva, dar nu găseam o adresă, aşa că am povestit foarte multor persoane prin viu grai. Dar probabil că Sfântul Nectarie îmi ştia gândul, că îmi doresc fierbinte să i împărtăşesc minunea şi acum am găsit adresa din cartea minunată care se intitulează Sfântul Nectarie – Minuni în România.
Auzisem de prin 2007 de Sfântul Nectarie care vindecă bolile de cancer, doar atât. Nu ştiu cum se face, şi o bună prietenă, Aneta, îmi spune că citeşte viaţa Sfântului Nectarie şi, când o va termina de citit, mi o va da şi mie. La câteva zile după ce mi a zis despre această carte, plec la Mănăstirea Sihăstria, unde mă duc periodic, la protosinghelul Nifon, şi acolo găsesc, la librăria mănă¬stirii, cartea Sfântul Nectarie Sfântul secolului nostru, scrisă de Sotos Hondropoulos.
Revenind acasă la Galaţi, încep şi citesc cartea, care mă impresionează până la lacrimi. Oameni buni, am fost zguduită sufleteşte de atâta bunătate cât am văzut la Sfântul Nectarie şi cât a suferit!!!...
Acum, în sufletul meu, în taină, îmi doream să ajung în Grecia. Dar cum să ajung, de unde bani? Nu aveam nicio şansă. Am rămas în suflet cu dorinţa pe care nu o împărtăşisem în momentul acela cu nimeni. Întâmplarea face că peste puţin timp (nu mi aduc bine aminte cât timp trecuse de când fusesem la Sihăstria – Neamţ), plec din nou spre Târgu Neamţ, de data asta la Schitul Vovidenia, unde m a învrednicit Maica Domnului să vin de 15 ani, în fiecare an de două trei ori; am mare evlavie pentru acest schit. Aici, unul din părinţi tocmai venise din pelerinaj din Grecia şi mi a dat cadou o iconiţă cu Maica Domnului, gen vedere, într un plic. Când ajung în chilia unde stăteam, deschid plicul să admir mai mult icoana, când văd pe partea cealaltă a icoanei o fotografie cu Sfântul Nectarie în sicriu, mort. Am încremenit de emoţie, mai ales că citisem în cartea cu Sfântul Nectarie că, după moartea sa, a fost neputrezit 20 de ani. Acum îl vedeam aşa cum a fost în sicriu.
Nu am cuvinte să mă exprim!!! Ce simţi când vezi un sfânt drag în sicriu!... De atunci, această fotografie icoană era cu mine tot timpul şi vorbeam cu sfântul ca şi cum vorbeam cu un om. Pe unde mă duceam, o purtam cu mine, cu gândul că sunt protejată. Când veneam acasă, o scoteam din poşetă şi o puneam pe hol, la vedere, rezemată de nişte cărţi din bibliotecă. De aici începe minunea mea.
Vine la mine o doctoriţă, prietenă cu mine, şi observă fotografia sfântului şi îmi spune (neştiind cine este):
Măi, te rog, ia mortul ăsta de aici şi pune l în altă parte!
Eu am crezut că mi stă inima, şi i zic, îngrozită:
Tu ştii cine este???!!!...
Nu!
Este Sfântul Nectarie, mare făcător de minuni, de pe insula Eghina, din Grecia.
Păi, eu am fost pe insula Eghina şi nu am auzit de el!
Atunci adaug, şi mi vin în minte următoarele cuvinte:
Nu vrei să mă sponsorizezi şi pe mine să ajung acolo?
Da... acum eu mă gândeam: pentru banii pe care o să mi i dea, va trebui să muncesc mult (eu fiind croitoreasă)... În aceeaşi zi, mă duc în vizită la altă doctoriţă şi i povestesc tot ce mi s a întâmplat, spunându i la sfârşit că este visul vieţii mele să ajung la Sfântul Nectarie şi, dacă s ar putea, şi la Sfântul Ioan Rusul. Atunci, doamna doctor I.B. (Dumnezeu să o binecuvânteze), îmi spune următoarele:
– Uitaţi, eu vă dau 200 de euro, să plecaţi în Grecia, să vă împliniţi visul!
Nu am cuvinte să vă redau ceea ce am trăit în momentul acela, dar am simţit cum mă călăuzeşte sfântul, pentru dragostea pe care i o port. La o săptămână, când se apropiau Sfintele Paşti, iar la mine în casă aveam în vizită un preot călugăr şi un monah, doamna doctor îmi înmâ¬nează un plic cu cei 200 de euro, drept cadou pentru Paşti. După vreo două trei săptămâni, când tocmai venisem de la Schitul Vovidenia, unde am sărbătorit Sfânta Înviere, vine din Grecia o bună prietenă a mea din copilărie, şi îi spun că am bani să ajung la Sfântul Nectarie. Prietena mea îmi spune: „Peste trei zile eu plec, ori mergi acum cu mine, ori vii în luna septembrie”. Sfântul Nectarie mi a trimis şi călăuză!
Ţin să vă spun că am plecat cu ea, am ajuns la Sfântul Nectarie; fără să i spun eu, m a dus la Sfântul Efrem cel Nou, la Sfântul Ioan Rusul şi la Sfântul David. Mare minune a fost pentru mine!
La Sfântul Nectarie, când am ajuns, mare bucurie am avut, pentru că ştiam din cartea pe care am citit o unde este mormântul, ştiam despre chilia unde a stat, ştiam tot, ce să vă spun?! Să calc pământul pe unde a umblat dragul meu sfânt, să ating mormântul de marmură, să i văd patul unde a dormit! Tremuram toată de emoţie.
Ceea ce vreau să vă mai spun este că, în afară de cei 200 de euro daţi de doamna doctor I.B., au curs banii pe mine: şi de la prima doctoriţă şi de la fiul meu şi din Grecia, de la sora prietenei mele, Georgeta, şi de la altă prietenă din Salonic şi de la alte credincioase. Lacrimi de bucurie duhovnicească au curs pe obrajii mei. Câtă iubire!
Aşadar, Sfântul Nectarie nu ajută numai în boli. În nemărginita sa iubire, ajută în orice. Slavă Bunului Dumnezeu şi laudă Sfintei Fecioare Maria şi Sfântului Nectarie!
Îţi mulţumesc, Sfinte Nectarie, şi din tot sufletul meu strig către tine:
„Bucură te, izvor nesecat al minunilor!
Bucură te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!”
Doresc să mai adaug că Sfântul Nectarie a mai fă¬cut cu mine şi minuni mai mici, dar pentru mine sunt mari şi de neuitat. Fiul meu (de 37 de ani) făcuse o operaţie de implant în partea din faţă a maxilarului şi doctorul i a spus că o să se umfle, să nu se sperie. Când a venit acasă după operaţie, eu l am uns cu ulei din candela de la Sfântul Nectarie, făcând semnul sfintei cruci, şi am spus: „Sfinte Nectarie, ajută l să nu se umfle!” A doua zi nu se umflase, şi a putut să se ducă la serviciu, şi s a vindecat şi repede.
(Any Marcu, Galaţi)

VINE MEREU ÎN AJUTOR

1. O minune făcută de Sfântul Nectarie în ziua prăznuirii sale, 9 noiembrie 2011
De Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiul meu Mihai a căzut în deznădejde cumplită. Fiind ziua lui de naştere şi onomastică, în loc să fie bucuros pentru felicitările primite, el plângea şi nu mai voia să vorbească sau să vadă pe cineva. De ce? Învăţând de mai mult timp pentru examene (magistratură), nu reuşea să treacă de baremul stabilit, dar de care se apropia foarte mult. Atunci a hotărât să dea examen la Suceava pentru grefier, cu gândul că va reuşi mai uşor. Când s au anunţat rezultatele, era al şaselea şi erau numai patru locuri. O zi cumplită pentru toţi! Eu, mama lui, îl încurajam de la Botoşani să fie tare, că Dumnezeu nu l va lăsa. El a refuzat chiar să meargă la biserică, era căzut în deznădejde. A doua zi a mers la serviciu, foarte trist, şi pe la 10:30 îl sună de la Curtea de apel să vină să şi ia postul de grefier la Dărăbani. A fost ca un loc pentru el, o bucurie enormă. Eu aveam atâta nădejde că Dumnezeu nu ne lasă la necaz! Eu am fost la slujba Sfântului Nectarie şi atâta l am rugat pe sfânt să facă o minune şi pentru Mihai... şi sfântul a ascultat nevrednica mea rugăciune şi a dus o la tronul Domnului nostru Iisus Hristos.
Când am ieşit de la rugăciune, am deschis telefonul, să l sun pe Mihai, să l mai încurajez. Atunci el mi a zis: „Mamă, mi am dat demisia! M au chemat să mi iau post la Dărăbani!” Pe moment, m am speriat. Apoi am zis: asta este minunea Sfântului Nectarie, mare făcător de minuni. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
2. A doua minune a Sfântului Nectarie pentru mine, păcătoasa, pe 21 noiembrie 2011
Moaştele Sfântului Nectarie au fost aduse la Biserica Vovidenia, Botoşani, pentru cinstire. Am fost şi eu acolo, să i aduc mulţumire Sfântului Nectarie pentru ajutor, dar aveam nişte dureri de cap îngrozitoare şi nădăjduiam că sfântul mă va ajuta iarăşi. Şi aşa a şi fost. Durerea mi a trecut. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
De atunci, îl invoc pe Sfântul Nectarie în rugăciuni, pentru că am mare nevoie. Îl simt mereu aproape şi tot timpul zic: iarăşi sfântul mi a dat târcoale. Vine mereu în ajutor, pentru care îi mulţumesc din tot sufletul.
Acum mă rog la sfânt să l izbăvească pe soţul meu de băutură şi am încredere că Sfântul Nectarie îl va ajuta. Îl cinstesc pe sfânt în fiecare zi, citindu i acatistul, şi l rog să se roage pentru toată lumea necăjită.
Sfinte Nectarie, ajută ne pe noi, păcătoşii!
(Ştefan Adela, Botoşani)

MIROSUL DE MIR SE RĂSPÂNDISE ÎN TOT SALONUL DIN SPITAL

În luna februarie 2010 am fost operat de tumoare la spitalul din Piatra Neamţ, am primit tratament cu citostatice de la oncologie. Pe timpul spitalizării am primit o sticluţă cu ulei sfinţit de la o persoană ce fusese în Grecia, la Eghina, la moaştele Sfântului Nectarie.
M am uns cu uleiul sfinţit, care avea miros de mir. A doua zi am repetat acest lucru, dar era un simplu ulei – m am mirat de acest lucru, pentru că, cu o zi înainte, mirosul de mir se răspândise în tot salonul din spital.
După externare, a treia zi, m am uns cu ulei şi acesta a început să miroasă din nou a mir, dar mai puţin. După şapte zile avea miros de vin, apoi nu a mai mirosit a nimic.
M am mirat şi am spus celor din casă acest lucru. Am zis că, atunci când mă voi face sănătos, voi merge în Grecia, în Eghina, la moaştele Sfântului Nectarie dar la două săptămâni, au fost aduse moaştele Sfântului Nectarie, din Grecia, de către Mitropolitul Moldovei, la Piatra Neamţ.
Mare a fost mirarea şi bucuria să vină Sfântul Ierarh Nectarie din Grecia tocmai în Piatra Neamţ. Am fost şi m am închinat la sfintele moaşte şi l am rugat pe Sfântul Nectarie să mă facă sănătos. De atunci m am simţit mai bine. Tratamentul cu citostatice a fost întrerupt de către medic. Nu am urmat niciun tratament deosebit, iar analizele pe care le am făcut la diferite spitale din ţară au avut rezultate bune.
Sfântul Nectarie m a vindecat. Continui să mă rog, să i mulţumesc Sfântului Nectarie prin acatist şi prin ungere cu ulei sfinţit de la moaştele Sfântului Nectarie.
Consider că Sfântul Nectarie a venit din Grecia la Piatra Neamţ ca să vindece bolnavi, pe mine şi pe mulţi alţii.
(Viorel, Piatra Neamţ)

ÎN URMA CĂZĂTURII, NU SE PUTEA MIŞCA

În ziua de 6 ianuarie 2012, fiica mea, având un moment de slăbiciune şi ameţeală, a căzut, lovindu se la genunchi. De abia am putut să o aducem în pat are 96 kg şi 1,78 m. În urma căzăturii, nu se putea mişca, nu putea coborî din pat. Cu greu puteam folosi plosca.
Am început să citesc Acatistul Sfântului Nectarie şi rugăciunea din cartea Sfântul Nectarie – Minuni în România. În mai puţin de o săptămână, fiica mea a căpătat puteri, a putut să coboare din pat şi să meargă din ce în ce mai bine. Acum poate merge, dar mai are uşoare dureri în genunchi, mai ales când este vreme rea (umedă).
În cursul lunii aprilie, i au apărut pe picioare nişte pete care o usturau. Am încercat să i găsim leacul, mergând la medici dermatologi. Niciunul nu ştia care era cauza şi ne prescriau tot felul de alifii. Nu am reuşit să o facem să se simtă mai bine.
Eu am continuat să mă rog Sfântului Nectarie, care m a ajutat şi i au trecut petele şi durerile (usturimile). Acum se simte bine din acest punct de vedere. Are însă şi alte probleme de sănătate.
Continui să citesc în fiecare zi acatistul şi să mă rog Sfântului Ierarh Nectarie şi sunt convinsă că acest sfânt i a ajutat pe toţi cei care au apelat la ajutorul lui.
Sper să obţinem şi noi însănătoşire sau ameliorare a bolilor, pentru că ştiu că dacă ne rugăm cu credinţă la Dumnezeu nu există boală fără leac.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Sfântului Nectarie, marele făcător de minuni, fiind convinsă că toţi cei care i se roagă primesc ajutorul său.
Dumnezeu să ne ajute!
(Adriana, Bucureşti)

FĂRĂ ALT INTERVIU, AU ANGAJAT O

Despre Sfântul Nectarie am aflat cu câţiva ani în urmă şi am citit despre viaţa sfântului şi despre o parte din minunile săvârşite de el.
În cele ce urmează o să vă povestesc una dintre minunile săvârşite de Sfântul Nectarie cu familia mea.
Fiica mea cea mare terminase facultatea la Cluj şi nu şi găsea de lucru. A urmat şi masteratul şi nimic. Tot a încercat în multe locuri, şi a depus C.V. uri, a fost la interviuri, şi nimic. În anul 2011, în luna mai, trecând prin Bucureşti, s a oprit pe la Mănăstirea Radu Vodă şi s a rugat la moaştele Sfântului Nectarie. După o lună, la sfârşitul lunii iunie, era deja angajată la Cluj, la o firmă la care mai fusese la interviu cu câteva luni în urmă şi a fost respinsă, iar acum au sunat o şi, fără alt interviu, au angajat o.
Îţi mulţumim, Sfinte Nectarie, pentru minunile pe care le ai făcut şi le faci pentru noi toţi. Te iubim şi să ai grijă de noi. Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte ne pe noi! Amin.
(Flori H., Reghin)

LA ŞASE LUNI URMA O INTERVENŢIE LA GLANDA LACRIMALĂ

Am 60 de ani şi am cunoscut binefacerile rugăciunilor către Sfântul Nectarie. Pentru prima dată am aflat de Sfântul Nectarie citind ceva pe internet. Chiar atunci aveam ambele fiice însărcinate şi era exact mesajul ce mi se potrivea. Le am spus, am căutat acatistul şi nu ştiu cât au fost ele de conştiincioase, dar ştiu că eu m am rugat zilnic pentru sarcinile şi naşterile lor. Toată perioada a decurs perfect, fără nici cea mai neînsemnată problemă. Ambele naşteri, la distanţă de şase luni una de alta, au durat incredibil de puţin cam două ore de la primele semne. Fără dureri mari, fără complicaţii, au venit pe lume două fetiţe măricele, de nota zece fiecare, iar peste un an şi jumătate mi a mai dat Dumnezeu un băiat, în exact aceleaşi conjuncturi. Ne am dat seama cu toţii că Sfântul Nectarie a răspuns rugăciunilor noastre.
Una dintre fetiţe avea o neînsemnată problemă la un ochi: era roşu, lăcrima şi dimineaţa era lipit. Pediatrul le a spus părinţilor că pe la şase luni urma o intervenţie la glanda lacrimală, însă problema se agrava cu fiecare zi. I am atins ochiul cu ulei de la candela moaştelor Sfântului Nectarie de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti. A doua zi, ochişorul era absolut normal, fără nicio urmă din suferinţa ce durase patru luni.
Au fost multe situaţiile în care sfântul m a ajutat cu rugăciunile, fapte mai mărunte sau mai complicate, pe care nu le descriu, dintr o reţinere ce ţine de intimitate. Consider că Sfântul Nectarie este ocrotitorul meu. Mulţumesc, Sfinte Nectarie! Mulţumesc, Dumnezeule Bun, pentru viaţa mea, pen¬tru familia mea, pentru toate darurile de care mă minunez, pe care le cer sau nu, dar le simt.
(Lucia Sălăgean, Bistriţa)

POATE NU O SĂ AVEŢI UN COPIL ZĂMISLIT DE VOI

Povestea noastră începe simplu, acum aproape 14 ani, când ne am căsătorit. Eram ti¬neri, fericiţi şi ne doream enorm copii. În naivitatea noastră, speram că vom veni trei din luna de miere. Dar a trecut şi luna de miere şi încă vreo şapte sau opt luni, fără să se întâmple minunea.
Atunci am început să mergem la medici, întâi în orăşelul nostru. Investigaţii, tra¬ta¬mente, multe presupuneri şi fără rezultat. Am plecat într un oraş mai mare, apoi în alt ju¬deţ, alţi medici, alte diagnostice, alte tratamente, alte iluzii. Nimic... Anii treceau şi noi eram tot singuri. Am văzut un reportaj la TV despre un renumit profesor din capitală, spe¬ci¬a¬list în infertilitate. Am mers împreună cu soţul meu, plini de speranţă, la prima vizită. A¬poi am mers la altă vizită şi la altă vizită, şi tot aşa, vreo şase ani de speranţe alimentate de medic, a cărui apreciere era de fiecare dată: „Va reveni aici gravidă.”
E drept, am tot revenit, dar nu gravidă, doar pentru alte investigaţii şi intervenţii. Fizic vorbind, medicul a zis că nu a¬vem nicio problemă, niciu¬nul din noi, dar suntem printre cuplurile cu infertilitate inex¬pli¬cabilă. Speram ca Bunul Dum¬ne¬zeu să Se îndure de noi, să ne mângâie cu un suflet de co¬pil, căci pustii sunt casele fără copii.
Încercam să fim buni creştini, ţineam post atât cât reuşeam, ne spovedeam şi ne îm¬părtăşeam de două ori pe an, şi ne rugam neîncetat la Dumnezeu şi la Maica Dom¬nului să ne ajute. Doar Dumnezeu ştia ce era în sufletul nostru când ne întreba câte un cu¬nos¬cut: „Voi, pe când un copil?” Le răspundeam de fiecare dată: „Când o vrea Dumnezeu! Noi aşteptăm.” Au trecut astfel 12 ani de luptă cu această boală cumplită: sterilitatea.
Am început să ne gândim tot mai des la adopţie. Pe atunci, stăteam cu socrii, cum¬na¬ta şi soţul ei, împreună cu cei doi nepoţei, pe care îi iubeam nespus. Am citit legis¬la¬ţia şi ne am dat seama că trebuie să avem casa noastră. Am reuşit să facem rost de teren, am fă¬cut împrumuturi şi am început să ne construim propria casă, dar banii de la bancă s au ter¬minat şi noi n am finalizat casa.
În toamna anului 2008, soţul meu a citit, în Formula As, despre minunile Sfân¬tu¬lui Nectarie. Mi a dat şi mie articolul să l citesc şi am început să căutăm şi alte materiale des¬pre viaţa şi minunile sfântului. Am început să ne rugăm la Sfântul Nectarie, să mij¬lo¬ceas¬că la Dumnezeu să ne binecuvânteze şi pe noi cu un copil.
În primăvara anului 2009, deja începuse criza fi¬nan¬ciară, salariile abia ne ajungeau pen¬tru ratele de la ban¬că şi mai aveam un împrumut făcut la nişte prieteni, de 3000 de euro. Nu aveam nicio şansă să strângem din sa¬la¬rii nimic, iar de un alt împrumut nici nu se pu¬nea pro¬ble¬ma. Ne am gândit să vindem maşina străină pe care o aveam, pentru a ne achita da¬toria, iar cu restul sumei să continuăm lucrările la casă. Am dat anunţuri peste tot, am mers pe la târguri de maşini aproape săptămână de săp¬tă¬mâ¬nă, timp de aproape şase luni. Nu reuşeam s o vindem şi pace. Se apropia scadenţa şi noi nu aveam banii. Soţul meu, care se ruga neîncetat la Sfântul Nectarie, mi a zis în¬tr o zi: „Stai liniştită, că o să ne ajute sfân¬tul! O să vezi!”
Într o zi, primeşte un telefon, dacă maşina mai este de vânzare. A venit omul, s a ui¬tat la maşină impresionat, a făcut câţiva kilometri cu ea şi a spus: „Haideţi cu mine aca¬să, să vă dau banii!” Eram stupefiată! Nu mi venea să cred că am dat maşina de acasă şi aşa de repede. „Ţi am zis eu că sfântul nu ne lasă!”, mi a spus soţul meu. Aşa am reuşit să ne ţinem cuvântul şi să ne plătim datoria.
În martie 2010 am auzit de alt medic, la Iaşi, şi am zis să mai încercăm o dată. Am început din nou cu analize şi teste. Nu am reuşit nici de data asta să rămân în¬săr¬ci¬na¬tă. Atunci am renunţat la a mai merge la doctori şi am lăsat totul în mâinile Domnului. Am continuat să ne rugăm şi să mergem la biserici. Aşa am ajuns la un preot, la noi în o¬raş, şi i am povestit durerea noastră. E un om deosebit. După ce m a ascultat, mi a zis: „De ce vă rugaţi pentru naştere de prunci? Rugaţi vă pentru dobândire de prunci, că poate nu o să aveţi un copil zămislit de voi, dar cu siguranţă o să vi l dea Dumnezeu sub altă formă.” Am plecat plină de speranţă şi acasă i am povestit soţului meu despre ce sfat ne a dat părintele.
Am stăruit în rugăciunile către Sfântul Nectarie şi i am promis că, dacă vom do¬bân¬di un prunc, se va numi Nectarie sau Nectaria. După câteva luni, am primit un telefon des¬pre un copil care putea fi adoptat. Am mers şi l am văzut. Am simţit că e copilul nos¬tru şi am decis să l adoptăm. Apoi, totul a decurs repede cu documentele şi, într un final, l am luat acasă. Suntem convinşi că numai cu ajutorul sfântului am reuşit să ţinem în bra¬ţe minunea de copil. Aşa cum am promis, la botez a primit numele de Nectarie. Încă ne mi¬nunăm de apariţia lui în viaţa noastră şi povestim tuturor cum ne a ajutat Sfântul Nectarie.
După ceva timp, am mers la Iaşi cu diferite treburi şi am vrut să mergem la moaş¬te¬le sfântului, să îi mulţumim pentru tot ajutorul pe care l am primit. Cum Iaşul are câteva zeci, probabil sute de biserici, noi nu ştiam exact la care să mergem. Am trecut pe lângă câ¬teva, cu gândul că vom vedea vreun enoriaş pe care să l întrebăm unde e biserica. Deo¬dată, soţul meu a spus: „Ştiu eu care este!”
Eram destul de sceptică, dar n am zis nimic. Am mers cu maşina pe câ¬teva străzi şi am ajuns la o biserică, care nu avea niciun anunţ sau indicator care să con¬fir¬me spusele soţului. Când am ajuns în pridvor, era un anunţ: „Biserica cu hramul Sfântul Nectarie vă anunţă...” Aceea era, într adevăr, biserica în care erau moaştele, şi Sfântul Nec¬tarie ne a îndrumat paşii către biserica lui. I am mulţumit cu lacrimi în ochi pentru că avem şi noi un copil şi pentru tot ce ne a dat Dumnezeu.
Am continuat să ne rugăm şi să îi mulţumim Sfântului Nectarie. Nici nu bănuiam câtă nevoie o să mai avem de ajutorul lui. Deşi îl protejam, limitând vizitele prietenilor şi în special ale copiilor, micuţul Nectarie al nostru a contactat un virus. Era destul de agitat, avea puţin năsucul înfundat, dar nu avea febră şi mânca. Am mers la pediatru şi ne a re¬co¬mandat un siropel cu Paracetamol. I l am dat, dar a doua zi el a început să tuşească şi i s a înfundat de tot năsucul. Am mers iar la doctor, care de data acesta a spus că are bron¬şi¬o¬li¬tă. L a trecut pe antibiotic injectabil, i au pus branulă la picioruş şi mi au recomandat să i fac aerosoli.
După încă o zi era tot mai rău! A început să tuşească foarte tare, avea se¬cre¬ţii abundente şi nu mai putea respira. Am ajuns cu el la urgenţe! Era livid şi abia res¬pi¬ra avea deja pneumonie. Imediat a fost aspirat, pus la oxigen, pe perfuzii şi i se făceau tot felul de injecţii. Roia toată lumea în jurul lui, semn că era destul de grav. Când am ră¬mas cu el, am început să l închin cu bucăţele de vată sfinţită de la Sfânta Paraschiva şi de la Sfântul Nectarie şi să mă rog la Sfântul Nectarie, protectorul lui, cu lacrimile şiroin¬du mi pe obraji: „Doamne, Dumnezeule, Sfinte Nectarie, ajutaţi l pe îngeraşul nostru să trea¬că peste boală! Ni l ai dat doar ca să ni l iei din braţe? În¬du¬ră Te de noi, Doamne! Sfinte Nectarie, ajută ne!” Soţul meu se ruga şi el, pe hol, la fel de îngrijorat ca şi mine şi la fel de neputincios. Şi Sfântul Nectarie ne a auzit ruga. Nu numai că bebeluşul nostru şi a re¬venit, dar s a şi recuperat destul de repede, spre mirarea pediatrei, şi în câteva zile eram acasă.
Purtăm în permanenţă cu noi Acatistul Sfântului Nectarie şi îl oferim tuturor celor care au nevoie de ajutor. Continuăm să l citim în fiecare seară şi îl citim şi băie¬ţe¬lu¬lui nos¬tru. Încă nu înţelege, dar priveşte cu interes la icoa¬na Sfântului Nectarie care veghează dea¬supra pătuţului lui şi la care îl închinăm în fiecare seară.
Nu vom putea mulţumi vreodată suficient pentru tot ajutorul primit de la Bunul Dum¬nezeu, de la Maica Domnului şi de la Sfântul Nectarie. Putem doar să ne rugăm în con¬tinuare şi să povestim tuturor că minunile se întâmplă şi în zilele noastre, trebuie doar să nu ne pierdem credinţa.
Suntem, în sfârşit, împliniţi, lăudat fie numele Domnului!
(Nicoleta Gauca, Târgu Neamţ)

DURERILE ÎMI DISPAR CA PRIN MINUNE

Mă numesc Arfire Liliana şi sunt din Slobozia. În urmă cu şapte ani am fost diagnosticată cu cancer mamar. Am făcut toate tratamentele recomandate de doctor, dar, după aproape trei ani, eram suspectă de metastaze hepatice. Am făcut RMN, CT, dar nu aveam un rezultat precis. Am urmat tratamente pentru ficat şi cu Dumnezeu înainte încă vreo doi ani, când au început durerile de oase. După o scin¬tigrafie, iar stres şi panică: suspiciune de metastaze osoase.
Dar, datorită rugăciunilor la Maica Domnului şi Sfântul Nectarie, încă trăiesc şi Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru fiecare răsărit de soare.
Mi am dorit să ajung la moaştele Sfântului Nectarie şi sfântul mi a auzit rugăciunea, a mijlocit cum a ştiut mai bine şi, în august 2010, m a primit şi pe mine, nevrednica, la sfântul său mormânt, unde mi a dat un semn că este alături de mine.
Nu pot descrie în cuvinte bucuria şi liniştea sufletească cu care m am întors din acel pelerinaj. Şi azi am ulei de la moaştele sale, cu care mă ung cu semnul sfintei cruci şi durerile îmi dispar ca prin minune.
Până la sfârşitul zilelor mele voi mulţumi Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Efrem cel Nou, Cuviosului David şi Măicuţei Sfinte pentru ajutorul pe care l am primit, deşi nu merit. Slavă Ţie, Doamne!
(Liliana Arfire, Slobozia)

NOAPTEA, L AM VISAT PE SFÂNTUL NECTARIE CU O FOARFECĂ MARE ÎN MÂNĂ

Mai întâi trebuie să i cer iertare, şi pe această cale, prea bunului nostru Sfânt Nectarie pentru întârzierea cu care fac cunoscute bucuriile pe care mi le a pricinuit.
1. În timp ce mama mea, în vârstă de 87 de ani, se chinuia în spital cu un picior fracturat din şold, l am rugat intens şi cu toată nădejdea pe Sfântul Nectarie să intervină cum numai el ştie. La un moment critic, mamei i se pusese un ghips, de care eu eram tare nemulţumită, şi voiam ca a doua zi să merg să rog să i se scoată ghipsul. Noaptea, l am visat pe Sfântul Nectarie cu o foarfecă mare în mână, în salonul cu pricina.
Când am ajuns a doua zi la spital, mama deja nu mai avea ghipsul. L am rugat tot timpul pe Sfântul Nectarie să le ajute pe toate bătrânele din salon, care se aflau în mari suferinţe. Una din ele avea o rană adâncă la gamba dreaptă. Atât de adâncă, încât medicii, deşi îşi dădeau toată silinţa, erau sceptici în privinţa vindecării. Într una din zile, când am intrat în salon, bătrâna cu gamba afectată tocmai povestea că a visat un bătrân cu barbă mare, albă, care i a spus că se va vindeca. Şi cu adevărat, după mai multe zile, a plecat din spital foarte bine. Iar mama merge bine pe acel picior „reparat” de Sfântul Nectarie de aproape opt ani.
2. Fiul meu, în vârstă de 23 de ani, cunoscuse o fată într un oraş foarte departe de casă. Nu mi plăcea deloc că trebuia să bată drumurile foarte des. Într o dimineaţă, şi a pus rucsacul în spate şi, foarte hotărât, ne a spus: „Plec la Carolina!” Atunci l am strigat pe Sfântul Nectarie şi l am rugat să l întoarcă din drum, pentru că drumul (precum s a dovedit mai târziu) nu era cel potrivit. Aşadar, Sfântul Nectarie nu a întârziat să acţioneze. În ziua aceea i a trimis fiului meu la serviciu doi delegaţi din Germania, de care a trebuit să se ocupe câteva zile. M am mirat cât de elegantă i a fost împiedicarea. Şi la fel de elegant s a stins şi povestea cu drumurile.
3. În noiembrie 2009, ajungând acasă la Sfântul Nectarie, am aprins o lumânare mare, mare (cred că are un metru înălţime) şi am rostit din adâncul sufletului: „Sfinte Nectarie, primeşte aceasta pentru nepoţii mei!” Atunci nu aveam niciun nepot. Acum am doi.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
(Rodica Donescu, Piteşti)

ERA CÂT PE CE SĂ NASC PREMATUR

Mă numesc Maria şi aş vrea să vă mărturisesc câteva minuni pe care le a făcut Sfân¬tul Nectarie cu fami¬lia mea.
L am cunoscut pe sfânt la Sibiu, pe vremea când eram stu¬dentă. Am mers cu prietenul meu (actualul soţ) şi ne am închinat la moaştele Sfântului Nec¬tarie, care erau aşezate în capela de la spitalul de TBC. Am rămas impre¬sionată de cre¬dinţa oamenilor în acest sfânt şi, deşi am mai fost la sfinte moaşte, nu m am simţit aşa de bine ca aici. Tot atunci am cumpărat şi cartea cu viaţa sfân¬tului.
Din păcate, nu după mult timp, am uitat de sfânt. Anii au trecut, m am căsătorit, aveam un băieţel şi, după pa¬tru ani, eram din nou însărcinată. Aveam o teamă, pentru că pe băieţel l am născut pre¬ma¬tur şi sarcina actuală era cu probleme. Am avut col deschis de la două luni de sarcină. Mi am amintit de cartea Sfântului Nectarie, am căutat o, dar soţul meu o dăduse unor oa¬meni cu probleme. Dumne¬zeu a lucrat şi am primit din nou cartea sfântului. Am înce¬put să fac acatistul şi, la cinci luni, colul s a închis. Doc¬toriţa a rămas mirată, pentru că se aş¬tep¬ta ca, sub presiune, colul să se deschidă mai tare. Tot atunci mi a spus că e băiat. Când i am spus soţului că e băiat (el îşi dorea tot băiat), a fost încântat, şi tot atunci i am cerut ca unul din nume să fie Nectarie. Multă lume a comentat, că ce nume e ăsta, dar nu mi a pă¬sat. Îi mulţumeam sfântului că e bine copilul şi colul închis.
Am fost avertizată că săp¬tă¬mâ¬na 34 e decisivă pentru sarcină, dar am trecut o cu bine. În schimb, săptămâna 35 spre 36 am început să sângerez şi era cât pe ce să nasc prematur. Dar m am rugat Sfântului Nec¬tarie şi el m a ajutat şi am stat în spital până la 37 de săptămâni, când am născut şi nu a mai fost considerat prematur. Pentru că mi s au fisurat membranele, nu a mai fost me¬diu steril şi Nectarie căpătase o infecţie. Am făcut acatistul sfântului, l am uns cu ulei de la candela sfântului şi, după două zile, l am putut ţine în braţe.
În salon cu mine mai era o mă¬mică care născuse de 14 zile şi nu plecase acasă, pentru că micuţul avea o infecţie. I am dăruit aca¬tistul sfântului şi ulei, cu care l a uns pe micuţ. După două zile au fost externaţi. A fost convinsă că sfântul a ajutat o.
Orice problemă am, apelez la Sfântul Nectarie. Micul Nectarie creşte, are şase luni, e un cuminte. Strigaţi i pe sfinţi ca să vă ajute. Ei sunt cei mai buni prieteni.
Slăvit să fie Domnul!
(Maria)

ERAU DOUĂ LINIUŢE!

Mai întâi mă rog la Bunul Dumnezeu, la Maica Domnului, şi, evident, la Sfântul Nec¬tarie, să mă învredni¬cească pe mine, păcătoasa, să vă scriu, mărturisindu vă din mi¬nu¬ni¬le pe care le a făcut (şi sper să mai facă cu noi aşa minuni) bunul Sfânt Nectarie.
Era luna iunie 2010 şi eu, fiind învăţătoare, m am gândit să organizez o excursie de sfârşit de clasa întâi la Iaşi, să mergem la Sfânta Paraschiva, să vizităm Parcul Copou cu teiul lui Eminescu, Bojdeuca din Ţicău etc. Fiind prietenă cu o doamnă credincioasă (Mi¬haela Anaza¬riei) şi vorbind despre excursie, m a îndemnat să caut şi moaştele Sfân¬tu¬lui Nectarie în Iaşi. Având elevi de clasa întâi, la început de program, îi obişnuisem cu câte o poveste scur¬tă, mai ales despre sfinţi. Tot răsfoind o cărticică, am găsit o povestioară des¬pre Mi¬cul Anastasie (Sfântul Nectarie) care, fiind necăjit, a scris o scrisoare Bunului Dumnezeu în care Îi cerea hăinu¬ţe şi mâncare. Vecinul s a oferit să i ducă el scrisoarea la poştă. A citit o şi s a gândit să i facă o bucurie, trimiţân¬du i tot ce îi era necesar. Mai târziu, din altă carte, am aflat că patronul la care lucra era foarte rău, îl plătea cu puţini bani şi, mai rău, când a văzut ce are în pachet, a înce¬put să l bată, spunând că a furat de la el şi şi a cum¬părat cele necesare. Această poveste i a impresionat pe elevi şi eu i am rugat, fiind sfă¬tuită de Bunul Dumnezeu, să scrie şi ei câte o scrisoare (acatist) la Bunul Dumnezeu, în care să ceară ce şi doresc ei (le am precizat să nu ceară imposibilul – castele de aur sau alt¬ceva, care nu le era de folos sufletesc).
Unul dintre ei mi a spus că vrea ca părinţii lui să se înţeleagă, altul că vrea un fră¬ţi¬or sau o surioară. M au impresionat cererile lor şi le am arătat mai târziu şi părin¬ţilor, ca¬re au fost impresionaţi până la lacrimi, văzând ce matur gândeau copilaşii lor de 7 8 ani.
A venit ziua mult aşteptată, ziua excursiei. Totul s a desfăşurat frumos, cu aju¬to¬rul Bunului Dumnezeu, care ne veghează. Am îmbinat plăcutul cu utilul. Grădina Bo¬ta¬ni¬că, Mitropolia, Parcul Copou cu teiul lui Eminescu, şi, spre sfârşit, m am îndreptat spre Po¬dul Roşu şi, tot întrebând, am ajuns la moaştele mult căutate, la Sfântul Nectarie. Nu mi venea să cred că mai găsim deschisă bise¬rica (era cam târziu). Am intrat cu e¬mo¬ţie: o biserică sim¬plă, retrasă, de unde ne am cumpărat iconiţe, acatiste şi cărţi cu viaţa Sfân¬tului Nectarie. Acolo am rămas uimită, văzând lângă raclă o doam¬nă care se ruga în genunchi că¬tre Sfântul Nectarie. Copiii se aşteptau să găsească, la fel ca la Sfânta Para¬schiva, o raclă ma¬re, dar am găsit o raclă micuţă. Mai târ¬ziu, am aflat din acatist că Bunul Dumnezeu a rân¬duit ca mai multe biserici să primească câte o părticică din moaşte, ca să se folosească mai mulţi oameni.
Tot de acolo am luat şi o cărticică despre patima fumatului (soţul meu fuma), şi mă gândeam eu ce bine ar fi dacă n ar mai fuma, că se cheltuiau destui bani şi sănă¬tatea i se şubrezea. A fost suficient doar să mă gândesc şi să mă rog, iar minunile n au încetat să apară: deja soţul meu din toamnă nu mai fumează, mulţumesc Bunului Dum¬nezeu şi Sfân¬tului Nectarie.
Am uitat să precizez că, la începutul anului şcolar, cu clasa întâi, glasul fiind solicitat mai mult, în¬ce¬pusem să răguşesc, să mi pierd glasul, puţin câte puţin. Mă gândeam că am probleme cu glanda tiroidă şi am mers să fac un control. Acolo, doam¬na doctor mi a spus că ve¬ri¬fi¬că şi axilele şi, STOP! M a întrebat: „Ştiaţi că aveţi un nodul la sân?” Eu am zis: „Nu şti¬am”, dar picioarele deja au început să mi tremure. M a trimis la un specialist pentru eco¬gra¬fie, dar n am pri¬mit recomandare decât pentru un unguent antiinflamator! Deja mă vedeam în si¬criu, îmi era frică, mă gândeam ce fac cu fetiţa (avea nouă ani). Am început să mă rog cu lacrimi şi să citesc Acatistul Sfântului Nectarie în fiecare seară. Îmi spuneau prietenele că o sarcină ar rezolva problema, dar eu nu rămâneam însărcinată.
În octombrie 2010, mi am dorit să ajung la părin¬tele Justin Pârvu. Bunul Dum¬ne¬zeu m a ajutat să l cunosc, să mă binecuvânteze şi să mi răspundă la problemele mele: „Răbdare, răbdare!” Dar, înainte de a ajunge la părintele Justin, am participat la Sfân¬tul Maslu, acolo, la azil, unde era părintele.
În octombrie, am observat că întârzie menstruaţia şi, cu sufletul la gură, am aş¬tep¬tat răspunsul testului şi, slavă lui Dumnezeu, erau două liniuţe! Mă rugasem Sfântului Nec¬tarie să mi dea un băieţel, să fie şi soţul meu mulţumit, şi i am promis că dacă îmi va da un băieţel îi voi pune numele Nectarie. După ce am rămas însărcinată, am avut o pro¬ble¬mă pe la 13 14 săptămâni. Am căzut de pe scaun şi am avut o dezlipire de placentă (iminenţă de avort). Copilul era viu, dar pla¬centa se tot dezlipea. Dar, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al Maicii Domnului şi al Sfân¬tului Nectarie, copilul a fost salvat. Am urmat un tratament de trei luni şi m a în¬vred¬ni¬cit Bunul Dumnezeu de am revenit la şcoală peste trei săptămâni, până la sfârşitul a¬nu¬lui şcolar. În data de 8 iulie eram programată pentru cezariană, iar soţul meu, în timpul ru¬găciunii a venit şi mi a spus (în privinţa nu¬melui Nectarie pot să vă spun că nu era de acord): „Lau¬renţiu sau Bogdan, Nectarie nu există!” Iar eu spuneam în gând: „Arată i, Sfin¬te Nectarie, că exişti!” La terapie in¬ten¬sivă am primit telefon de la soţul meu, care mi a zis (mi¬nune!): „Laurenţiu Nectarie e bun?” Vă daţi seama ce bucu¬rie mi a făcut Sfântul Nec¬tarie? De atunci trăim clipe de li¬ni¬şte şi pace, întrerupte doar de rare momente de cumpănă, ca¬re sunt rezolvate având ca mijlocitor pe Sfântul Nectarie.
Îi mulţumim Bunului Dumnezeu pentru toate şi nă¬dăjduiesc că voi ajunge să i mul¬ţu¬mesc personal Sfântului Nectarie, închinându mă la moaştele lui, la Eghina.
I am promis sfântului că voi scrie despre minunile făcute în familia mea şi nă¬dăj¬du¬iesc că l va însănătoşi pe Laurenţiu Nectarie (care are icter prelungit – de o lună).
(Annabella Bulibaşa, Bacău)

CREDEAI CĂ AI SĂ TE CĂSĂTOREŞTI ANUL ACESTA?

Între multele şi marile minuni pe care le face Bunul şi Mult Prea Milostivul Dumnezeu prin Preasfânta Fecioară Maria şi prin toţi sfinţii Săi, în fiecare clipă a vieţii noastre, ne înscriem şi noi, Constantin Corneliu şi Mirela, ca beneficiari ai ajutorului şi milostivirii Sale. Fără să fim eroii unei întâmplări senzaţionale, noi credem acum, după ce multă vreme nu mai nădăjduisem la nimic bun pentru viaţa noastră, că Sfântul Nectarie de Eghina ne a fost mijlocitor în rugăciunile pentru întemeierea unei familii creştine.
Soţul meu, Constantin Corneliu, pe care îl cunoşteam de vreo 15 ani, când un bun creştin ne a făcut prezentările pentru întâia oară, a venit în duminica de 15 ianuarie 2012, împreună cu o bună creştină pe care a rânduit o Dumnezeu ca mijlocitoare pentru a ne prezenta unul altuia pentru a doua oară. Ne propuseserăm cu câteva zile mai devreme să participăm la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sihăstria Putna, cu hramul Sfântului Nectarie de Eghina, loc de pelerinaj pentru mulţi creştini ortodocşi din zona Rădăuţi şi din tot judeţul Suceava, mai ales pentru o veche icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Actualul meu soţ, căci în 15 ianuarie nu eram decât simple cunoştinţe, a venit în calitate de şofer, pentru că eu nu mai conduc o maşină pe care am cumpărat o în urmă cu doi ani şi cu care am avut un accident, cu anumite urmări medicale.
În acea perioadă de început de an 2012, am citit Sfântul Nectarie. Minuni în România. La Sihăstria Putnei am găsit Noi minuni ale Sfântului Nectarie. Corneliu citise Sfântul Nectarie, sfântul secolului nostru, carte pe care mi a împrumutat o şi mie.
Duminica următoare, în 22 ianuarie 2012, am mers din nou la Sfânta Liturghie la Sihăstria Putnei, iar în 29 ianuarie 2012, deşi temperaturile scăzuseră până la 22º în termometre, am hotărât să ajungem pentru a treia oară la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sihăstria Putnei, la icoana Sfântului Nectarie, atât de drag nouă, şi întâmplarea sau voia lui Dumnezeu a fost să mergem singuri, deşi am fi dorit să luăm în maşină şi alţi iubitori de pelerinaj, dar vremea urâtă i a înspăimântat pe toţi cei care au fost invitaţi de noi.
N am precizat ceea ce este mai greu de mărturisit: eu voi împlini în luna august 42 de ani, nu am fost căsătorită şi acest lucru mi se părea imposibil de împlinit. Corneliu va împlini, la sfârşitul lunii iulie, 48 de ani şi suferea, ca şi mine, de aceeaşi amară şi grea suferinţă – singurătatea. Pelerinajele pe care le am făcut fiecare, separat, de a lungul timpului, ne au adunat în cele din urmă pe aceeaşi cale – cea a Bisericii lui Hristos.
În cea de a treia duminică, 29 ianuarie 2012, am stat mai mult şi mai aproape de icoana Sfântului Nectarie, rugându l: „Sfinte Nectarie, vin de mult timp în mănăstirea aceasta şi m am rugat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Iartă mă că am trecut cu nepăsare pe lângă sfântă icoana ta, necunoscându ţi viaţa şi minunile. Acum, când îţi cunosc sfinţenia şi grabnicul ajutor cu care îi mângâi pe toţi cei care te caută în rugăciune, fă în ziua aceasta o minune şi cu mine, roaba ta, Mirela, şi cu băiatul acesta, Constantin Corneliu, şi fă l să şi arate pe faţă intenţiile de viitor, căci ne întâlnim acum pentru a treia oară şi, dacă ne este dat să rămânem împreună, ajută l să şi mărturisească gândul, iar dacă avem drumuri diferite, lasă l să nu spună nimic şi astfel totul se va încheia astăzi!”
Minunea nu a întârziat să apară, căci, la plecarea de la mănăstire, un soare luminos ne acoperea drumul, iar soţul meu a spus: „Aşa cum soarele străluceşte în această zi, aşa să dea Dumnezeu să fie şi viaţa noastră.”
Ne am întors la Suceava, am discutat mai mult în zilele următoare, ne am dat seama că fiecare reprezintă persoana potrivită pentru celălalt, omul căutat şi negăsit în atâţia ani de tristeţe şi singurătate.
Am hotărât să citim Acatistul Sfântului Nectarie la aceeaşi oră, seara, fiecare la casa sa.
Lucrarea Bunului şi Mult Milostivului Dumnezeu şi a Maicii Domnului şi a sfântului nostru drag şi bun, grabnic ajutător şi mijlocitor pentru noi, păcătoşii, nu a întârziat să se arate. Am început să citim Acatistul Sfântului Nectarie, împreună, din seara zilei de 31 ianuarie 2012, iar în ziua de 11 februarie, cu binecuvântarea duhovnicului nostru, ne am împărtăşit de Sfânta Taină a Cununiei, Sfântă Taină pe care am cerut o mereu de la Dumnezeu şi de la Sfânta Fecioară Maria, în rugăciune, mulţi ani de zile, şi eu şi soţul meu.
Dar după 12 zile de rugăciune intensă şi comună la Sfântul Nectarie, strigându l şi chemându l amândoi în ajutor, iată că minunea la care niciunul din noi nu mai spera s a împlinit. Am devenit o familie creştină, ceea ce ne am dorit cel mai mult de a lungul vieţii noastre fiecare din noi.
Mulţumim Sfântului Nectarie pentru ajutorul grabnic cu care ne a ridicat negura şi tristeţea din sufletele cernite de singurătate şi neîmplinire, de suferinţă purtate atâţia ani ca poveri de neînlăturat. Mereu ne minunăm şi noi de marea lucrare a lui Dumnezeu, la care nu mai speram. Zi de zi revenim la fraza: „Îţi vine să crezi că suntem împreună? Îţi vine să crezi că suntem căsătoriţi? Credeai că ai să te căsătoreşti anul acesta? Credeai că nu vei mai fi singur/ă?” Răspunsul pe care l ştim vine, mereu acelaşi: „Nu, nu credeam!”
Iată că cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu, dacă ne lăsăm în voia Sa, chemându L în rugăciune. Am citit despre minunile Sfântului Nectarie de Eghina şi despre minunile multor alţi sfinţi, uneori cu îndoială. Acum credem cu toată fiinţa noastră şi ne dorim să putem ajunge acasă la Sfântul Nectarie, ca să i mulţumim pe deplin.
(Corneliu şi Mirela, Suceava)