Icoana din casa
De ce punem icoana in casa?
Icoana nu poate lipsi din casa crestinului. Prezenta icoanei arata ca acea casa
este increstinata, ca familia care locuieste acolo este crestina. Icoana din casa
este o marturisire a credintei in Dumnezeu.
Icoana, prezenta a celui infatisat in ea
Asa cum fotografia sau tabloul unei persoane dragi ne aduc in fata persoana
draga pe care o reprezinta, tot asa si icoana ne poarta cu gandul la cel infatisat in
cea. Icoana este o prezenta a celui infatisat in ea: a Mantuitorului Hristos, a
Maicii Domnului sau a sfintilor. Prezenta chipului unei persoane este intr-o
masura prezenta respectivei persoane. Chipul ne pune in legatura cu persoana pe
care o reprezenta, ne ajuta sa ne ducem cu gandul la ea sau mai curand, aduce persoana respectiva in fata noastra, langa noi, ne inlesneste o intalnire cu ea.Icoana ne ajuta sa ne rugam mai bine, pentru ca ne ajuta sa intram mai usor in
legatura cu Dumnezeu, sa-L vedem in persoana Mantuitorului Hristos, sa simtim
prezenta Maicii Domnului si a sfintilor pe care ii dorim impreuna rugatori cu noi
si pentru noi.
Cine nu iubeste icoanele nu iubeste cu adevarat nici pe cei care sunt infatisati in
icoane
In ratacirea lor, sectantii spun ca nu e bine sa cinstim si sa ne inchinam la
icoane pentru ca sunt idoli, ca nu e bine sa te inchini la o bucata de lemn sau
hartie, pentru ca asa spune legea lui Dumnezeu. Dar crestinii nu se inchina la
lemn sau hartie. Cine-si poate inchipui ca mamele si buncile noastre
ingenuncheaza, se roaga si plang in fata unor bucati de lemn aceia se inseala
amarnic si isi dau in felul acesta masura intunecimii mintii lorCel mai simplu exemplu care este la indemana tuturor ne poate lamuri asupra
acestui lucru: in fata fotografiei unei persoane dragi, ceea ce ne bucura sau ne
emotioneaza nu este bucata de hartie oricat de frumoasa ar fi aceasta, ci este
chipul celui drag. Adeseori, de prea mult dor, sarutam fotografia persoanei
indragite. Aceasta nu inseamna ca sarutam hartia, ci chipul celui drag si prin
aceasta persoana care ne este draga. Fotografia ne este draga si o pastram cu
sfintenie mai ales cand cel din fotografie este departe de noi. Daca am pierde
fotografia respectiva sau daca cineva ne-ar rupe-o, de exemplu, ne-am supara
foarte tare si ne-ar parea rau. Nu pentru ca am pierdut o bucatica de hartie, ci
pentru ca am pierdut un semn, o prezenta a celui drag. Cu cat ne este mai draga
persoana respectiva cu atat pretuim mai mult si fotografia si o tinem la loc de
cinste. Tot asa si icoanele. Cu cat ne sunt mai dragi Mantuitorul, Maica
Domnului si sfintii, cu atat iubim si cinstim mai mult icoanele. Cine nu iubeste
icoanele nu iubeste cu adevarat nici pe cei care sunt infatisati in icoane. Altfel
cum s-ar putea lipsi de chipurile celor dragi! Icoana, fereastra spre adevaratul Dumnezeu
Dar icoana este mult mai mult decat o fotografie. Mai intai, pentru ca ea ne
infatiseaza chipul lui Dumnezeu Insusi, chipul Fiului lui Dumnezeu intrupat. Ea
este o fereastra spre lumea lui Dumnezeu, spre Imparatia cerurilor. Chipul Maicii
Domnului si cel al sfintilor din icoane este chipul omenesc indumnezeit, coplesit
de lumina dumnezeiasca a Imparatiei lui Dumnezeu. Icoana este sfintita prin
chipul pe care il reprezinta.
Fara icoana ne putem rataci de la adevaratul Dumnezeu, inchipuindu-ne
fiecare, dupa mintea, priceperea si credinta sa un Dumnezeu, care de cele mai
multe ori este unul plasmuit de imaginatia noastra. Asa incat riscul idolatriei este mult mai mare fara icoana, omul fiind tentat sa-si "inchipuie" un Dumnezeu
"convenabil", dupa propriile dorinte si nevoi.