Intreaga viata a omului credincios se desfasoara sub semnul prezentei, al
lucrarii, al voii si al binecuvantarii lui Dumnezeu. Tot ceea ce face, el face cu
ajutorul lui Dumnezeu. De aceeam rugaciunea la Dumnezeu il insoteste neincetat
dar mai ales la inceputul lucrurilor sale, pentru a cere ajutorul si ocrotirea lui
Dumnezeu si la sfarsit pentru a-I multumi. Omul credincios isi incepe viata
increstinandu-se prin Botez, isi incepe casnicia primind binecuvantarea lui
Dumnezeu prin Taina Cununiei, pleaca la drum inchinandu-se, isi incepe ziua si
orice lucru cu rugaciune, pentru ca simte nevoia de a incepe totul cu Dumnezeu
si de a-si aseza lucrul mainilor lui sub ocrotirea si binecuvantarea binefacatoare a
lui Dumnezeu. Nu putea sa se intample altfel cu construirea casei noi.
Anuntarea preotului
Cand se hotaraste sa ridice casa noua, crestinul ortodox cheama preotul pentru
a savarsi cele randuite de Biserica pentru acest inceput. El va trebui sa anunte
preotul din timp, fie la biserica, duminica dupa slujba, fie la casa acestuia, fie
prin telefon. Cei care traiesc in orase trebuie sa stie ca tin de o biserica si de un
preot anume si ca pentru orice trebuinta se vor adresa preotului respectiv. Daca
nu mergem foarte des la biserica, sa facem macar efortul sa aflam care este
biserica si care este preotul de care apartinem. Este bine sa-l cunoastem pe preot
si sa avem la indemana telefonul acestuia pentru orice nevoie. Pentru buna
randuiala si din alte ratiuni foarte insemnate, Biserica nu ingaduie sa apelam la
serviciile altui preot, decat in situatii de urgenta si mare nevoie. Crestinul trebuie
sa stie ca el apartine unei comunitati crestine, unei parohii, ca are biserica si
preotul lui. Preotul nu este un prestator de servicii ci este "parintele" acestei
familii. Daca pe presatorii de servicii de orice natura ii putem schimba la nevoie,
pe parinti nu ii putem schimba si trebuie sa ne multumim cu cei pe care ni i-a dat
DumnezeuCe trebuie sa pregatim pentru slujba?
La locul unde s-a hotarat sa ridice casa noua si dupa ce a sapat santurile unde
se va turna sau se va aseza temelia casei, credinciosul va pregati o masuta
frumos acoperita, asezata cu fata spre rasarit.
Pe aceasta masuta va aseza:
• un vas larg la gura (castron) cu apa curata
• cateva fire de busuioc
• unul sau doua sfesnice mici cu lumanari • o catuie (obiect de metal in care se arde tamaie) cu carbune aprins
• tamaie
Preotul va mai aseza pe masa Sfanta Cruce si cartea sa de slujba. De cele mai
multe ori, preotul are asupra sa catuie, tamaie si lumanar, dar este bine ca acestea
sa fie ofranda credinciosului.
Ce slujba savarseste preotul?
Randuiala Bisericii prevede sa se savarseasca cu acest prilej sfintirea cea mica
a apei, numita in popor sfestanie, insotita de o rugaciune speciala. Preotul
savarseste slujba sfintirii apei, tamaind mai intai, apoi stropind cu apa sfintita
locul unde urmeaza a se ridica noua casa. Dupa aceea rosteste rugaciunea speciala randuita de Biserica pentru acest
moment, in care se roaga lui Dumnezeu, Ziditorul si Facatorul a toate, sa
"cerceteze" pe cei care vor a-si zidi casa noua, sa-i ajute "sa o inalte pana la
capat si pe cei ce vor sa locuiasca in ea sa-i pazeasca de bantuiala celui
potrivnic", sa intareasca temelia carei pentru ca "nici vantul, nici apa, nici altceva
sa nu o poata strica".
Se obisnuieste ca, dupa savarsirea slujbei, preotul sa aseze prima caramida sau
prima piatra la temelia casei, daca este posibil intr-unui din colturile casei,
aratand, prin aceasta ca Dumnezeu insusi, prin harul preotului, este cel care pune
temelia casei.
Rostul slujbei
Rostul slujbei care se face la inceperea temeliei casei este aratat de lucrarea
savarsita de preot cu acest prilej si de rugaciunile rostite catre Dumnezeu. Este
mai intai o alungare a raului, o exorcizare, o curatire a locului de orice
intinaciune si de orice urma a lucrarii celui rau si, apoi binecuvantarea si sfintirea
acestuia prin invocarea harului Sfantuluii Duh pentru ca in timpul construirii
casei, cei ce lucreaza si cei pentru care se lucreaza, ca si constructia insasi sa fie
pazita de orice lucrare a celui rau, de orice intamplare rea, de pizma si rautatea
oamenilor, de farmece sau blesteme. In felul acesta, omul care zideste casa si-L
ia pe Dumnezeu de ajutor la lucrarea sa si ocrotitor impotriva oricarei rautati sau
nenorociri, stiind ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu se poate face nimic si ca nici
o putere nu poate birui puterea lui Dumnezeu. Cand se poate savarsi slujba?
Este bine ca slujba de binecuvantare a inceperii temeliei casei sa se
savarseasca in zi de duminica sau de sarbatoare, dupa ce mai intai s-a savarsit la
biserica Sfanta Liturghie. Cel ce urmeaza a ridica casa participa la slujba
aducand la sfantul altar ofranda de multumire, prescura si vin cu lumanare aprinsa si pomelnicul casei (adica numele celor care vor zidi casa si vor locui in
ea si a celor apropiati lor), multumind in acest fel lui Dumnezeu ca i-a ajutat sa
agoniseasca cele necesare pentru constructia unei case. Acest lucru se poate
realiza mai greu la orase, unde, duminica dupa Sfanta Liturghie, preotul este de
obicei ocupat cu alte slujbe. In acest caz se poate alege o alta zi de comun acord
cu preotulSfantul patron sau ocrotitor al casei
Se obisnuieste, de asemenea, ca cei ce isi construiesc casa, cu acest prilej sa-si
aleaga un sfant patron si ocrotitor al casei noi. Daca familia are deja un sfant
ocrotitor, ales eventual cu prilejul cununiei religioase, atunci este bine sa se
pastreze acelasi sfant si pentru casa noua. La slujba, preotul va face si pomenirea
numelui sfantului ales drept ocrotitor.
In ziua de pomenire a sfantului respectiv, la sarbatoarea sfantului deci, cei ce
vor locui in casa noua fac slujbe de multumire mergand la biserica la Sfanta
Liturghie. Se poate face si sfestania la casa si chiar o agapa ca pentru o
sarbatoare a familiei.
Cateva explicatii legate de obiectele folosite la slujba
Pentru ca suntem la inceput, socotim necesar sa explicam pe scurt ce rost au
lumanarile, tamaia, apa sfintita si celelalte lucruri pe care le folosim la mai toate
slujbele si in multe momente ale vietii noastre crestinesti particulare.