Tamaia insoteste, de asemenea, orice act de cult, orice slujba sau rugaciune
savarsite la biserica, la casa credinciosului sau in oricare alt loc. Tamaierea,
inaltarea si raspandirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tamaie,
reprezinta marturisirea credintei si a supunerii noastre fata de Dumnezeu, prin
fumul binemirositor care se inalta spre cer ca semn al jerfei noastre, al gandului
nostru si al inimii noastre deschise catre Dumnezeu cu multumire si incredere. In
acelasi timp, tamaia binemirositoare este semn al prezentei lui Dumnezeu, a
Duhului lui Dumnezeu, a carui prezenta se face simtita ca aducatoare de pace, de
liniste, de bucurie. Aceasta dubla semnificatie a tamaierii, ca semn al jertfei omului care se inalta spre Dumnezeu si ca semn al prezentei harului lui
Dumnezeu care coboara din cer, este foarte frumos ilustrata de rugaciunea prin
care preotul binecuvanteaza tamaia inainte de a tamaia: "Tamaie iti aducem Tie,
Hristoase Dumnezeul nostru, intru miros de buna mireasma duhovniceasca, pe
care primind-o in jertfelnicul Tau cel mai presus de ceuri, trimite-ne noua harul
Preasfantului Tau Duh." Tamaia alunga fortele raului.
Ca semn al prezentei Sfantului Duh dar si ca marturisire printr-un semn vazut,
material, a credintei noastre in Dumnezeu si a faptului ca ne supunem si ne
inchinam Lui, respingand orice alt stapan si orice alta putere, mirosul si fumul de
tamaie are puterea de alungare a oricaror forte ale raului, de oriunde ar veni
acestea, din partea oamenilor sau din partea vrajmasului diavol, dar mai ales, are
menirea de a indeparta prezenta si lucrarea diavolului si a duhurilor rele. De acee
in popor se spune "fuge ca dracul de tamaie".
Cum se aprinde tamaia?
Pentru aprinderea tamaiei se foloseste un carbune special, prezentat sub forma
de praf sau pastile, care se aprinde usor si tine mult. Acesta se poate procura de
la manastiri sau biserici, iar in ultimul timp chiar de la magazine de obiecte
bisericesti. La tara se folosesc de obicei, carbuni aprinsi. Orice alta solutie, cu
multe bete de chibrit sau cu vata imbibata in spirt nu este recomandata si nu este
deloc eficienta. Asa cum ne ingrijim de atatea lucruri pentru nevoile noastre,
mult mai putin insemnate decat tamaierea casei, putem sa ne ingrijim putin si de
cele necesare rugaciunii si sfintirii casei noastre.Ne vorbeste Biblia despre folosirea lumanarii si a tamaiei?
Folosirea lumanarilor si a tamaiei are temei in Sfanta Scriptura, in viata si
traditia Bisericii dintotdeauna. Sa ne amintim numai pilda celor zece fecioare
care asteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe crestinii
din Troa, adunati in jurul Sfantului Pavel intr-o camera de sus "unde erau multe
lumini" (Fapte 20,8); "si cele sapte sfesnice de aur care inconjurau pe Fiul
Omului in Liturghia cereasca (Apocalipsa 1, 12-20). Tamaia este foarte
obisnuita in cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea
tamaii la locul sfant (Levitic 16,12...). In Vechiul Testament se vorbeste despre
"jertfe de tamaie pentru numele lui Dumnezeu" (Maleahi 1,11). Tamaia este
asociata cu rugaciunea. "Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta",
citim in psalmi (Psalm 140, 2). In Apocalipsa avem o imagine din Liturghia
cereasca parca luata din Liturghia noastra de duminica: "Si a venit un inger si a
stat la altar, avand cadelnita de aur, si i s-a dat lui tamaie multa, ca s-o aduca
impreuna cu rugaciunile tuturor sfintilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Si
fumul tamaiei s-a suit, din mana ingerului, inaintea lui Dumnezeu, impreuna cu
rugaciunile sfintilor" (8, 3-4).