ARBORELE VIETII-ARBORELE COSMIC
» Lemnul vieţii
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Lemnul vieţii
Importanţa lemnului/copacului trimitea la Lemnul vieţii, Pomul vieţii pierdut de protopărinţi în grădina Edenului. Faptul că în limba greacă a Septuagintei xylon poate denumi atât “lemnul”, cât şi “copacul” a permis interpretării creştine să identifice Crucea lui Hristos cu pomul vieţii. Deja chiar în Dialogul cu iudeul Tryfon, Sf. Justin menţionează “simbolul pomului vieţii” referitor la Hristos, în sensul că am fost răscumpăraţi “prin răstignirea Sa pe lemn” (86, pp. 195-196). Fiind foarte convins de autenticitatea interpolării, Sf. Justin certifică practic că sintagma nu i se datorează lui, ci a preluat textul amplificat. Este vorba despre o practică folosită şi de iudei, aceea a elaborării targumelor, parafrazări şi exegeze aplicate textului biblic. Sf. Justin a moştenit textul şi rămâne fidel acestei tradiţii interpretative creştine (cf. J.D.M. Derrett, “Ho Kyrios…”, pp. 385-386). În Isaia 9:5 se spune despre Pruncul mesianic că are stăpânirea (arche) pe umărul Lui. Or, stăpânirea lui Hristos este tocmai puterea Crucii, pentru că doar prin jertfa de pe Golgota omul care a pierdut pomul vieţii este răscumpărat şi recapătă accesul în paradis. De altfel, de-a lungul celor două testamente se conturează o incluziune, un arc de cerc, care uneşte începutul şi sfârşitul. Pomul vieţii se găsea în mijlocul grădinii Edenului (Facere 2, 9), dar omul păcătos este scos afară din paradis (3, 24). În eshaton, Biserica, noul Ierusalim, dobândeşte în mijloc pomul vieţii (Apocalipsa 22, 2). Cu mai mult timp înainte, proorocul Iezechiel anunţase în viziunea sa despre Templul restaurat că apa cea vie care iese din pragul templului are pe maluri feluriţi pomi cu frunze tămăduitoare (Iezechiel 47, 12). |
|
|