|
Postat 21:31 pe 23.01.2012
|
|
Moartea vrajitoarei
Numele meu e Nastaca si va voi spune niste povesti necrezute, petrecute in satul natal. Acum sunt pensionara si locuiesc la copii, in Baia Sprie, da cat am fost buna de munca am stat la tara in Budesti.Anii mei cei frumosi sunt acolo si tot acolo am sa ma intorc in pamant. Dar sa va spun povestea. Niculaie, barbatul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca in veci, era, inainte sa ne luam, sluga in Somcuta Mare. Slujea la niste domni care aveau tare multe vaci. Intr-o seara, niste ciobani cu o turma de oi s-o rugat de domnii aceia sa-i lase sa innopteze in curtea lor. Si-i lasa domnii in curte si sara s-o adunat pacurarii la un foc si povesteau. Niculaie s-o dus in grajd sa mulga vacile, da nu s-o putut apropia de ele, gandesti ca erau nebune. Si-o venit repede la mine, la bucatarie: “Vai de mine, tu Nastaca, du-te fuga si spune-i la Alixandor sa vie sa-mi ajute, ca nu pot mulge vacile, sa vie si sa taie de ele”. Pacurarii aceia care sedeau pa langa foc o auzit si l-o intrebat ca ce-i baiu si el le-o spus. “No lasa, nu mere nicari, c-om face noi oare ceva. Du-te numa pana la covacie si cere de la fierar o potcoava cu cinci gauri si ad-o aici”. S-o dus Niculaie si o adus potcoava. Pacuraru i-o spus s-o bage-n foc, sa sa roseasca si sa i-o aduca numa cand ii infocata bine. Ase o facut Niculaie. O pus potcoava inrosita pa pragul grajdului si cu chiu si vai o muls un pic de lapte de la o vaca mai blanda. Si-apoi, o zis pacuraru catra Niculaie: “No, baiete, picura cate un pic de lapte pa potcoava!”. Niculaie o picurat laptele pa potcoava fierbinte si pacuraru batea cu ciocanu pa potcoava laptele care sfaraia. N-o durat nici cinci minute si dupa grajd s-au auzit strigate mari. “Ioi si tulvai”, striga o muiere: “Nu ma omorati, nu ma omorati!”. Pacuraru s-o facut ca n-o aude si, cand o gatat de batut laptele pa potcoava, baba care striga murise in dosul grajdului. Era vrajitoare. Stia sa fure laptele de la vaci. O samtit cand pacuraru o-nceput dezlegarea si-o venit sa vada ce-i. Si vacile erau, ca nebunele. “No, lasa numa”, zicea pacuraru, “c-om vedea noi cine-i vrajitoriul”, si tat dadea cu ciocanu pe potcoava stropita cu lapte. Dimineata, o venit si jandarul, da n-o putut banui pa nimeni c-o omorat-o pa baba, ca nime n-o pus mana pa ea. Poate ca nu ma credeti, da intamplari din astea sunt cu sutele in Maramures, chiar si in ziua de azi. Nastaca Pop – Baia Sprie
sursa :Formula-as
Moartea vrajitoarei
Numele meu e Nastaca si va voi spune niste povesti necrezute, petrecute in satul natal. Acum sunt pensionara si locuiesc la copii, in Baia Sprie, da cat am fost buna de munca am stat la tara in Budesti.Anii mei cei frumosi sunt acolo si tot acolo am sa ma intorc in pamant. Dar sa va spun povestea. Niculaie, barbatul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca in veci, era, inainte sa ne luam, sluga in Somcuta Mare. Slujea la niste domni care aveau tare multe vaci. Intr-o seara, niste ciobani cu o turma de oi s-o rugat de domnii aceia sa-i lase sa innopteze in curtea lor. Si-i lasa domnii in curte si sara s-o adunat pacurarii la un foc si povesteau. Niculaie s-o dus in grajd sa mulga vacile, da nu s-o putut apropia de ele, gandesti ca erau nebune. Si-o venit repede la mine, la bucatarie: “Vai de mine, tu Nastaca, du-te fuga si spune-i la Alixandor sa vie sa-mi ajute, ca nu pot mulge vacile, sa vie si sa taie de ele”. Pacurarii aceia care sedeau pa langa foc o auzit si l-o intrebat ca ce-i baiu si el le-o spus. “No lasa, nu mere nicari, c-om face noi oare ceva. Du-te numa pana la covacie si cere de la fierar o potcoava cu cinci gauri si ad-o aici”. S-o dus Niculaie si o adus potcoava. Pacuraru i-o spus s-o bage-n foc, sa sa roseasca si sa i-o aduca numa cand ii infocata bine. Ase o facut Niculaie. O pus potcoava inrosita pa pragul grajdului si cu chiu si vai o muls un pic de lapte de la o vaca mai blanda. Si-apoi, o zis pacuraru catra Niculaie: “No, baiete, picura cate un pic de lapte pa potcoava!”. Niculaie o picurat laptele pa potcoava fierbinte si pacuraru batea cu ciocanu pa potcoava laptele care sfaraia. N-o durat nici cinci minute si dupa grajd s-au auzit strigate mari. “Ioi si tulvai”, striga o muiere: “Nu ma omorati, nu ma omorati!”. Pacuraru s-o facut ca n-o aude si, cand o gatat de batut laptele pa potcoava, baba care striga murise in dosul grajdului. Era vrajitoare. Stia sa fure laptele de la vaci. O samtit cand pacuraru o-nceput dezlegarea si-o venit sa vada ce-i. Si vacile erau, ca nebunele. “No, lasa numa”, zicea pacuraru, “c-om vedea noi cine-i vrajitoriul”, si tat dadea cu ciocanu pe potcoava stropita cu lapte. Dimineata, o venit si jandarul, da n-o putut banui pa nimeni c-o omorat-o pa baba, ca nime n-o pus mana pa ea. Poate ca nu ma credeti, da intamplari din astea sunt cu sutele in Maramures, chiar si in ziua de azi. Nastaca Pop – Baia Sprie
sursa :Formula-as
|