CANTECELE SI POEZIILE ORTODOXIEI
» Poezii anonime
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Una dintre cele mai frumoase poezii este aceasta:
Am căutat iubirea Am căutat iubirea, ca pe-o cetate sfântă Ca pe un cer de cântec în lumea de dureri. Am dat năvală-n viaţă spre tot ce ochiu-ncântă Şi-am întâlnit durerea, dar cerul nicăieri. Am căutat iubirea ca patrie voioasă Ca pe-un pământ edenic de pace troienit, Să spun odată clipei "rămâi, eşti prea frumoasă". Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit. Am căutat iubirea ca pe un cer al firii Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic, Să sorb din cupa lumii nectarul fericirii Şi-am spart în ţăndări cupa căci n-am găsit nimic. Am căutat zadarnic, dar într-o primăvară Am întâlnit în cale, deodată, un drumeţ. Pe umerii săi trudnici purta o grea povară: O sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ. Mergea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri, Lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald. Urca pe colţ de stâncă. Şi-n urma lui pe-alocuri Vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald. Şi totuşi în privire avea un cer de taină Cum n-am văzut în lume în ochii nimănui. Şi-am vrut să-i smulg povara, dar am căzut cu spaimă Căci mult mai grea ca plumbul era povara Lui. M-am ridicat degrabă şi l-am ajuns din urmă Să aflu ce comoară în sarcină a strâns. Dar am văzut cum viaţa-i, ca de-un prăpăd se curmă Când L-am văzut prin zdrenţe cutremurat de plâns. Căci se vedea-n povară un clocot ca de cloacă Un colcăit de drojdii, un spumed de scursuri. Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă Purta, strivind grumazul sărmanei lui făpturi. "Dar unde duci străine, povara ta ciudată, Povara de osândă sub care te apleci", Am întrebat drumeţul, şi el mi-a spus în şoaptă: "Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci!" "Dar tu", vorbi străinul, urcând încet privirea, "Pe cine cauţi, înourat şi crunt?" "-Eu... am răspuns în silă, eu ... căutam iubirea" "Iubirea... fu răspunsul străinului, Eu sunt!" |
|
|