CANTECELE SI POEZIILE ORTODOXIEI
» POEZIA LUI ALEXANDRU VLAHUTA
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet Şi-un dusman au văzut în fiul Dulgherului din Nazaret! El n-a venit să răzvrătească Nu vrea pieirea nimănui; Desculţ, pe jos, colinda lumea Şi mulţi hulesc în urma lui. Şi mulţi cu pietre îl alungă Şi râd de el ca de-un smintit: Iisus zâmbeşte tuturora Atotputernic şi smerit! El orbilor le da lumina, Şi muţilor le dă cuvânt, Pe cei infirmi îi întăreşte, Pe morţi îi scoală din mormânt. Şi tuturor de o potrivă. Împarte darul lui ceresc Şi celor care cred într-însul, Şi celor ce-l batjocoresc. Urască-l cei fără de lege… Ce-i pasă lui de ura lor? El a venit s-aducă pacea Şi înfrăţirea tuturor. Din toată lumea asupriţii În jurul lui s-au grămădit Şi-n vijeliile de patimi La glasul lui au amuţit: “Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă, Iertaţi pe cei ce vă lovesc, Iubiţi pe cei ce-n contra voastră Cu vrăjmăşie se pornesc”… Cât bine, câtă fericire, Şi câtă dragoste-ai adus! Şi oamenii drept răsplătire Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus. Au râs şi te-au scuipat în faţă Din spini cununa ţi-au făcut, Şi în deşarta lor trufie Stăpâni desuprã-ţi s-au crezut… Aduceţi piatra cea mai mare Mormântul să-i acoperiţi Chemaţi sutaşii cei mai ageri, Şi străji de noapte rânduiţi… S-au veselit necredincioşii C-au pus luminii stăvilar, Dar ea s-a întărit în focul Durerilor de la Calvar, Şi valurile-i neoprite Peste pamant se împânzesc, Ducând dreptate şi iubire Şi pace-n neamul omenesc. Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric Şi nimeni nu v-a mângâiat, Din lunga voastră-ngenunchere Sculaţi… Christos a Înviat! |
|
|