|
Postat 11:16 pe 2.12.2009
|
|
Cântarea dimineţii
de Ion Heliade Rădulescu
Cântarea dimineţii Din buzi nevinovate Cui altui se cuvine, Puternice Părinte, Decât ţie a da? Tu eşti stăpân a toate, Tu eşti preabunul tată; A ta putere sfântă Făptura ţine-ntreagă, Ne ţine şi pe noi. În inimă,-n tot omul Tu ai sădit dreptatea, Unirea şi frăţia, Tu conştiinţa scumpă, Tu bun ce-avem ne-ai dat. P-aceste saduri sfinte Răcoritoare ploaie De adevăr să pice, Să crească, să dea rodul, Să fim preafericiţi. Îndreptătorul lumii, Tu ai slăvit noroade, Le-ai dat tu legi preasfinte Ce ţin aceste saduri; Slăveşte şi pe noi! Ş-aceste legi prea drepte Orice norod le calcă, Sau care nu le ştie, Cade, ruini rămâne, Se face neştiut. Din slava strămoşească De am căzut, ne nalţă; De am uitat unirea Ce-i întărea în toate, Acum ne fă uniţi. Să ştim c-avem dreptate, Să ştim ce, cine suntem, Ş-aşa să nu se uite O naţie slăvită Ce-am fost şi ce-am fi noi. Cu toţii, dară, ţie Cântăm cântare nouă; În flacăra unirii Întindem mâini la tine, Rugăm să ne-nsoţeşti. Ne luminează mintea Să te cunoaştem, bune, Să ştim că ne eşti tată, Să te cântăm mai bine, Ş-aşa să ne-mpăcăm.
1822-Bucuresti
Cântarea dimineţii
de Ion Heliade Rădulescu
Cântarea dimineţii Din buzi nevinovate Cui altui se cuvine, Puternice Părinte, Decât ţie a da? Tu eşti stăpân a toate, Tu eşti preabunul tată; A ta putere sfântă Făptura ţine-ntreagă, Ne ţine şi pe noi. În inimă,-n tot omul Tu ai sădit dreptatea, Unirea şi frăţia, Tu conştiinţa scumpă, Tu bun ce-avem ne-ai dat. P-aceste saduri sfinte Răcoritoare ploaie De adevăr să pice, Să crească, să dea rodul, Să fim preafericiţi. Îndreptătorul lumii, Tu ai slăvit noroade, Le-ai dat tu legi preasfinte Ce ţin aceste saduri; Slăveşte şi pe noi! Ş-aceste legi prea drepte Orice norod le calcă, Sau care nu le ştie, Cade, ruini rămâne, Se face neştiut. Din slava strămoşească De am căzut, ne nalţă; De am uitat unirea Ce-i întărea în toate, Acum ne fă uniţi. Să ştim c-avem dreptate, Să ştim ce, cine suntem, Ş-aşa să nu se uite O naţie slăvită Ce-am fost şi ce-am fi noi. Cu toţii, dară, ţie Cântăm cântare nouă; În flacăra unirii Întindem mâini la tine, Rugăm să ne-nsoţeşti. Ne luminează mintea Să te cunoaştem, bune, Să ştim că ne eşti tată, Să te cântăm mai bine, Ş-aşa să ne-mpăcăm.
1822-Bucuresti
|